Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 19.04.2018
OPINII
Are sens migrația dinspre pensiile private obligatorii spre cele de stat?
     Intenția autorităților să încurajeze competiția între subscrierea în contul pensiei private obligatorii și revenirea în parohia pensiilor de stat a inflamat, din nou, spiritele, iar acuzele că se atentează la bunăstarea viitorilor pensionari n-au întârziat să apară.

     Chiar dacă statul nu va apela la modelul unguresc sau polonez pentru a reduce deficitul bugetului de pensii publice, deschiderea unei portițe prin care cei care doresc să cotizeze din nou la stat să o poată face sună amenințător pentru administratorii fondurilor private. Mai ales că a fost avansată posibilitatea individualizării contribuțiilor și impunerea unei ținte minime de randament, spre deosebire de fondurile private obligatorii de pensii unde nu se garantează prin lege decât sumele depuse. Ar putea însă statul chiar să ofere mai mult decât o fac administratorii fondurilor private în acest moment?

     Păi, să aruncăm un ochi pe structura portofoliilor acestora. Grosul investițiilor (59%) venea, la nivelul lunii februarie 2018, din titlurile de stat. Urmau acțiunile listate, cu 20%, depozitele bancare, cu 10%, fondurile mutuale, cu 3,6%, obligațiunile corporative, 3,3%, obligațiunile supranaționale, cu 2,5%, și obligațiunile municipale, cu 1%. Pentru această administrare "profesionistă" (am pus ghilimele pentru că alocarea se face mai degrabă algoritmic, ținând cont de ponderi, decât în baza unei mari experiențe și expertize inves-tiționale), administratorii iau două tipuri de comisioane: unul la subscriere (2,5% din orice sumă nou intrată în fond) și unul lunar, ca procent din activul net total (însumat, 0,6% pe an).

     Ei bine, cum în cazul pensiilor de stat presupunem că investițiile vor fi direcționate exclusiv spre titluri de stat, întrebarea care se pune este în ce măsură ar putea fondurile de pensii private să depășească randamentul pensiilor de stat utilizând pârghia celor 40% din investiții direcționate diferit (acțiuni, depozite bancare, obligațiuni corporatiste/municipale și fonduri mutuale), având în vedere și comisioanele de administrare aferente care vor lipsi în cazul pensiilor de stat (statul va fi bucuros să își reducă deficitele, așa că, previzibil, nu va mai dilua subscrierile)?

     La o privire mai atentă, doar acțiunile, fondurile mutuale și obligațiunile corporative ar avea, din start, șansa unor randamente sensibil mai bune decât titlurile de stat dar, atenție, ponderile în portofolii nu prea sunt modificate repede/ușor. Cu alte cuvinte, în cazul unei corecții ample la bursă, e posibil ca mare parte din scăderi să fie contabilizate direct în activul fondului, iar uneori acestea sunt importante (vezi indicele BET care se zbate, după zece ani, să atingă nivelul pre-criză din 2008). Să mai remarcăm, apoi, că cele 2,5 procente comision de subscriere cântăresc destul de greu, ca să nu mai vorbim de cei 0,6% percepuți pe an pentru administrare - uitați-vă, de pildă, la dobânzile depozitelor bancare pe 12 luni, rareori mai ajung la 1%. Or, asta ar însemna că jumătate din randamentul acestor instrumente se duce pentru plata administratorilor.

     Una peste alta, sunt șanse mari ca cele 40 procente din activul net alocate diferit de administratorii pensiilor private să nu producă o diferența semnificativă de randamentul față de pensiile de stat, din cauza comisioanelor de administrare și subscriere, care cântăresc tot mai greu în epoca dobânzilor mici pe piața monetară. Iar dacă dobânzile se majorează, deși cheltuiala cu comisioanele va avea o contribuție mai mică la randamentul total, va suferi felia alocată acțiunilor (când dobânzile sunt în creștere, bursele nu se simt prea bine). Adăugând și un randament minim fixat pentru pensiile de stat care să garanteze un câștig în termeni reali (ceea ce nu se întâmplă acum cu pensiile obligatorii administrate privat), avem toate ingredientele pentru ca migrația dinspre pensiile private obligatorii spre pensiile de stat să nu rămână doar la nivel declarativ. 
CRISTIAN DOGARU
 

 

.