*  Scenariul ca statul să redevină majoritar în rafinărie îi îngrijorează pe kazahi
     *  Cu 11 milioane de euro, statul şi-ar creşte şansele să recupereze datoria de 571 de milioane de euro de la rafinăria "Rompetrol" *  Până la plata datoriei, rafinăria ar putea fi delistată de pe bursă *  Ce l-ar opri pe Dinu Patriciu să redevină acţionar majoritar la Petromidia? *  Reprezentanţii KMG susţin că vor să-şi păstreze participaţia majoritară în rafinărie
     11 milioane de euro.
     Acesta pare să fie preţul pe care statul ar trebui să-l plătească acum ca să se asigure că la toamnă îşi va recupera cele 570 de milioane de euro de la fosta rafinărie Petromidia.
     Cum?
     Forţând preluarea pachetului majoritar de acţiuni în rafinărie.
     Angajamentul ferm al grupului KazMunaiGaz, din 2008, că-şi va asuma la scadenţă datoriile rafinăriei "Rompetrol Rafinare" (fosta Petromidia) către stat, de peste 570 de milioane de euro, se clatină astăzi sub povara crizei economice globale, care a atins până şi profitabilele afaceri cu petrol.
     Până la scadenţa obligaţiunilor emise în contul datoriilor către stat mai sunt doar şase luni, iar variantele vehiculate pentru stingerea datoriei arată deja o posibilă tensiune în negocierile dintre autorităţile noastre şi grupul kazah, care a preluat rafinăria acum doi ani de la afaceristul român, Dinu Patriciu.
     Premierul Emil Boc a anunţat că există şi un scenariu după care statul ar putea să redevină acţionar majoritar în rafinărie, după recenta vizită a preşedintelui Traian Băsescu în Kazahstan. Primul-ministru mai menţionează şi că recuperarea datoriilor se va face potrivit procedurilor legale. Replica kazahilor de la KMG a venit vineri: "Suntem dispuşi să păstrăm pachetul de control la Rompetrol Rafinare, de peste 50%, după ce în septembrie expiră termenul până la care trebuie să plătească datoria către statul român".
     Legea permite companiei "Rompetrol Rafinare" să-şi răscumpere obligaţiunile, în septembrie 2010, sau să le convertească în acţiuni.
     Ceea ce oferă un avantaj grupului kazah în negocierile cu autorităţile noastre.
     Scenariile avansate în ultimele zile par să arate că statul român vrea să-şi schimbe poziţia de pe care negociază, ameninţând chiar că ar putea prelua controlul asupra rafinăriei.
     Ceea ce ar provoca o mare problemă grupului kazah care a investit peste 1,6 miliarde de euro pentru a-şi asigura controlul asupra rafinăriei de la Marea Neagră.
     Efortul datoriei cade în sarcina rafinăriei, care, în 2003, a emis obligaţiunile în contul obligaţiilor restante la bugetele statului, iar nu în sarcina acţionarului majoritar.
     Grupul kazah este, în prezent, în plin proces de preluare a acţiunilor "Rompetrol Rafinare" de pe piaţă, după ce a fost obligat să facă o ofertă publică de către CNVM. Ceea ce înseamnă un efort financiar suplimentar de aproape 90 de milioane de euro pentru grupul kazah, în acest an.
     La finalul ofertei publice, adică peste două săptămâni, KazMunaiGaz şi-ar putea creşte ponderea în rafinărie la peste 95%, prag de la care poate delista compania "Rompetrol Rafinare", transformând-o într-o societate de tip închis.
     În funcţie de evoluţia cursului euro/leu, statul ar putea redeveni acţionar în rafinărie cu o pondere cuprinsă între 48 şi 51%. Ca să se asigure că va fi majoritar, poziţie pe care grupul kazah o va evita cu orice efort, atunci statul ar trebui să cumpere încă de pe acum un pachet de acţiuni de până la 3%.
      Cu cele 11 milioane de euro aferente achiziţionării pachetului, statul ar elimina din riscul valutar care planează asupra viitoarei sale ponderi în afaceri, în cazul în care grupul kazah nu va reuşi să răscumpere obligaţiunile rafinăriei.
     *  Ce vor kazahii
     Efortul financiar pe care KazMunaiGaz trebuie să-l facă în acest an, pentru stingerea datoriilor către stat şi derularea ofertei de preluare, se apropie de 700 de milioane de euro (inclusiv cuponul aferent acestui an).
     Suma pare mică dacă o comparăm cu banii vehiculaţi la tranzacţia de preluare a companiei de la Dinu Patriciu - 1,6 miliarde de euro pentru 75% din grupul "Rompetrol".
     Dar atunci a fost un alt moment economic.
     Astăzi, în plină criză, efortul financiar nu mai este deloc mic.
     Preţul plătit acum doi ani de KazMunaiGaz a fost justificat de faptul că grupul kazah nu prelua doar o rafinărie, ci şi o poartă spre Europa, situată la Marea Neagră, care îi dădea posibilitatea să-şi transporte ţiţeiul şi gazele naturale, ocolind Rusia.
     Valoarea strategică a rafinăriei a contat decisiv în preţul tranzacţiei, făcută, discret, în 2007. Chiar dacă nu au vreo vină în acumularea datoriilor istorice către bugetul de stat, kazahii şi le-au asumat la momentul preluării rafinăriei de la Dinu Patriciu. Mai mult ca sigur, preţul final al tranzacţiei a cuprins şi stingerea datoriilor către stat.
     Strategic, lucrurile nu s-au schimbat faţă de 2008, astfel, că din aceas-tă perspectivă, grupul KMG are şi acum tot interesul să-şi consolideze ponderea în afacere şi să răscumpere obligaţiunile rafinăriei de la statul român.
      Pentru asta, grupul kazah ar putea fie să efectueze o majorare de capital, fie să contracteze un credit de la bănci (o idee pe care a vehiculat-o în presă).
     Oferta publică de preluare la care grupul kazah a fost obligat de CNVM, conform legii, îi oferă, în schimb avantajul, ca la finalul ei să poată transforma rafinăria într-o societate de tip închis, ceea ce ar reduce din opţiunile statului, ca viitor acţionar, să-şi valorifice participaţia.
     În acest scenariu, KMG ar putea reintroduce dreptul de preemţiune, iar statul ar fi obligat să ofere acţiunile rezultate din conversia obligaţiunilor, mai întâi grupului kazah. Ceea ce ar reduce din riscul ca un alt investitor să preia rafinăria.
     Dar este verosimilă şi varianta opusă: KMG poate manevra în aşa fel încât să-şi menţină majoritatea în "Rompetrol", chiar dacă ar converti obligaţiunile în acţiuni. Răscumpărarea parţială a obligaţiunilor ar fi cea mai proastă variantă pentru statul român. Legea nu este limpede în această situaţie: nu este clar dacă statul este obligat să accepte ca, spre exemplu, doar jumătate din obligaţiuni să fie răscumpărate în toamnă şi pentru restul să primească acţiuni.
     *  Ce vrea statul
     Autorităţile noastre şi-ar dori să recupereze la scadenţă cele 570 de milioane de euro, pentru a mai echilibra veniturile bugetare în acest an.
     Dar nu statul este cel în măsură să aleagă între bani şi acţiuni.
     În aceste condiţii, statul român poate forţa o preluare a pachetului majoritar al rafinăriei, tocmai ca să determine grupul kazah să-şi răs-cumpere obligaţiunile.
     Statul poate redeveni acţionar majoritar în rafinărie, fie ajutat de evoluţia cursului de schimb euro/leu, la care se va opera conversia obligaţiunilor în acţiuni, fie prin achiziţia unui mic pachet de acţiuni, care să-i asigure apoi majoritatea în companie.
     La o capitalizare actuală de aproa-pe 380 de milioane de euro, statul ar putea achiziţiona un pachet de maxim 3% din "Rompetrol", cu un efort bănesc de aproximativ 11 milioane de euro.
     Dacă statul şi-ar asigura controlul în rafinărie, atunci, indiferent dacă ea va fi delistată, va putea trece la o reprivatizare a rafinăriei, crescând interesul kazahilor pentru pachetul statului.
     Să pierzi controlul într-o afacere strategică pentru mai puţin de jumătate din banii pe care i-ai inves-tit reprezintă deja o problemă pentru orice investitor. De aici s-ar putea produce răsturnarea de situaţie în negocierile pentru recuperarea banilor la buget după şapte ani.
     Ce-aţi zice ca Dinu Patriciu să plătească o treime din cât a luat pe "Rompetrol", ca să redevină majoritar acolo?  

     Emil Boc, primul-ministru al României: "Bun, am înţeles că este şi un scenariu că statul român ar putea ajunge majoritar din nou la acea rafinărie, dar aici trebuie respectată procedura legală, atât şi nimic mai mult".
     Alibek Zhilbayev, director în cadrul grupului Rompetrol, numit de KazMunaiGaz: "Suntem dispuşi să păstrăm pachetul de control la Rompetrol Rafinare, de peste 50%, după ce în septembrie expiră termenul până la care trebuie să plătească datoria către statul român".