Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 13.08.2009
OPINIA DE LA ANTIPOZI
În loc de neimpozitarea profitului reinvestit, mai bine recuperarea impozitului neplătit care poate fi reinvestit
     Cu toată preocuparea Guvernului de a găsi politici de ieșire din criză, sub povara deficitului bugetar, în final, Executivul a fost nevoit să adopte politici de adâncire a crizei.

     Politica de disponibilizări nu aduce o contribuție la stimularea consumului, nici la impulsionarea indicelui de confidență. Acest indicator este important în aprecierea comportamentului economic al populației.

     Lipsa de confidență asupra securității economice duce, după sine, la o contracție a consumului.

     Cu cât este mai mare insecuritatea, cu atât mai mică confidența și cu atât mai mare prudența consumatorului în alocarea venitului disponibil.

     Astfel, tendința este mai mult spre economisire decât spre consum.

     Desigur, criza și măsurile pe care Guvernul este, și va fi, forțat de circumstanțe să le adopte nu-i vor aduce popularitate, dar poate este o oportunitate chiar cu prețul pierderii de capital electoral, temporar, să ia măsuri care pe termen lung să servească interesului public și implicit eficienței economice.

     Iată și prima oportunitate dintr-o listă foarte lungă.

     Zilele trecute, în presă a apărut o declarație a șefului ANAF. Personal ajunsesem la concluzia că această instituție este ca și inexistentă, întrucât de-a lungul timpului a administrat doar toleranță asupra corupției și evaziunii fis­cale.

     Fostul șef al Fiscului, domnul Bodu, a încercat să mai schimbe ceva, de notorietate fiind lupta sa cu evaziunea fiscală din fotbal. Până la urmă, eforturile sale au dus la un eșec. Sau a fost dus la eșec de algoritmul politic.

     Noul președinte al Administrației Fiscale, domnul Sorin Blejnar, a anunțat că vrea puteri sporite pentru a putea verifica oamenii bogați din România.

     Citez: "Noi, ca Fisc, trebuie să vedem foarte clar veniturile pe care le realizează o persoană foarte bogată, dar și nivelul cheltuielilor!"

     Domnul Blejnar mai întâi trebuie să știe că atât cei bogați, cât și cei mai puțin bogați pot să comită evaziune fiscală.

     De exemplu, și instalatorul de apă ori zidarul poate face evaziune fiscală la fel ca și cei foarte bogați.

     De doctori să nu mai vorbim, aceștia au un statut special, ei fiind încurajați de sistem să facă evaziune fiscală prin nerecunoașterea statutului lor social și profesional.

     Ce trebuie să-l intereseze pe domnul Blejnar trebuie să fie nivelul declarat al veniturilor fiecărui cetățean (adică suma impozitată) și să aibă mecanisme prin care să poată verifica onestitatea acestor declarații.

     Nivelul cheltuielilor nu are cum să le știe, totuși, dacă dorește neapărat, eventual, poate angaja detectivi.

     Ce se poate investiga este nivelul acumulărilor de mașini, case de vacanță etc. ori conturi bancare care să servească pentru verificare și corelare între venitul declarat în timp și nivelul acumulărilor .

     În caz că se constată o discrepanță, domnul Blejnar trebuie să se sesizeze, inițial cu o scrisoare de tipul "please explain" (vă rog să dați explicații), iar dacă explicațiile sunt nesatisfăcătoare trebuie să urmeze o confruntare cu domnul Blejnar cu consecințe descurajatoare pentru cel care face evaziune fiscală.

     Bineînțeles, în caz că vinovăția va fi dovedită .

     Iată și un studiu de caz recent.

     Nu cu mult timp în urmă, domnul Boc a observat că anumite restaurantele sunt în permanență pline și proprietarii raportează pierderi.

     În loc să-i treacă pe aceștia prin filtrul domnului Blejnar (care admite că prezenta lege nu îi dă puterea necesară unor asemenea investigații) a introdus impozitul forfetar pe care, posibil, mulți îl preferă (cei care fac profituri și evaziuni mari) în detrimentul celor care sunt recent intrați în industrie ori contemplă să devină antreprenori în domeniu.

     În urma acestui demers al domnului Boc nu a fost greu să ajungi la concluzia că fiscul are mai mult valoare de sperietoare decât de instituție care să asigure respectarea legislației fiscale.

     Trezindu-se în ceasul al doișpelea, iată că fiscul cere puteri sporite pentru a putea implementa un mecanism care trebuia să existe de 20 de ani.

     Ce este și mai interesant este că șeful Fiscului dă să se înțeleagă că evazioniștii și corupții pot sta liniștiți deoarece, chiar în cazul că va găsi voința politică necesară în guvernul Boc, noua legislație nu va fi pusă în practică până în 2010 !!

     Nu am auzit încă de vreo țară în care obligativitatea de a respecta legile fiscale dispar pentru că Fiscul nu a avut cadrul legislativ să te investigheze.

     Asta este ca și cum o crimă se poate prescrie deoarece poliția, la timpul comiterii crimei, nu avea puterea legislativă să folosească analiza de ADN (care poate nici nu se descoperise).

     Atunci când a introdus rata unică, guvernul Tăriceanu a argumentat că este și o măsură anti-evaziune.La taxa mai mică ar exista dis­ponibilitate mai mare de a plăti.

     Din cauza inbalanței între taxele directe și indirecte, nu cred că această predicție s-a dovedit corectă.

     Cert este că un sistem fiscal care nu are instrumente de control și instrumente punitive nu poate fi funcțional.

     Cred că domnul Blejnar ar trebui să contemple, să anunțe public că, prin sondaj ori alte metode, fiscul va investiga activitatea economică a unui grup selectat pe o perioadă oarecare.

     Să zicem pe ultimi șapte ani.

     Dar, ca un gest de generozitate, să acorde amnestie tuturor celor care se autodenunță, își declară veniturile reale și își plătesc impozitele aferente indexate la rata inflației.

     Probabil că cei care au obținut venituri prin corupție nu se vor prezenta.

     Dar, oricum, lista domnului Blejnar va fi, posibil, ceva mai scurtă.

     Cât despre neimpozitarea profitului reinvestit, măsura nu poate avea decât efectul măririi deficitului și lungirea listei domnului Blejnar cu investiții care pot fi folosite ca mască pentru evaziune fiscală. 
Eugen Ionescu
 

 

.