Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 18.06.2018
OBSESII ALIMENTARE
"Neologismele" din bucătărie
     Dacă este cât se poate de adevărat că, în principiu, fiecare om are anumite preferințe culinare, observăm că tot mai frecvent apar și devieri patologice de la ideea de nutriție, de hrănire a organismului pentru ca toate organele și părțile sale să își susțină funcțiile în mod normal. Fără teama de a greși, putem numi aceste obiceiuri nu tocmai avantajoase adevărate "obsesii alimentare"-

     Locavorismul - prioritate pentru produsele locale

     Termen nou-intrat în vocabular, locavorismul se referă la încurajarea consumatorilor să își cumpere produsele alimentare numai de la micii producători din zona în care locuiesc cei dintâi. Această orientare a apărut în Statele Unite (mai exact, la San Francisco), unde o localnică a lansat către concitadini apelul de a nu consuma alte alimente decât cele produse pe o rază de 160 de kilometri în jurul domiciliului! Astfel, din ce în ce mai numeroase persoane au cumpărat și au consumat cu prioritate fructe, legume, carne, lapte și derivate din lapte, precum și alte alimente obținute de pe teritoriul lor, din regiunea lor, din țara lor. Argumente?

     - Alimentul respectiv este proaspăt, spre deosebire de cel care a parcurs mii de kilometri înainte de a ajunge în raioanele magazinelor alimentare și care a suportat anumite tratamente cu substanțe chimice, pentru a rezista mai mult timp și condițiilor de transport, și schimbărilor de temperatură, de umiditate, și condițiilor de depozitare etc.

     - Se cumpără aproape exclusiv produse de sezon (legume, fructe, zarzavaturi) care s-au dezvoltat și au ajuns la maturitate în condiții naturale, și nu forțat, prin stimularea cu substanțe ce le grăbesc coacerea și le conferă un aspect atrăgător, în detrimentul gustului normal, originar.

     - Susținerea producătorilor locali constituie cea mai bună garanție împotriva producțiilor intensive, care utilizează tehnici poluante și un consum energetic ridicat. A fi "locavor" înseamnă, așadar, și a participa la protejarea mediului natural.

     În același timp, este evident faptul că a fi sută la sută locavor constituie ceva deosebit de complicat, întrucât nu toate produsele alimentare consumate în mod curent pot fi cultivate și obținute de pe o rază de numai 160 de kilometri; de exemplu, cafeaua, ceaiul, fructele exotice, mirodeniile ș.a.m.d. Totuși, odată cu apariția acestei mișcări "nutriționale", consumatorul devine realmente actor în cadrul întregului. El va fi mai exigent față de ceea ce consumă, va privilegia o alimentație mai sănătoasă și, totodată, participă la realizarea unui mediu durabil.

      Ortorexia sau "a te hrăni corect"

     Nu există nicio legătură între termenul de mai sus și mult-vehiculata sintagmă despre "corectitudinea politică": pur și simplu, este vorba despre mâncare! Mai precis, despre obsesia unora de a se hrăni absolut sănătos. Termenul vine din limba greacă (orthos = "corect" și orxis = "apetit") și se referă la o tulburare de comportament alimentar caracterizată prin dorința obsesivă de a mânca sănătos și prin respingerea sistematică a alimentelor considerate nesănătoase. Patologia se manifestă prin căutarea permanentă a unor alimente care să aibă calități ireproșabile din toate punctele de vedere (de la aspect exterior, miros, gust, până la elementele componente și absența "intrușilor" chimici). Această căutare poate deveni chiar epuizantă din punct de vedere psihologic, sursă de excludere socială și, în plus, se dovedește și foarte costisitoare.

     Termenul a apărut în anul 1977, în urma unor studii efectuate de medicul american Steven Bratman, care a propus ca această obsesie maladivă să fie considerată o tulburare de comportament alimentar, din categoria anorexiei și bulimiei. De pildă, persoana ortorexică nu consumă legume dacă nu sunt bio, nu mănâncă pâine dacă aceasta conține gluten, nici compoturi, în caz că acestea au fost îndulcite cu zahăr, nu preferă carnea, decât în cazul în care aceasta provine de la o, crescătorie de animale locală.

     Dacă a căuta să mănânci sănătos este, desigur, lăudabil, problema rezidă în excesul de comportament, care, exacerbat, deviază către o tulburare a conduitei alimentare. Atunci când căutarea permanentă a unor alimente sănătoase, în defavoarea oricărei alte preocupări, aceasta poate, într-adevăr, să aibă influență asupra organismului, căruia îi provoacă atât carențe nutriționale, profund nefaste pentru sănătate, cât și o izolare socio-relațională (refuzul de a mânca la restaurant, la prieteni etc.) sau chiar dificultăți profesionale. Deseori, despre asemenea probleme ia cunoștință mai întâi anturajul ortorexicului. În cazul în care ortorexia devine însă prea invazivă, persoana poate apela la ajutorul unui psiholog sau al unui dietetician specializat în tulburări alimentare. 
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
 

 

.