Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 18.07.2017
OPINII
Chiar nu erau educate financiar victimele bulei din 2006-2008?
click aici
     Educația financiară e trandafirul pe care se înghesuie să îl pună la butonieră, mai nou, o droaie de instituții ale pieței. De la BNR la bănci, de la IFN-uri la ASF, de la brokeri la ANPC și o puzderie de ONG-uri, toți ar vrea să-i educe pe consumatori. Numai că, până acum, am văzut doar cârlige de marketing deghizate în educație financiară sub forma unor treceri în revistă ale produselor și câteva slogane împachetate ca demers educativ. Plus că majoritatea inițiativelor de acest gen s-au cantonat în zona claselor primare, de parcă vor merge mâine copiii să-și ia un credit ipotecar sau să-și deschidă cont la broker. Totuși, victimele crizei financiare nu aveau educație în domeniu sau alt ingredient lipsea cu desăvârșire?

     Cei care au luat împrumuturi pe vârful bulei imobiliare aveau cunoștiințele de baza despre credite, dobânzi, piața de capital,etc. Mai ales că presa se întrecea în acea vreme în popularizarea ofertelor băncilor. Ce le lipsea era altceva - puțină istorie economică, cunoștințe despre ciclurile din economie și o doză de scepticism care e greu de procurat în interiorul unei bule. Iar scepticismul nici nu se deprinde într-un curs sumar de educație financiară. Poți lua de bune estimările unui bancher/broker/autoritate de reglementare/analist venit dintr-o structură a pieței? Răspunsul era, în acea perioadă, un "da" cu majuscule. Ulterior am văzut că până și în marile agenții de rating se cumpărau evaluările și că multe credite îndoielnice avea rating triplu A, fapt ce a dus la criza subprime, dar informația asta a venit prea târziu. O doză decentă de scepticism ne-ar fi îndemnat să analizăm cu un ochi critic alegațiile emitenților de mesaje și estimări în acele vremuri și așa, din click în click de documentare pe net, am fi ajuns și la ciclurile economice, soarta bonusurilor într-o criză potențială, dinamica cursului de schimb al leului față de monedele de refugiu, cum se evaluează decent o firma listată la BVB, etc.

     Pană la urmă, educația financiară e una și experiența unui observator al piețelor financiare poate fi cu totul altceva, mult mai cuprinzător. Or, în apropierea unei crize, simpla educație financiară văzută ca sumă de cunoștinte privind produsele și mecanismele financiare nu ajută prea mult, e nevoie și de bun simț financiar/investițional pentru a evita pariurile greșite. Ce sperau cei care cumpărau SIF-uri când BET-FI se apropia de 100.000 de puncte? Că aderarea la UE va duce la aprecierea infinită a activelor din portofolii și că PER-urile (n.r. raportul dintre preț și profit) supraevaluate (se apropiau de 100 la unele acțiuni) se vor așeza cu vremea? Toți acești "investitori" aveau cunoștințele de bază, dar le lipsea gândirea critică, dorința și energia de a căuta punctele slabe în analizele superoptimiste ale brokerilor. E ca și pretenția că facultatea e suficientă pentru a scoate medici buni la absolvire. E necesară, dar lipsește ingredientul esențial, experiența care dă adevărata măsură a cunoștiințelor dobândite.

     Asta nu înseamnă că ar trebui să eliminăm orice tentativă de a educa financiar publicul, ci că e musai să schimbăm optica după care am făcut-o până acum. Să pornim de la premisa că ingredientul esențial al educației financiare este gândirea critică și să oferim aceste cursuri doar celor care îl pot folosi corespunzător (în niciun caz copiilor lipsiți de discernământ cum face, de pildă, BNR, cu manualele sale de educație financiară pentru clasele primare). Eu aș include, de pildă, ca bază de studiu în interiorul acestei discipline analizele oferite pe vârful bulei de brokeri bursieri și imobiliari și tot soiul de analiști "independenți" care prestau însă gratuit pentru public prin intermediul media. Să recapitulăm raționamentele care au stat la baza lor și să vedem ce a mers prost și de ce. Unde erau supraestimate efectele pozitive și de ce se băgau sub preș eventualele riscuri? Care erau interesele analiștilor, cine îi plătea, aveau de câștigat instituțiile la care erau arondați din creșterea rulajelor? Se poate repeta o astfel de conjunctură și sub ce formă? 
CRISTIAN DOGARU
 

 

.