Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 11.06.2018
Plan de clivaj
     Rocile au proprietatea de a se sparge în suprafețe plane relativ simetrice, în funcție de organizarea straturilor lor profunde. În astfel de situații apar așa numitele suprafețe plane de clivaj. Dar nu numai rocile, ci și societățile se clivează natural în funcție de structura lor. Societățile sunt clivate în funcție de gen la mediul de rezidență, de nivelul de educație sau de vârstă, de nivelul veniturilor sau de practica religioasă, iar aceste diferențe dau sens unei vieți politice democratice. Doar cei ce cred că sunt investiți cu o putere absolută încearcă să reducă diversitatea unei societăți la o iluzorie unitate. Departe de a fi o problemă, diversitatea este soluția pentru asigurarea unei vieți sociale deschise. Dar condiția obligatorie a deschiderii este căutarea consensului. Ori, într-o democrație liberală consensul între părți, cu întreaga complexitate instituțională pe care o presupune (consens politic - pluralism efectiv și parlamentarism, dialog social și civic) este cheia stabilității și bunăstării. Când politicienii nu mai caută consensul, ci încearcă să câștige din promovarea conflictului, se instalează nu doar instabilitatea în diferitele sale forme (politică, economică, socială etc.) ci și autoritarismul. Iar autoritarismul postmodern ia forma așa zisei democrații iliberale pe care Vladimir Putin și Recep Erdogan au experimentat-o cu succes la începutul anilor 2000 în Rusia și Turcia și pe care Viktor Orban, Jarosław Kaczyński sau Liviu Dragnea încearcă să o adapteze la condițiile specifice ale Europei de Est și la societățile pe care speră să le conducă o perioadă nedeterminată.

     Că în România modelul erdoganist de iliberalism este principalul reper al liderilor actualei majorități - chiar dacă sunt preluate și elemente din Rusia (instrumentalizarea fundamentalismului ortodoxist și ofensiva împotriva societății civile liberale), Ungaria (campaniile anti-Soros și modelul economic), Polonia (modificarea legilor justiției și politizarea acesteia) - o dovedește și mitingul organizat de PSD sâmbătă, 9 iunie. De la mesaj, lupta până la capăt împotriva "statului paralel" și a "șobolanilor" care l-au creat, până la formă, totul pare inspirat din panoplia demagogiei lui Erdogan și nu din România lui Ceaușescu. Nu în totalitarismul ceaușist vom găsi prototipul iliberalismului românesc actual, chiar dacă pe tulpina ideologiei național-comunismului, deja instrumentalizat de Traian Băsescu, au fost altoite ideile și practicile populiste astăzi la modă.

     Ca și în Turcia, unde forța politică a lui Erdogan constă în reprezentarea unei Turcii rurale și conservatoare care este opusă Turciei urbane și progresiste, și în România Liviu Dragnea întoarce lumea rurală împotriva României urbane. Cei ce au venit, de voie sau de nevoie, sâmbătă 9 iunie la București erau reprezentanții acestei Românii rurale care nu a profitat (sau, mai degrabă cred că nu au profitat) prea mult de tranziție și europenizare. Ori, ca și în Turcia, structura populației românești cuprinde o proporție importantă de populație rurală (în jur de 40%, dacă nu luăm în calcul și așa numitele orașe administrative care rămân preponderent rurale) care a fost exclusă de la principale beneficii ale integrării europene. Este vorba de o populație dependentă economic de potentații locali, ca și în Turcia, din rândul căreia s-a recrutat cea mai mare parte a emigrației românești. Mai mult, în România, singura țară din lume care a cunoscut o inversare a migrației de la sat la oraș în primul deceniu al tranziției, o bună parte a populației rurale este de fapt populație urbană reruralizată, și din această cauză, frustrată social și economic. Ca și în Turcia, unde manifestațiile de protest împotriva corupției au fost specific urbane (manifestațiile din piața Taksim de la Istanbul din 2013) și în România protestul a mobilizat doar o parte a populației urbane.

     Există ceva care face ca manipularea să funcționeze cu succes, în Turcia sau în România, în Rusia sau Ungaria, dar chiar și în așa zise democrații stabile precum SUA, Regatul Unit sau Franța. Cambridge Analytica a utilizat cu cinism fracturi care există în orice societate și care definesc planul de clivaj. 
Cristian Pîrvulescu
 

 

.