Băsescu îl egalase pe Geoană în unele sondaje, în urma confruntării directe, televizate joi, remontând, în două ore, handicapul minim de 49%-51% în preferinţele electoratului, de la care pornise înaintea ei.

     Victoriile retorice sunt impalpabile (să menţionăm, totuşi, că grecii antici dispuneau de profesori de retorică, făceau antrenamente şi includeau întrecerile retorice în Olimpiade, alături de alergări, sărituri şi aruncarea cu discul), dar Traian Băsescu a lăsat impresia că l-a învins pe Mircea Geoană la numeroase capitole, în timp ce Geoană pare să nu-şi fi adjudecat, net, niciunul.

     Nici măcar pe cel de politică externă.

     Gălăgioşii adversari ai lui Băses-cu din cele două televiziuni care îi sunt ostile - Antena şi Realitatea - , au suferit un recul vizibil, imediat după confruntarea directă dintre cei doi candidaţi, sub şocul dezvăluirii făcute de preşedinte, că Geoană s-a dus acasă la "mogulul" Sorin Ovidiu Vântu, în noaptea de dinainte (de fapt, ştirea fusese publicată pe site-urile Internet ale agenţiei de ştiri HotNews şi ale gazetei "Academia Caţavencu", cu trei ore mai devreme.

     Sesizabila victorie retorică a preşedintelui încă în funcţie, dar, mai ales reculul taberei lui Geoană, au creat un motor de propulsie navigatorului Băsescu peste aceste ultime trei zile - vineri, sâmbătă şi duminică, astfel că orice rezultat al alegerilor este posibil, deşi, cu doar o săptămână în urmă, unele sondaje arătau că Băsescu se află pe nivelul de 46%, în timp ce Geoană se cocoţase pe 54%, opt puncte procentuale mai mult, acumulate cu concursul palmei date de Băsescu unui băieţel - un filmuleţ care a traumatizat naţiunea.

     În bună măsură, voturile se dau ca în box - contează foarte mult impresia din ultima repriză.

     Un rezultat de egalitate sensibilă între cei doi candidaţi ar fi, însă, dezastruos.

     Să lăsăm deoparte scenariul des-pre stingerea luminilor în secţiile de votare pentru fraudarea alegerilor, să lăsăm deoparte scenariul provocării de tulburări sociale prin scoaterea în stradă a partizanilor unui candidat, să lăsăm deoparte organizarea unui cutremur de şapte grade pe scara Richter (o ironie absurdă a lui Sebas-tian Lăzăroiu, relatată, cu seriozitate, ca ameninţare reală, de către fostul ministru de Interne,Liviu Dragnea).

     Deşi tulburările şi fraudele electorale au devenit mai probabile odată cu radicalizarea electoratului (de alt-fel, fraudele sunt justificate de partide prin faptul că trebuie să ţină pasul cu fraudele adversarilor), marele pericol al unui rezultat de egalitate sensibilă este altul.

     Ar exista pericolul ca victoria celuilalt să nu fie recunoscută de către candidatul înfrânt.

     Dacă ar fi "fifty-fifty", dacă ar fi despărţiţi de doar câteva mii de voturi, candidatul declarat înfrânt va trebui să reziste presiunii propriilor sus-ţinători şi tentaţiei personale, care l-ar împinge să conteste rezultatele.

     Am intra pe modelul american, al ultimului mandat câştigat de Bush.

     S-ar putea ajunge la renumărarea voturilor.

     Ar putea dura săptămâni.

     Să vezi atunci tulburări de stradă!

     Într-o asemenea variantă, devine verosimil un scenariu înfricoşător.

     Constituţia prevede că preşedintele în funcţie rămâne în exerciţiu până la expirarea mandatului de cinci ani.

     În cazul nostru, dacă pierde, atunci Băsescu ar trebui să-şi facă bagajele la 21 decembrie.

     Dacă, însă, rezultatele sunt nedecise, contestate, atunci situaţia este reglementată de altă prevedere constituţională, care spune că preşedintele în funcţie rămâne să se exerseze până la depunerea jurământului de către preşedintele nou ales.

     Dar, răgazul renumărării voturilor ar lăsa timp Parlamentului să-l suspende pe Băsescu din funcţia de preşedinte, într-o sesiune "fulger".

     În acest caz, cel care ar asigura interimatul la Preşedinţie ar fi...Mircea Geoană!

     În calitate de preşedinte al Senatului, Geoană ar deveni preşedinte interimar, conform Constituţiei, aşa cum a fost şi Văcăroiu, pe timpul suspendării lui Băsescu.

     Desigur, prima decizie a lui Mircea Geoană ca preşedinte interimar, ar fi sa retragă mandatul acordat premierului desemnat Liviu Negoiţă (mandat care a expirat, de altfel) şi să-l înlocuiască cu Klaus Johannis.

     Sunt convins că dacă s-ar petrece aşa ceva, Klaus Johannis şi-ar face Guvernul într-o singură zi şi tot atunci ar fi şi validat de Parlament.

     Cel mai probabil, dacă ar ocupa temporar fotoliul de la Cotroceni, Geoană ar câştiga prezidenţialele şi s-ar permanentiza.

     În cazul că (prin absurd) renumărarea voturilor l-ar mai da drept câştigător pe Băsescu, el ar rămâne izolat, un fel de bufon al Palatului, cu un Parlament şi un Guvern ostile.

     În tot timpul ăsta, eu aş sta în casă, de frică să nu-mi dea în cap vreun nebun, pentru că-s înalt, bărbos şi port ochelari.

     Sper din tot sufletul ca articolul să rămână literatură de ficţiune.

     Sper din tot sufletul să câştige oricare, numai să fie o diferenţă clară faţă de înfrânt.

     Nici măcar nu mai contează dacă nu câştigă cel mai bun.