Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 15.06.2018
OPINII
Cititul în parc până înțelegi
     Alfabetizarea a fost permanent o preocupare de stat în România - vezi campaniile din anii 50. Analfabetismul apare și în discursul recent al președintelui la o conferință despre educație, ca fiind prezent și în Parlament. După 60 de ani realizăm, iată, că nu a fost suficient să se înlocuiască semnătura cu degetul cu semnătura scrisă. Alfabetizarea nu a rezolvat în România problema cititului! Oricum, semnătura cu degetul a revenit azi multiplicată de miliarde de ori în like-urile care se dau pe Facebook. Să nu uităm că semnătura cu degetul se făcea cu degetul în jos, apăsat pe hârtie, ceea ce paradoxal era un fel de veto dat textului pe care semnatarul îl semna. Ne-am dat seama abia azi că acea semnătură nu era valabilă. Pe Facebook degetul a triumfat azi și prin faptul că nu mai e paradoxal și ambiguu și e orientat vertical în sus, cu conotații sexuale interzise doar minorilor care îl folosesc. Problema verticalității degetului s-a rezolvat astfel după 60 de ani, ca să nu mai vorbim și de alte semnificații ale poziției degetelor care încă abia stau să apară pe Facebook - o problemă strâns legată și de aglomerarea în trafic.

     Iar exprimarea cu ajutorul scrisului s-a dovedit inutilă când avem acum la îndemână emoticoanele. Se pare că am depășit cu bine și epoca faxului, când eram obligați să scriem ceva pe hârtie pentru a putea trimite un fax.

     Iată însă că bătrânii satului, respectiv tinerii din Parlamentul României, vor să ne împingă și mai sus pe scara evoluției și au depus în parlament un proiect de lege referitor la "cititul în spațiul public".

     De data asta efectul vizat de o asemenea lege nu mai acționează la talpa țării, acolo unde se punea degetul pe hârtie, ci la vârful piramidei sociale, acolo unde se produce fenomenul "O voi citi până o voi înțelege".

     Deputatul Raețchi, ales în Colegiul Orientul Mijlociu-Africa (sic!), a încercat să se exprime printr-un proiect de lege în favoarea lecturii.

     Problema e că, deși este posesor a două masterate în Litere, deși a fost de mic copil precoce cu funcția de consilier parlamentar la 23 de ani, deputatul Raețchi a ratat din prima încercare (în sensul că nu a mai fost nevoie de o a doua) să se exprime cu sinceritate și a dat dovadă de perfidie alegând sintagma "cititul în spațiul public".

     Consiliul legislativ, într-un acces de nervozitate, i-a atras atenția că formularea este incorectă și că "din forma propusă rezultă că se referă la cititul în spațiul public", adică la cititul în parc. Dealtfel, atunci când proiectul a ajuns la avizare la CNA, întreg consiliul s-a dovedit incapabil să înțeleagă că nu e vorba de cititul în parc și s-a amuzat teribil pe seama proiectului de lege, dându-i entuziast și în unanimitate un aviz negativ.

     Formularea din proiectul de lege este: "Comunicare audiovizuală cu caracter educativ privind importanța și promovarea cititului în spațiul public - mesaje sonore sau în imagini, cu sau fără sunet, care sunt destinate să informeze și să educe populația". La aceas­ta, Consiliul legislativ sfătuiește cu exasperare să se adauge precizarea "cu privire la importanța lecturii".

     Deși știa foarte bine ce înseamnă "spațiul public", așa cum rezultă din un alt proiect de lege al său, privind "alăptarea în spațiul public", pe care a evitat cu abilitate să îl prezinte prin sintagma "alăptare în fața opiniei publice", omul nostru nu a fost pur și simplu capabil să se exprime corect. Desigur, exprimarea nu e o problemă de lectură, pot să citești ce vrei cu condiția să nu te exprimi, iar când te exprimi e bine să nu o faci la fel ca atunci când citești și nu înțelegi.

     De aceea, proiectul de lege trebuie neapărat completat cu obligația de a citi până înțelegi și de a nu lua legătura cu ceilalți în faza intermediară în care citești și nu înțelegi nimic, pe motiv că aceasta ar putea să devină un pericol social. Într-adevăr, "somnul rațiunii naște monștri" nu e degeaba o formulă inventată de un pictor!

     Această temă devine cu atât mai importantă cu cât suntem deja avertizați de președinte cu apelativul "Asta, sincer, vă las pe dumneavoastră să judecați sau să vă gândiți, sau cum doriți". Întrebarea la care s-a răspuns prin acest "apelativ", se referea la o identificare:"Dumneavoastră cu care dintre animale vă identificați sau ați vrea să fiți?" (sursa site-ul Președinției). Trebuie neapărat să remarcăm tonul calm al președintelui, contrastând vădit și oferit intenționat, tocmai pentru a realiza contrastul, cu tonul lui Iliescu din "măi animalule!".

     În plus, răspunsul președintelui pune în evidență diferența între a gândi și a judeca, ca o aluzie fină la statutul judecătorilor și deschide o libertate de alegere pentru publicul larg de a face "cum doriți" în loc de a judeca în modul diferit de modul a gândi, sau viceversa. Sigur, misterul acestui "cum doriți" va rămâne mult timp neelucidat: păcat că publicul nu va putea beneficia de el în tot acest timp!

     Deși acest proiect de lege e încă în proceduri parlamentare, cei care forțea­ză pe președinte să se pronunțe în urma lecturii deciziei Curții Constituționale desconsideră această obligație de izolare și de a nu comunica cu ceilalți până nu înțelegi pe care cu siguranță legea Raețchi o va include și o va pune în aplicare - desigur trebuie prevăzute și niște sancțiuni dure pentru încălcarea interdicției și pentru cei care incită la încălcare. Din fericire, până acum președintele se conformează acestei posibile obligații. Bonus: și totuși legea își găsește o soluție de compromis chiar în cazul președintelui, pentru că lectura domniei sale, prin atenția teribilă pe care societatea o orientează către ea, este o adevărată lectură în spațiul public, deși nu este o lectură în parc: pare că (parcă) auzim cu toții cum citește președintele (...) mă rog, în fine, ce să mai vorbim, palatul Cotroceni are un parc foarte frumos! 
George Chiriță
 

 

.