Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 10.07.2012
OMUL SFINȚEȘTE LOCUL
Ochii plâng și gura râde: a murit Tamango
     Unii spun că ar fi cântat muzică țigănească veche, dar Tamango a fost, de fapt, șamanul Universului.

     Priviți-l în "Muro Shavo" ("Fiul meu") lui "Hara": ține podeaua să n-o scape de sub ciocații lustruiți, în pași mărunți, și strigă "România", cu brațele des-chise larg, ridicând bastonul de bulibașă, cu măciulie de argint - cârja lumii.

     Avea o voce din miezul pământului, atât de grea, încât cădea și răgușea când vroia să se înalțe și ne ținea pe toți aici.

     Acum, că a murit, ar trebui să ne temem - poate că pământul se va înclina și ne vor aluneca ibricele de aramă în hău, vărsând cafeaua peste Calea Lactee.

     Am băut o șampanie cu el, în "El Comandante".

     El a dat-o.

     La microfon, a spus, arătându-mă cu degetul, ca să mă deosebească din mulțime:

     "Nu mă obligă nimic să țin concertul ăsta. Dar am să cânt pentru tine. Nu te cunosc, nu știu cine ești și nici nu vreau să știu. Vreau să cânt pentru tine!"

     La un moment dat, mi-a trimis o sticlă de șampanie, s-a apropiat, ne-am strâns mâinile, am ciocnit.

     A continuat să cânte.

     Apoi a plecat înainte să schimbăm vreo vorbă.

     N-am știut că, puțin după aceea, a suferit un atac cerebral, apoi încă unul.

     Șamanul Universului a redevenit un ursar necăjit de 65 de ani, prăbușit, slab, de nerecunoscut, imobilizat în căsuța din satul Valea Plopilor, județul Giurgiu, plângând la amintirea celebrității sale - fericirea lui.

     A murit alaltăieri.

     Când trăiesc, nu-i recunoaștem.

     Când mor, îi uităm.

     Dar, Lumea se menține datorită lor.

     Mulțumesc, Tamango, pentru concert! 
MAKE
 

 

.