Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 26.08.2010
OPINII
O Românie multiculturală și tolerantă?
     Criza economică a început să scoa­tă în evidență ceea ce e mai rău în om: intolerența, xenofobia și fas­cismul.

     Europa, în general, și România în special, par a nu fi învățat nimic din războaiele secolului XX. Scăpată de sub control, criza economică poate genera regimuri autoritare.

     Tentații există peste tot în democratica și toleranta Europa.

     Și la noi la fel.

     Priviți la relativul succes al partidului Jobbik din Ungaria și la cel al așa-zisului Partid al Poporului de la noi.

     O modă a ultimilor trei ani, de când România este membru al Uniunii Europene, iar cetățenii români sunt identificați cu țiganii români și, deci, sunt discriminați ca atare ori persecutați, este să îți afișezi atitudinea anti-țigan. Vedete tv, ziare cu pretenții intelectuale, politicieni lipsiți de idei, VIP-uri, inclusiv din cercul intelectualității academice româ­nești sunt, declarat sau camuflat sub ironii mai mult sau mai puțin fine, anti-țigani. Este modalitatea precară și un pic infantilă în care românul obișnuit sau românul-vedetă încearcă să probeze că românul nu e țigan.

     Dar țiganul român este, totuși, un cetățean român, deci un cetățean european. Aș spune chiar că el este o replică - incompletă - a societății românești.

     Și, în timp ce asistăm la proliferarea acestei mode, în România apar tot mai des și se agravează conflicte etnice. Rasismul, în special cel anti-țigan, este din ce în ce mai prezent în România (ca, de altfel, în întreaga Europă): pe stadioanele de fotbal, pe stradă, la tv, în presă, la locul de muncă.

     Este timpul pentru o reflecție serioasă asupra acestei probleme.

     În România, respingerea țiganilor și disprețul față de aceștia nu sunt încă probleme grave. Există unele răbufniri etnice periculoase, mai ales în Ardeal, unde maghiari și români, laolaltă, se revoltă contra țiganilor și își fac dreptate singuri, precum și în Parlament, unde unii politicieni lipsiți de idei încearcă să își facă un nume în politică, uzând de trucul ieftin al aruncării vinei și disprețului pe țigani, suspecții de seriviciu ai țării. Dar aceste manifestări au rămas izolate, deși societatea civilă și democrații serioase ca SUA le-au privit cu îngrijorare, mai ales pentru că suntem în vecinătatea imediată a fostei Iugoslavii, distrusă tocmai datorită tensiunilor etnice și religioase.

     Dar criza economică, așa de prost gestionată în prezent de puterea politică românească, ar putea să prolifereze și să agraveze aceste manifestări. Căci criza economică antrenează șomaj și tensiuni sociale sau etnice de la care nu mai este decât un pas până la rasism.

     S-a văzut ce s-a întâmplat în Italia, Germania și România după marea criză economică din 1929-1933. S-au găsit "vinovații" de criză și s-a ajuns la soluția finală a holocaustului evreilor și al țiganilor.

     E timpul să fim sinceri cu noi înșine și să ne reamintim că România are un trecut fascist, pe care trebuie să și-l asume, ca să nu fie tentată să îl repete. Este facil să crezi că această criză nu ți se datorează, ci este generată de conjuncturi externe și de elementele rele ale minorităților naționale.

     Este comod să te revolți contra țiganilor, ca etnie și colectivitate, considerându-i vinovați colectiv atât de mizeria din țară, cât și de imaginea negativă a românilor din străinătate (în plus, țiganii nu ripostează colectiv, nefiind organizați și neavând o cultură a lor, proprie). Dar este și periculos, pentru că se pot repeta greșelile trecutului când, alături de evrei, țiganii au mai fost făcuți țapi ispășitori pentru o criză economică, criză ce a degenerat în al doilea război mondial.

     Nu există răspundere colectivă. În definitiv, nu ai alegerea familiei și a "rasei" în care să te naști, dar ai alegerea dacă să respecți legea sau să o încalci. De aceea există răspundere juridică și de aceea există păcat. Dacă unele persoane încalcă legea, fie că sunt țigani, români sau maghiari, aceste persoane - și nu colectivitatea din care provin - trebuie judecate și pedepsite pentru infracțiunile lor. Răspunderea pentru încălcarea legii trebuie antrenată prin sistemul justiției statale, și nu prin "justițiile" populare.

     Și nu e permis ca cineva să își facă singur dreptate, pedepsind o întregă comunitate pentru faptele unui individ. Căci, ceea ce li se întâmplă țiganilor în România, li se întâmplă cetățenilor români nevinovați în Italia, Franța, Marea Britanie și alte țări "civilizate" unde au ajuns imigranții români, care sunt văzuți acum ca fiind vinovați de reducerea drastică a locurilor de muncă ale băștinașilor.

     Iritarea sau mânia la adresa țiganilor sunt bune metode de a camufla realitatea economică și incapacitatea statală de soluționare a crizei și de luptă contra infracționalității. Dosarele mari de corupție sau de alt fel de criminalitate gravă pot fi ușor trecute în umbra uitării câtă vreme se alimentează ura contra minorității. Și astfel, politicienii veroși sau incompetenți, precum și infractorii cu gulere albe își continuă nestingheriți afacerile, cîtă vreme atenția opiniei publice este concentrată pe falsa problemă a minorității.

     Românii trebuie să fie toleranți cu minoritățile de orice fel din propria țără, căci s-a vaăzut în cei trei ani trecuți de la integrarea României în UE ce se poate întâmpla când alți cetă­țeni sau alte state din Uniunea Europeană sunt intoleranți cu imigranții români și cu cetățenii români, în general.

     E momentul să conștientizăm că la mai mult de 60 de ani de la cel de-al doilea război mondial, Ro­mâ­nia încă nu a recunoscut pogromurile evreiești și țigănești de ca­re s-a făcut vinovat Statul român în acel trecut întunecat și încă nu s-a construit un muzeu al holocaustului.

     Poate că a venit momentul pentru expiațiunea României pentru acest păcat. Este, cu siguranță, momentul ca România să se arate lumii în pos­tura ei obișnuită de țară tolerantă, în care minoritățile sunt la ele acasă. 
Gheorghe Piperea
 

 

.