Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 18.07.2018
O făcătură la cel mai înalt nivel
     Media internațională se străduie din răsputeri să ne facă prizonierii iluziei că ceva de importanță globală se întîmplă zilele acestea: "Marea întîlnire Putin-Trump". Epocală, piramidală, decisivă... ce mai... supercalifragilisticexpialidocious. În realitate, o simplă făcătură... e adevărat, cu dichis.

     Mai întîi, de unde vine dichisul? Păi, să vedem! Poate mai puțin așteptat, prima sursă este chiar locul ales: Helsinki! De ce nu Washington? Să nu spună cineva că nu se putea. Bush l-a găzduit pe Putin la ranch-ul personal din Texas... de ce nu ar fi venit același Putin la Washington, într-o "vizită de lucru", ori chiar oficială (cu covor roșu), pentru Trump, un președinte mult mai îngăduitor cu "micile" năravuri kaghebiste ale marelui Putin, decît s-a arătat vreodată Bush. De ce nu la Moscova? Trump tot era în Europa, a mai fost pe acolo... s-a simțit bine... ba chiar a fost sedus... de... farmecul locului. De ce nu la Lochnagar, în Scoția, unde s-a retras strategic același președinte al Statelor Unite, asaltat de manifestațiile anti-Trump de la Londra, se găsea și ceva whisky de cea mai bună calitate, ori la Bruxelles, ori undeva pe un vaporaș, ori pe un portavion, prin Mediterană, așa... pe lîngă Malta și seducătoarele, plinele de miez amintiri ale relațiilor dintre URSS (epoca de aur a lui Putin!) și Statele Unite? Ei bine, nu! La Helsinki! Mai era un simbol de dărîmat și ceva mă face să cred că propunerea a venit nu de la Trump, care nu știe despre Europa decît că este dincolo de Atlantic, ci de la bunul său amic Putin.

     Helsinki este locul de unde a pornit "coșmarul lui Putin", cel mai important proces politico-diplomatic, multilateral, din epoca post-belică, unul care a adus la aceeași masă de negociere Statele Unite, URSS și aproape toate țările Europei, inclusiv Vaticanul! Aici, în 1977, a prins rădăcină deznodămîntul din 1989: sfîrșitul războiului rece, căderea zidului Berlinului, retragerea trupelor URSS din Germania, dizolvarea Tratatului de la Varșovia și în cele din urmă dispariția juridică a Uniunii Sovietice, apariția Rusiei ca stat succesor și independența altor 15 state din fostul "coridor sanitar" al URSS. Peste această istorie, legată de Helsinki, s-a așternut deja uitarea, iar organizația moștenitoare, OSCE, este în cel mai bun caz ridicolă în totala ei irelevanță și incapacitate de a mai influența astăzi mișcările politice ale marilor actori, Rusia și Statele Unite. Simbolul, însă, trebuia acoperit definitiv, îngropat sub drapajul noilor realități și ale raporturilor de forțe din lume, care au permis Rusiei să schimbe locul învinsului, cu cel al unui semi-învingător care dictează, dacă nu toate, multe dintre regulile jocului de putere în noua lume care s-a născut. Multilateralul a murit - trăiască bilateralul (Rusia-SUA); orizontul păcii eterne s-a dizolvat, trăiască gestiunea mutuală a multirăzboaielor de calibre și forme atît de diferite care se desfășoară pe mai toată suprafața globului și nu în ultimul loc, tocmai în Europa!!! Visul egalității diplomatice în probleme cruciale ale lumii, dintre "cei mari" și "cei mici", a fost definitiv îngropat - trăiască condominionul sau marele triunghi geo-politic; ridicarea Germaniei și a Europei s-au încheiat, trăiască băgarea lor cu capul la fund, cît mai adînc!!! Asta înseamnă întîlnirea Trump-Putin la Helsinki!!!

     De ce o făcătură? Primul motiv este chiar lipsa agendei! Ce discută și sub imperiul căror forme de angajament se află cei doi interlocutori? Putin poate să își ia ce mandat dorește el, ante și post-factum! Nu trebuie să anunțe nimic; oricum nu pe noi... ăștia... muritorii de rînd. Omul face ce vrea și nu trebuie să dea socoteală nimănui, de nimic. Trump, nu prea! Cutumele democratice ale diplomației la nivel înalt, în America, cer ca Președintele să formuleze și să anunțe agenda cu care intră în asemenea convorbiri/negocieri. Trump nu a făcut-o! O să spună cineva că are omul o agendă, dar este secretă! Ce, la Malta ne-a spus Bush senior ce o să dis­cute cu Gorbaciov? Nu ne-a spus! Această "mirifică" agendă secretă, însă, nu prea are din ce să se constituie. Absolut toate problemele care pot fi inventate și aduse în discuție între SUA și Rusia puteau fi și se cereau anunțate public: de la arme nucleare, la situația și acțiunile în regiuni de conflict, Siria, Ucraina, pînă la relațiile cu Europa și cu terți. În realitate, Trump nu are nimic de discutat cu Putin, care să intre în sfera relațiilor politico-diplomatice dintre cele două țări și care să fie ținut sub obrocul unui mare secret!

     Bun, dacă agendă nema, ce mai chichirez gîlceava? Cel de-al doilea motiv care ar putea susține "marea întîlnire" de la Helsinki este dorința fierbinte a lui Trump de a "reseta" relațiile cu Rusia, nu de alta, dar este o ocazie minunată să arate că el poate și reușește acolo unde neputinciosul și netrebnicul Obama a dat chix! Să reseteze, să reseteze... dar ce poate însemna asta? Va declara Trump la Washington, sub pînza unor mărețe focuri de artificii, deschiderea erei "Marii Prietenii a Statelor Unite cu Rusia"?? De făcut, ar putea să o facă... doar că nu o să fie nimeni prin preajmă să îl asculte. Despre democrați nu mai este cazul să vă spun ce e la gura lor, iar republicanii din Congres sunt obligați să reacționeze, deloc favorabil, la declarațiile Președintelui, date anterior întîlnirii cu Putin, în care a susținut sus și tare că de vină pentru degradarea relațiilor SUA cu Rusia sunt investigațiile privind implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale, declanșate de instituții cum ar fi Departamentul Justiției și, res­pectiv, Congresul SUA!! Cuvîntul trădare a fost pronunțat deja la Washing­ton, iar de data aceasta nu de inamicii înrăiți ai Președintelui Trump, ci de diplomați, oameni politici, membri cu greutate ai Partidului Republican.

     Dacă de resetat relațiile cu Rusia, nu prea are cum să le reseteze, atunci, ce mai rămîne? De ce se întîlnește Trump cu Putin?

     Nu rămîn decît două posibilități: prima, omul nu are ceva mai bun de făcut și, în derapajele comportamentale de tip paranoid, care se succed tot mai des, crede sincer că e predestinat să schimbe lumea după capul lui; a doua, fript de la spate de focul tot mai arzător al investigațiilor oficiale privind implicarea Rusiei în distorsionarea alegerilor prezidențiale care l-au dus pe Trump la Casa Albă, are disperată nevoie de ajutor, iar singurul loc de unde ar mai putea veni ajutor este cel de unde i-a venit și prima dată, în brațele lui Putin.

     Cam asta-i tot ceea ce se alege de pe urma "Întîlnirii la nivel înalt" de la Helsinki! O făcătură. 
Cornel Codiță
 

 

.