Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 24.05.2017
OPINII
Cum se citează experții BNR între ei deghizați în analiști independenți
click aici
     Economistul-șef al BNR făcea săptămâna trecută o demonstrație abilă de spălare a imaginii sectorului bancar autohton, pornind de la ideea că doar acordarea de împrumuturi contra unor garanții care nu prezintă credibilitate e dovadă de imoralitate, dar, și în acest caz, băncile românești nu doar că stau mai bine decât suratele lor din țările dezvoltate, dar chiar și acordând împrumuturi în valute exotice (CHF) au dovedit că au gândit în perspectivă, puterea de cumpărare a salariilor exprimate în franci cunoscând aprecieri în 8 din ultimii 10 ani.

     Valentin Lazea afirmă, în articolul "Mult zgomot pentru nimic" postat pe site-ul opiniibnr.ro: "Și atunci, întrebarea poate fi reformulată în felul următor: nu cumva au dat dovadă băncile comerciale de iresponsabilitate atunci când au acordat credite în franci elvețieni unor persoane care își încasau veniturile în lei? Și, ca atare, nu merită ele să suporte întregul cost al acestei iresponsabilități? În definitiv, aceasta este poarta la care bate domnul Rechea și toți sus¬ținătorii conversiei creditelor la cursul istoric... Surprinzător pentru aceștia, răspunsul la întrebările de mai sus nu este deloc evident. Și asta deoarece, chiar dacă a priori orice împrumut acordat într-o altă valută decât cea în care debitorul își obține veniturile poate fi catalogat ca imprudent, în practică, datorită creșterilor salariale din ultimii ani (care în multe cazuri mai mult decât au compensat devalorizarea leului față de francul elvețian), serviciul datoriei a devenit mai ușor pentru multe categorii de împrumutați!".

     Iar apoi autorul își citează nonșalant un coleg, pe Dan Cristian Palangean care semnează însă sub pseudonim (Marin Pană) pe cursdeguvernare.ro o analiză în care arată cum a fluctuat câștigul salarial mediu net exprimat în franci elvețieni în intervalul 2006-2016. Cu alte cuvinte, economistul-șef al BNR aduce în sprijinul demostratiei sale o analiză de pe cursdeguvernare sub semnătura colegului Palangean ca expert independent, pentru că la finalul textului nu se precizează poziția autorului ("Despre posibila înghețare a cursului Leu/CHF la creditele acordate: care Leu?", din 9 octombrie 2016) și din care rezultă că doar cei care au luat împrumuturi în franci în 2007 și 2008 suferiseră la nivelul lunii iunie 2016 fluctuații negative ale veniturilor raportat la moneda elvețiană. Amuzant este că o analiză cu aceeași concluzie, dar cu titlu schimbat ("Creditele în franci văzute din perspectiva puterii de cumpărare a salariului") o găsim postată și pe opiniibnr.ro în 3 octombrie 2016, de data asta semnată Dan Palangean.

     Trecând însă peste grația cu care Valentin Lazea se face că uită cine semnează ca Marin Pană pe cursdegurvernare.ro, să menționăm că cei doi ani cu evoluții negative coincid cu anii în care s-au acordat cele mai multe împrumuturi în CHF, deci la ce bună toată demostrația, doar pentru a îndemna la un plus de nuanțare în criticarea băncilor?

     "Prin urmare, admițând ipoteza că băncile comerciale au anticipat corect creșterile salariale, ele nu au fost chiar mioape și acuzația de iresponsabilitate devine cel puțin discutabilă", conchide Lazea, care nu neagă că cei doi ani cu evoluții negative ale veniturilor medii raportate la CHF sunt de fapt anii care au furnizat și cei mai mulți debitori în CHF. Păi de ce anticipare corectă a evoluției salariilor mai poate fi vorba de vreme ce grosul debitorilor se află acum pe partea anticipării incorecte a evoluției salariilor din partea băncilor?

     Sofismele din argumentația economistului-șef al BNR se văd și din felul în care acesta demontează în articol acuzațiile că lectorii BNR escamotează în prezentările lor modul în care băncile pot genera bani din nimic. Acesta aduce în sprijinul său două citate din prezentările făcute magistraților de experți BNR pe tema "banilor din nimic": "Dacă până în 1971, banii își aveau acoperirea în câte un metal rar (aur, argint), după această dată banii sunt creați din nimic, adesea într-o formă electronică, dematerializată" și: "Dar faptul că (banii) sunt creați din nimic nu înseamnă că sunt creați în schimbul a nimic: întotdeauna banii sunt acordați în schimbul unei garanții (hârtie de valoare, promissory note, IOU), gen: obligațiuni de stat, obligațiuni municipale, obligațiuni corporative, garanții mobile și imobile etc."

     Unde e problema? Băncilor comerciale n-am auzit să li reproșeze că dau credite într-o monedă care din 1971 nu mai are în spate un etalon în metal prețios (aur, argint), de altfel modul de garantare a masei monetare ține de parohia băncilor centrale. Și nici că nu ar cere garanții în schimbul banilor - se știe că debitorii aduc în garanție, după caz, veniturile prezente și viitoare și bunuri mobile/imobile. Băncilor li se reproșează că fac parte dintr-un sistem care le permite să acorde credite generând din pix sumele necesare și neavând decât o mică parte din acestea (proporțională cu rată rezervelor minime obligatorii) sub forma resurselor atrase de la clienți și acționari. Iar când o dau în bară și dau credite hazardate, că pierderile lor se socializează într-o formă sau alta.

     Lazea mai spune: "Așadar, nimeni nu contestă că băncile comerciale (și prin extensie, cele centrale) pot fi imorale atunci când acordă în mod deliberat credit în schimbul unor garanții care nu prezintă credibilitate. S-a întâmplat acest lucru și în Româ¬nia? Probabil, dar pe o scară mult mai mică (în termeni absoluți) decât în economiile dezvoltate. Au plătit ele pentru aceasta? Da, cu vârf și îndesat, dacă avem în vedere volumul capitalului nou cerut acționarilor, numărul de agenții închise și de personal concediat, anii de pierderi (profit negativ) etc. Toate acestea însă, în condițiile în care-spre deosebire de Europa occidentală-nici un cent din banul public nu a fost cheltuit în România pentru salvarea vreunei bănci".

     Din nou, altă ascundere după corcoduș. Niciun cent nu a fost cheltuit din banul public pentru salvarea vreunei bănci? Serios? Dar dobânzile la creditul FMI din ce bani s-or fi plătit? Acel credit luat de stat pentru ca BNR să poată elibera o parte semnificativă din rezervele minime obligatorii ale băncilor și rostogolit ulterior prin alte împrumuturi ale Ministerului Finanțelor...

     Dar dacă tot vorbim atâta despre moralitate, mă întreb cât de moral e gestul unui expert BNR de a semna cu pseudonim articole prin diferite site-uri în care analizează efectele politicilor monetare, fără a preciza deci potențialul conflict de interese în care se plasează, și cât de moral este gestul altui expert BNR de a-l cita pe primul ca analist independent? 
CRISTIAN DOGARU
 

 

.