Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 25.05.2018
OPINII
Cum ar putea să crească averea asiguraților la Pilonul II
     Suntem bombardați în ultima vreme cu scenarii privind pensiile private obligatorii. Unii acuză că statul vrea să îi jefuiască pe viitorii pensionari, alții că administratorii pensiilor private ii jumulesc prea tare. Așa că e momentul să aruncăm o privire asupra afacerii în sine și costurilor asociate.

     Să începem însă cu un ocol. În acest moment, un depozit la 12 luni are un randament cuprins între 0,6% pe an la băncile mari și aproape 3% pe an la băncile mici. Să ne imaginăm că riscăm pentru un randament mai bun și mergem la cea mai avantajoasă ofertă din piață (2,8% pe 12 luni). Dacă am fi un fond de pensii din Pilonul II și nu o persoană fizică n-am avea motive să ne felicităm prea tare, tocmai am provocat o pierdere asiguraților pentru li se reține din start un comision de subscriere de 2,5%  din fiecare depunere dar și unul anual de administrare de 0,6% din activul net, deci peste 3% din randamentul potențial e mâncat de comisioane. Dacă fondul în cauză ar merge însă pe un plasament în titluri de stat unde dobânzile sunt de aproape 5% (scadență la 5 ani) atunci asigurații ar primi la rândul lor ceva în jur de 2% in primul an, mai puțin decât cele mai avantajose oferte bancare. Sigur, aici se va argumenta că sunt și alte plasamente prin portofoliile fondurilor, bursa ar putea să ofere câștiguri mai mari pentru cele peste 20% din active plasate acolo. Dar bursa mai și scade iar uneori foarte abrupt, cum a făcut-o în 2008-2009 și nici acum nu a recuperat încă la nivelul indicilor

     E momentul să vedem acum care este dimensiunea afacerii administratorilor. Numai din contribuțiile brute s-au strâns în ultimele 12 luni pentru care există raportări (mai 2017-aprilie 2018) peste 7,4 miliarde lei (o medie de peste 600 milioane lei pe lună). Cele 2,5 procente cu cu cât se taxează contribuțiile din start înseamnă 186 milioane lei. Cum activele totale ajunseseră în aprilie la 43 miliarde lei rezultă că avem și aici un câștig de 258 milioane lei din comisioanele de administrare (0,6%). Una peste alta, administrarea plus taxarea subscrierilor le bagă în buzunar administratorilor celor 7  fonduri de pensii din Pilonul II aproximativ 444 milioane lei anual în acest moment iar sumele vor crește odată cu acumularea contribuțiilor (activul net crește).

     Cum perspectivele de creștere a dobânzilor la termen nu sunt foarte generoase având în vedere gradul mare de îndatorare al statelor din prezent (serviciul datoriei n-ar mai fi sustenabil), există riscul că pensiile private cu plasamente preponderent monetare să fie o rețeta de succes mai întâi pentru administratori și abia apoi pentru asigurați. Prin urmare, chiar dacă desființarea pensiilor private pentru acoperirea unor găuri bugetare după model unguresc nu se produce, o reașezare a costurilor ar fi salutară. În definitiv, cine ar mai protesta dacă s-ar înjumătăți, de pildă, comisioanele de admnistrare și subscriere? În niciun caz viitorii pensionari. Mai ales că în cazul unei pensii private, unde încasezi exact cât ai acumulat, orice spor e binevenit în condițiile în care speranța de viață crește...Să nu uităm că slalomul printre emisiunile de titluri de stat și investiția în constituenții indicelui BET nu e chiar un monument de dificultate care să necesite abilitățile unui guru de pe Wall Street și o retribuție pe măsură. Cu alte cuvinte, la piețe mici si costuri de analiză mici s-ar impune și costuri de administrare mici. 
Cristian Dogaru
 

 

.