Tulburările de alaltăieri, de la Timişoara, au acoperit ştirea despre faptul extraordinar care s-a petrecut acolo: PSD şi-a recunoscut greşelile, asumându-şi vinovăţia pentru suferinţele poporului român în timpul comunismului şi a mineriadelor şi şi-a cerut iertare, ca prim pas într-un proces de reconciliere naţională!
     Reprezentanţii PSD Mircea Geoa-nă (preşedinte), Liviu Dragnea (secretar general) şi Ilie Sârbu (vicepreşedinte) au semnat, la Întâi Decembrie, la Timişoara, un Acord pentru reconciliere naţională, cu reprezentanţii PNŢCD, Radu Sârbu (preşedinte), Doru Năsui (prim vicepreşedinte), Gheorghe Ciuhandu (preşedinte CNC) şi Liviu Petrina (vicepreşedinte), care se termină cu cuvintele "Dumnezeu să binecuvânteze România!"
     În cuprinsul documentului, este scris:
     "Pentru reconcilierea naţională este necesară exprimarea căinţei - din partea celor care au greşit - şi a iertării - din partea celor care au suferit.
     Partidul Social Democrat îşi exprimă regretul pentru suferinţele prin care a trecut poporul român în timpul comunismului şi din cauza violenţelor şi ilegalităţilor din timpul mineriadelor. Ambele partide vor sprijini dezvăluirea adevărului şi înfâptuirea dreptăţii"
     Desigur, textul este interpretabil - că, la o adică, PSD nu spune explicit că ar fi vinovat de comunism şi mineriade.
     Desigur, căinţa PSD a întârziat două decenii.
     Desigur, se va spune că Geoană e dispus să iscălească orice, numai să ajungă preşedinte.
     Desigur, se va spune că a semnat doar o aripă a PNŢCD şi că Miluţ n-a semnat.
     Desigur, se va spune că, de fapt, ne-am reconciliat demult şi că tema "anticomunismului" este doar artificial adusă în această campanie electorală, mai ales că preşedintele Traian Băsescu a condamnat comunismul, deja, în Parlament.
     Dar, toate astea sunt, de fapt, detalii.
     Indiferent de conjunctura semnării acestui document, este limpede că PSD asumă căinţa, exprimându-şi regretele pentru suferinţele cauzate poporului român de comunism şi mineriade.
     Istoria noastră consemnează această dată ca ruptura oficială de comunism a partidului cu rădăcini comuniste.
     Este o ruptură clară de Ion Iliescu.
     Este evident că Iliescu nu ar fi semnat niciodată aşa ceva.
     Iar că PNŢCD a semnat doar cu o aripă, asta chiar că nu este deloc important; căci subiectul era PSD, iar nu PNŢCD.
     PSD putea să semneze cu oricine, sau putea să dea un simplu comunicat; ceea ce era important era ca PSD să semneze prin reprezentanţii săi legali.
     Radu Sârbu nu a exagerat cu nimic; probabil că, dacă ar mai fi trăit, Coposu ar fi acceptat şi el documentul...