Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 20.08.2018
O NOUĂ TOAMNĂ FIERBINTE PENTRU ITALIA ȘI EUROPA
Cum va răspunde BCE ultimatumului venit din Italia?
click aici
     Criza financiară din Turcia a mutat pe plan secundar, dar numai temporar, atenția acordată Italiei de piețele financiare.

     Politica fiscală propusă de noul guvern, alături de atitudinea "belicoasă" față de autoritățile europene, au determinat o nouă creștere accelerată a costurilor de finanțare în luna mai 2018, care a continuat, după o ușoară temperare, și în luna august 2018.

     La sfârșitul săptămânii trecute, randamentul obligațiunilor de 10 ani ale Italiei a depășit 3,1%, iar spread-ul față de obligațiunile similare ale Germaniei a ajuns la circa 2,8 puncte procentuale (vezi graficul 1).

     Creșterea accelerată a costurilor de finanțare pe termen lung din luna mai a avut loc în ciuda achizițiilor masive de obligațiuni guvernamentale de către băncile italiene. Conform datelor de la BCE, valoarea achizițiilor nete a fost de circa 28,4 miliarde de euro, semnificativ peste nivelul înregistrat în perioada acută a crizei datoriilor suverane din 2012.

     În aceste condiții, este esențială existența unui cumpărător de ultimă instanță, rol asumat de Banca Centrală Europeană, mai ales de la declanșarea programului de tipărire, în urmă cu mai bine de trei ani.

     "BCE trebuie să garanteze că spread-ul dintre randamentele obligațiunilor guvernamentale europene nu va depăși un anumit nivel", a declarat Claudio Borghi, membru al partidului La Lega și președinte al comisiei financiare din Camera Deputaților, pentru Reuters.

     Dar cum poate face BCE acest lucru, în condițiile în care valoarea achizițiilor nete de obligațiuni guvernamentale se va reduce până la 15 miliarde de euro lunar din octombrie 2018, de la 30 de miliarde în prezent, și la zero de la începutul anului viitor? Va fi obligat Mario Draghi să repornească tiparnița, chiar dacă riscă deprecierea accelerată a monedei unice, pe care a promis că o va apăra cu orice preț?

     Euro s-a depreciat deja semnificativ față de dolar în ultimele luni (vezi graficul 2), iar analistul american Martin Armstrong a scris recent pe blogul său că "BCE a intrat în panică și a cerut băncilor să limiteze convertirea euro în dolari".

     În opinia lui Borghi, un maxim rezonabil al spread-ului ar fi la 150 de puncte de bază (1,5 puncte procentuale), iar în lipsa acestei garanții "euro va fi desființat". Deoarece spread-ul actual al obligațiunilor Italiei față de cele ale Germaniei este aproape dublu, iar achizițiile BCE sunt limitate, singura soluție pare să fie vânzarea masivă a obligațiunilor Germaniei, care să conducă la creșterea costurilor de finanțare pentru guvernul celei mai mari economii din zona euro. Din păcate, acest scenariu este implauzibil.

     Presiunea impusă asupra BCE este evidentă și pare să reprezinte o "inversare" a "șantajului" aplicat cu "succes" Italiei și Greciei de instituția monetară a zonei euro în perioada acută a crizei datoriilor suverane din Europa.

     Lorenzo Bini Smaghi, fost membru al conducerii executive a BCE, în prezent președinte al grupului bancar Societe Generale, scria în cartea sa "Moarte prin austeritate: Democrațiile europene cu spatele la zid" (2013) cu "episoadele italiene și grecești arată cum aparatul UE lucrează prin intermediul elitelor politice din fiecare țară pentru a asigura îndeplinirea voinței sale atunci când se opune rezistență".

     Episodul italian se referă, desigur, la acțiunile BCE din toamna anului 2011, care au forțat creșterea masivă a costurilor de finanțare, pe fondul cărora Silvio Berlusconi a fost nevoit să demisioneze.

     Afirmațiile lui Bini Smaghi au fost confirmate, în prima parte a acestui an, de Athanasios Orphanides, fost guvernator al Băncii Ciprului și fost membru al Consiliului Guvernatorilor BCE între 2008 și 2012.

     "BCE poate amenința cu lichidarea sistemului bancar dintr-o țară, prin eliminarea accesului băncilor la refinanțare" și "poate crea o criză pe piața obligațiunilor guvernamentale", iar "acest lucru s-a întâmplat în cazul Italiei din 2011", a precizat Orphanides, conform unui articol din publicația britanică The Telegraph.

     Revenirea costurilor de finanțare ale Italiei pe o traiectorie accentuată de creștere este pusă acum pe seama "contagiunii" din Turcia, după cum a declarat Claudio Borghi pentru Reuters, care susține că "situația internă politică și economică nu este principalul motiv al presiunilor asupra piețelor de acțiuni și obligațiuni".

     Aproape simultan cu declarațiile lui Borghi, cotidianul Il Libero a publicat un interviu acordat de Giancarlo Giorgetti, subsecretar în cabinetul condus de Giuseppe Conte.

     "Mă aștept la un atac speculativ până la sfârșitul lunii august", a subliniat Giorgetti, în condițiile în care "volumul tranzacțiilor este redus, iar piețele sunt populate de fonduri de hedging flămânde care își caută prada".

     Se pare, însă, că nu doar fondurile speculative sunt gata de atac. Odată cu interviul acordat de Giancarlo Giorgetti, Il Libero a mai scris că "Italia se îndreaptă către furtuna perfectă", pe fondul publicării noilor calificative acordate de agențiile de rating, care sunt așteptate la sfârșitul lunii curente sau începutul lunii viitoare. "O nouă reducere a ratingului înseamnă dezastru", arată Il Libero.

     Pe fondul creșterii accelerate a spread-ului dintre obligațiunile Italiei și Germaniei, analiștii de la Bank of America Merrill Lynch consideră că "o mișcare importantă se va produce pe piața obligațiunilor guvernamentale ale Italiei", deoarece "actualul spread nu este sustenabil", conform unui articol recent de la Bloomberg.

     Prognozele lor arată că spread-ul fie se va reduce până la 170 de puncte de bază sau va exploda până la 400 de puncte de bază până la sfârșitul anului.

     Cel mai important factor îl reprezintă, bineînțeles, construcția bugetului pentru anul viitor. După cum scrie Bloomberg, guvernul va prezenta proiectul de buget până la sfârșitul lunii viitoare și îl va trimite la Bruxelles pentru validare până la mijlocul lunii octombrie 2018.

     După cum arată Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph, "prăbușirea podului din Genova i-a oferit lui Matteo Salvini un nou motiv pentru denunțarea condițiilor bugetare impuse de UE".

     "Nu poate exista compromis între regulile fiscale și siguranța italienilor", a declarat Salvini, iar Evans-Pritchard subliniază că "prăbușirea podului este scuza tragică de care are nevoie pentru sfidarea Pactului de Stabilitate".

     Pentru Il Libero, Giancarlo Giorgetti a mai declarat că "vechiul establishment din Italia și Europa dorește răsturnarea acestui guvern pentru a evita un precedent", iar "guvernele populiste nu sunt tolerate", deoarece "UE se teme că un succes al Italiei va îndemna și alte țări să ne copieze".

     În curând vom afla cât de mare este dorința "elitelor" italiene și europene de a răsturna guvernul de la Roma, deși un eventual "succes" nu poate asigura decât o iluzie a stabilizării zonei euro și doar pe termen foarte scurt, iar efectul colateral poate fi impulsionarea suplimentară a mișcărilor populiste de pe continent. 
Călin Rechea
 

 

.