Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 07.07.2017
OPINII
De FSDI poate atârna supraviețuirea sectoarelor strategice din economie
click aici
     Mulți s-au întrebat la ce bun un fond suveran de investiții și dezvoltare acum, în 2017, câtă vreme România nu mai dispune de mari rezerve de hidrocarburi în proprietate care să nască întrebarea cum gestionăm sumele rezultate din valorificarea lor pentru generațiile viitoare.

     Nu suntem Norvegia, nu suntem nici vreo monarhie din Golf, nu ne aflăm cumva în treabă cu un astfel de fond? Răspunsul este că avem, la rândul nostru, de gestionat ceva resurse și companii strategice pentru generațiile viitoare și, prin intermediul acestui Fond, am putea să o facem mai bine.

     Aderarea la UE presupune câteva reguli stricte, printre care și limitarea drastică a ajutoarelor de stat. Nu poți interveni în economie decât punctual și foarte limitat, iar multe companii românești sau întregi sectoare de activitate au fost/sunt amenințate cu punerea lacătului sau cu privatizarea pe 2 lei pentru a supraviețui. Vezi sectorul îngrășămintelor pe fondul majorării prețului la gaze cu ceva ani în urmă, declinul Oltchim, când petrolul era scump și imposibilitatea de a rentabiliza combinatul când țițeiul s-a ieftinit, problemele cu care se confruntă CE Oltenia în prezent, paragina în care a ajuns CFR Marfă scoasă și retrasă apoi de la privatizare, situația Poștei, etc.

     Statele europene nu pot investi în societăți de importanță strategică lovindu-se de pragul ajutorului de stat, dar un fond suveran n-ar avea astfel de bariere, dacă ar considera că este necesar să parieze, pe termen lung, pe companiile din portofoliul sau. Dispunând de câteva miliarde de lei anual din dividendele societăților din portofoliu și, eventual, vânzări de pachete minoritare, FSDI ar avea ocazia să pună umărul la salvarea unor entități/sectoare de activitate care se confruntă temporar cu probleme, să participe la retehnologizări pentru creșterea performanței companiilor de stat sau, de ce nu, să se comporte ca un investitor în zone în care concurența din partea companiilor occidentale nu e foarte entuziastă (în Republica Moldova de pildă). Sigur, nici de construcția unor spitale regionale n-ar fi rău să profităm, dar până se realizează acestea, există lucruri mai presante prin bucătăria companiilor deținute de stat. Iar partea care mă face optimist din draftul de lege privind înființarea și funcționarea FDSI este prevederea care interzice vânzarea unor pachete de acțiuni care ar duce la pierderea posturii de acționar majoritar a statului în companiile din portofoliul Fondului. Cu alte cuvinte, nu riscăm să dăm pe mere ce luăm pe pere, ci doar să folosim mai înțelept puținele fructe pe care le mai produce economia locală. Cu un astfel de fond activ, nu cred că am mai fi auzit cu ani în urmă de necesitatea privatizărilor prin majorare de capital, proces prin care statul își dilua ponderea, iar investitorul străin o creștea ajungând majoritar pe seama aporturilor de capital aduse în companie, investiții a căror valoare a fost ulterior disputată (vezi procesele statului cu distribuitorii de electricitate), dar fără ca asta să mai aducă în posesia statului res-pectivele firme. Sau, cel puțin, nu la scara la care ajunsese fenomenul res¬pectiv. 
CRISTIAN DOGARU
 

 

.