Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 31.03.2009
OPINII
În cazul fiscului prezumția de nevinovăție nu are aplicabilitate
     Noile impozite forfetare propuse de Ministrul de Finanțe, Gheroghe Pogea, sunt o admitere a incapacității fiscului de a colecta impozite. Implicația propunerilor ministrului este că în prezent plata impozitelor pe venit în cazul mediului de afaceri este mai mult opțională decât obligatorie.

     Exemplul prezentat de ministru se referă la anumite restaurante, despre care spune domnia sa că se știe că sunt întodeauna pline, însă din declarațiile fiscale reiese că merg în pierdere.

     Pe bună dreptate, ministrul declara că este inechitabil ca unii să beneficieze de bunul public și în același timp să se sustragă de la obligația de a contribui la crearea bunului public. Această propoziție ar trebui mai mult promovată pentru a imprima în atitudinea publicului ideea că evaziunea fiscală nu este un sport pe care dacă îl practici cu succes, atunci merită să fi aplaudat. Dimpotrivă, evazioniștii trebuie condamnați, deoarece în locul fiecăruia care se sus­trage de la plata impozitelor, un altul trebuie să preia obligația de a contribui mai mult.

     Luarea de atitudine a ministrului este onorabilă dar nu și suficientă. Până când legislația și mecanismele de control nu vor fi funcționale, România va continua să fie paradisul evazioniștilor.

     Este oare suficient să ai declarații de avere fără să corelezi averea cu veniturile declarate la fisc?

     Unul din foștii șefi ai fiscului îmi spunea că asemenea investigații ar fi blocate prin proliferarea "sindromului mătușii Tamara".

     Adică persoanele care posedă bunuri materiale care nu se pot jus­tifica prin veniturile impozitate, se justifică prin rude în străinătate, descoperirea de mici comori ascunse sub un copac în curtea bunicilor și alte inventive de acest gen. România a copiat multă legislație din țările occidentale, însă în ceea ce privește prevenirea evaziunii fiscale, pare să fie încă în epoca de piatră.

     În treacăt fie spus, în anumite cazuri, evaziunea este chiar încurajată ca o alternativă a salariilor dezas­truoase.

     Exemplu, cazul doctorilor și profesorilor. În multe dezbateri televizate se vorbește deschis despre comisioanele care se plătesc pentru obținerea de contracte cu statul, însă nici cei care dau și nici cei care iau se pare că nu se alarmează.

     Cazurile care ies la suprafață sunt foarte rare.

     Domnul Pogea a propus să publice în presă numele celor care sunt prinși că fac evaziune de TVA. De ce nu publică și o listă a persoanelor și firmelor care au fost condamnate pentru evaziune fiscală inclusiv cumulul evaziunii și pedeapsa?

     Presupun că la o analiză a numărului existent de evazioniști condamnați, nu multe publicații s-ar înghesui să obțină acest contract.

     Ministrul a ajuns la concluzia că, în loc să eficientizeze sistemul de colectare, este mai ușor să introducă taxa forfetară.

     Într-un fel se poate spune că, făcând abstracție de efectele negative ale taxei, va fi singura pe care o va colecta, deoarece tot el va introducere totala scutire de impozit a profitului reinvestit.

     Noul prim-ministru vorbește des­tul de des despre interesul public, iar președintele Băsescu a spus că nu va semna vreodată un act legislativ care nu servește interesul public.

     Mă întreb cum se reconciliază interesul public cu numirea purtătorului de cuvânt al notarilor în funcția de prefect.

     Acesta și-a dedicat toată activitatea pentru a proteja poziția monopolistă a Notarilor Publici contra interesului public!! 
Eugen Ionescu
 

 

.