Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 22.09.2017
PLASAMENTE ALTERNATIVE
Adrian Ghenie, neacademicianul
click aici
Pictură de Adrian Ghenie la Veneția
     Vestea că Adrian Ghenie a primit un premiu al Academiei Române a fost primită de parcă numitul pictor a devenit chiar membru titular al înaltului forum. Și nu este așa. De fapt, multe nu sunt așa. Tânărul și celebrul pictor Adrian Ghenie nu a primit vreun premiu al Academiei, ci a fost propus pentru unul, și propunerea a fost votată. De unde știm toate acestea? Doar din scrisoarea lui Eugen Mihăescu, de fapt un pseudo-comunicat pe care artistul academician îl dorește publicat și îl roagă pe Cornel Nistorescu să o facă. Și se întâmplă asta, în "Cotidianul", publicația creată de Ion Rațiu, singurul politician român adevărat din vremurile postcomuniste. Eugen Mihăescu ne spune că, pe 14 septembrie recent, a reușit să îi convingă pe "8 din cei 9 membri prezenți la ședința Secției de Arte, Arhitectură și Audiovizual a Academiei Române" să voteze acordarea premiului "Ion Andreescu" al Academiei Române pe anul 2015 lui Adrian Ghenie. Motivarea este impecabilă: pentru expoziția "Darwin's Room" cu care artistul a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneția în 2015.

     Originalul artist-academician ne prezintă și cele spuse colegilor săi pentru a susține, zdrobitor de convingător, propunerea sa. Începe contondent, citându-l pe Nicolae Grigorescu, primul și mult timp, singurul artist membru al Academiei Româ¬ne, care ar fi spus despre Andreescu că este cel mai bun dintre ei, pictorii. Andreescu a murit la 32 de ani, în 1882, Grigorescu a devenit membru de onoare al Academiei Române în 1899, iar Andreescu a fost onorat postmortem de abia în 1948. Așa și Eugen Mihăescu apreciază că Adrian Ghenie "este cel mai mare pictor pe care îl are România la ora actuală". Subtilul grafician, care a cucerit America, la un moment dat, ne atrage atenția că, luați cu vacanța, nici nu am observat că celebrul pictor român, care stoarce milioane pe la licitațiile internaționale, a împlinit 40 de ani, acum o lună, la 13 august. "Să-l onorăm acum, când e în plină creativitate, și nu când o fi un moș pe care l-au revendicat și premiat alții. A sosit momentul să premiem tinerii merituoși, nu «amicii de gașcă»! Să nu transformăm un premiu care ar trebui să fie prestigios într-un fel de «cutie a milei»!", și-a convins Eugen Mihăescu colegii, academicienii, să îi dea premiul Andreescu lui Adrian Ghenie.

     Cu puțină atenție și aplecându-ne asupra singurei surse de unde ne tragem informația, nu putem să nu fim de acord cu decizia. Pare ușor ciudat că, la sfârșitul lui 2017, se votează premiile Academiei pentru 2015, dar tocmai pentru că discutăm, în anul când Ghenie a făcut 40 de ani, despre anul în care artistul a reușit o reprezentare excepțională la Veneția, ideea pare grozav de bună și incredibil de potrivită. Mai mult, nu s-a pomenit nimic des¬pre prețurile incredibile cu care se vinde pictura lui Adrian Ghenie la licitațiile internaționale, pentru că nu pentru asta i se acordă premiul, ci pentru că este un pictor foarte bun care și-a/ne-a reprezentat țara într-un mod excepțional. Dacă era să ne luăm după succesul său de piață, Academia ar fi trebuit să acorde direct premiul "Adrian Ghenie" pentru artiștii români care îndrăznesc să aibă și succes de piață. Dar, după cum arată aceste performanțe, premiul ar rămâne neacordat, oricâți "amici de gașcă" ar levita prin societatea noastră, academică sau neacademică.

     Premiul se numește "Ion Andrees¬cu" și este acordat plasticienilor de către Academia Română. Propunerile vin de la Secția de Arte, Arhitectură și Audiovizual care mai acordă, pe profilele sugerate, premiile "George Enescu'', "Ciprian Porumbescu", "Aristizza Romanescu" și "Duiliu Marcu". Deși acestea și altele au fost create în 1999, ideea de a acorda premii din partea Academiei românilor a apărut când încă se lucra la înființarea înaltei instituții. Precursoarea Academiei, Societatea Literară Română decide înființarea "premiilor fondatorilor" în 1867, deci acum 150 de ani. Paradoxal, cei care asiguraseră fondurile necesare acestor premii nu se mai puteau bucura de reușită. Cuza fusese detronat iar Evanghelie Zappa murise. La început, premiile își propuneau să răsplătească realizarea unui "tratat rațional de ortografie românească", astfel că primul premiu merge la Timotei Cipariu pentru "Gramatica limbii ro¬mâne. Partea analitică", dar și "cea mai aleasă traducere" a "Germaniei" lui Tacitus, unul dintre cele mai contestate studii, cu o istorie ce taie orice imaginație și creație de tip Dan Brown.

     În același an 1867, când au fost create premiile academice, la 13 august, prima întrunire a Societății Literare Române decidea schimbarea numelui în Societatea Academică Română. Peste fix 110 ani, tot într-o zi de 13 august, se năștea Adrian Ghenie, pictorul propus pentru premiul acordat de Academia Română artiștilor plastici. Evident, este vorba de destin, deși nici academicianul Eugen Mihăescu nu și-a dat seama de frumoasa coincidență.

     Nici unii dintre noi, destul de mulți, nu și-au dat seama că și pictorii și sculptorii pot fi și chiar sunt membri ai Academiei Române. Primul a fost Nicolae Grigorescu, ales membru de onoare în 1899. Au trebuit să treacă aproape patru decenii și frumoasa viața interbelică pentru ca, în 1936, alți plasticieni să pătrundă în nemuritorul for. Pictorii Gheorghe Petrașcu și Ștefan Popescu au devenit atunci membri titulari, deplini, activi, normali. Până la comunism, nu au mai fost alții. În 1948, noii stăpâni ai României își închipuiau că fac dreptate artiștilor, văzuți ca oameni ai muncii, și dau titlul academic, inclusiv postmortem, marilor noștri artiști. Printre ei, Ion Andreescu, a cărui viață se încheiase în 1882, când murea și Darwin, cel a căruia cameră a fost "pictată" de Adrian Ghenie la Veneția. De altfel, în 1948, Academia Română a fost desființată și a fost înființată o instituție ce se vroia complet nouă. I s-a spus Academia Republicii Populare Române.

     Au intrat în Academia Română când erau deja în eternitate Luchian, în 1948, Brâncuși, tocmai în 1990 și Aman chiar mai târziu, în 1991, ca să nu mai vorbim de Pallady și Dimitrie Paciurea, primiți în 2012. Academicianul-academician este cel titular, iar artiștii români cu această calitate, ce nu poate fi primită decât în timpul vieții, sunt: Corneliu Baba, Iser, Petrașcu, Steriadi, Ștefan Popescu, sculptorul Ion Jalea, Camil Ressu, Ovidiu Maitec și Ion Alin Gheorghiu. Calitatea de membru corespondent o precede pe cea de membru titular, iar artiștii cu această calitate au fost: Boris Caragea, Alexandru Ciucurencu, Lucian Grigorescu, Cornel Medrea, Ion Sălișteanu, Gheza Vida și sunt Mircia Dumitrescu și Sorin Dumitrescu. Mai este calitatea de membru de onoare, un titlu, evident, deținut, din lumea artei, de sculptorul Ion Irimescu, de Ion Pacea, Viorel Mărginean și inspiratul grafician de talent și idee, Eugen Mihăescu, care ne-a făcut să vorbim despre Adrian Ghenie într-un mod neașteptat.

     Până la urmă, și nemuritorii academicieni tot oameni sunt și ei. 
MARIUS TIȚA
 

 

.