Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 08.09.2017
PLASAMENTE ALTERNATIVE
Mașini adevărate
click aici
Autoworld Bruxelles. Expoziția Ferrari 70 de ani.
     Circuitul de la Monza a fost construit în 1922, fiind al treilea în lume care funcționează încă, celelalte două aflându-se în Marea Britanie și în Statele Unite. Circuitul de Formula 1 de la Monza, din acest an, a fost câștigat de englezul Lewis Hamilton, care a alergat pentru firma germană Mercedes. Pe locul al ll-lea a ajuns tot un șofer Mercedes, finlandezul Valtteri Bottas. Firma fanion a spiritului auto italian, Ferrari, a ajuns, la Monza, în acest an, pe locul al treilea, cu șoferul său german, Sebastian Vettel. La final, publicul italian a invadat pista într-un carnaval ad-hoc în care domina căluțul cambrat al Scuderiei și cifra 70. În acest an se împlinesc șapte decenii de când a apărut pe lume primul Ferrari, 125 S, cu motor 1.5L V12. Desigur, mașină de curse, pentru că "tatăl" întregii povești este însuși Enzo Ferrari, șofer de curse de acum un secol, care a transformat secțiunea de curse de la Alfa Romeo în propriul său "grajd" de campioni. Așadar, Ferrari a fost întâi echipă și apoi mașină. Prin anii '30, Ferrari concura cu Mercedes, exact ca acum câteva zile. După război, Enzo Ferrari a decis să își facă propria mașină și să concureze Alfa Romeo, din care plecase. Succesul a venit repede, ca și alte mașini care au creat legenda care este astăzi Ferrari. Enzo Ferrari a murit în 1988, la 90 de ani. Mașina probabil cea mai rapidă produsă de Ferrari trebuia să se numească F60 dar i s-a spus Enzo, în onoarea fondatorului. Au fost produse 400 de exemplare dintre care 399 au fost vândute, pe sprânceană, cam cu o jumătate de milion de euro bucata. O mașină a fost donată Vaticanului, în scop caritabil.

     Ferrari este o legendă făcută din legende. Emblema Ferrari, "il cavallino rampante", este una dintre ele. Căluțul rampant, heraldic, era desenat, roșu pe fond de nori, pe fuselajul avionului de luptă al contelui Francesco Baracca, erou al Primului Război Mondial, în care Italia a luptat de partea cea bună, iar Mussolini și Hitler au fost și ei combatanți, cu același grad de caporal, dar în tabere opuse. Se spune că, în 1923, după ce a câștigat o cursă de mașini, Enzo Ferrari a întâlnit-o pe mama eroului aviator iar aceasta i-a recomandat să-și picteze pe mașină căluțul ridicat pe picioarele din spate pe care fiul său îl avea desenat pe fuselajul avionului cu care a câștigat un număr record de lupte aeriene. Ca locuitor al Bucureștiului, șocat de dedesubturile monumentului de la intrarea sau ieșirea din Biblioteca Centrală Universitară, nu pot să nu observ că logo-ul Ferrari are coada ridicată în timp ce căluțul de pe avionul contelui Baracca, la fel de pufos, altfel, avea coada lăsată în jos. De fapt, coada ridicată o are și căluțul de pe stema familiei Baracca. Și pe stema orașului Stuttgart care este pentru Mercedes ceea ce Modena este pentru Scuderia Ferrari, adică locul nașterii.

     O întâlnire a stat și la baza relației cu legendarul Pinin Farina. În 1951, constructorul Enzo Ferrari și designerul Battista "Pinin" Farina s-au întâlnit ca vechii condottieri de pe vremuri, la o negociere pe teren neutru, nici la Modena, nici la Torino. De atunci, toate mașinile Ferrari au fost desenate de grupul Pininfarina, ce a transformat porecla în renume. Cu două excepții, Dino, din 1973, mașină de colecție de suflet, și La Ferrari, care i-a urmat modelului Enzo, și din care s-au făcut 499 de exemplare, vândute toate cam cu un milion de euro bucata. Nu avem informația că ar fi ajuns una și la Vatican. Oricum, legenda Pinin Farina a transformat designul auto într-o afacere italiană, producători din toată lumea luându-și câte un italian cu gust nativ la departamentul de profil.

     Bohams, casa de licitații de artă britanică mai puțin cunoscută ca Sotheby's și Christie's, deși apropie și ea sfertul de mileniu, este cea mai tare în materie de mașini de colecție. De fapt, această casă a reușit cel mai mare preț pentru o mașină, obținut vreodată pe glob. Era 15 august 2014, la tradiționala licitație Quail Lodge de la Monterey, organizată de Bonhams, când, pentru Ferrari 250 GTO din 1962, s-au oferit 38,115 milioane de dolari americani, record absolut de piață, de fapt pentru întreaga lume a mașinilor de orice fel. Organizatorii se așteptau chiar la 50 de milioane dar s-au mulțumit cu acest preț de record care îl depășea pe cel vechi, de doar 27 de milioane, obținut tot de un Ferrari.

     Nu a mirat pe nimeni că mașina cea mai scumpă din lume este un Ferrari. Modelul recordman 250 GTO a fost produs în doar 39 de exemplare, în 1962, deci înainte ca Vaticanul să completeze cifra rotundă cu o bucată suplimentară. Exemplarul din licitație are, însă, o istorie specială. A aparținut, până în 2010, vreme de 49 de ani, lui Fabrizio Violati, un cunoscut om cu posibilități materiale și cu pasiune pentru cursele de mașini. Chiar în anul producerii sale, mașina a produs și un accident. De fapt, accidentul a fost produs, la 7 octombrie 1962, de șoferul mașinii, fostul campion francez de ski Henri Oreiller, care căuta, de vreo 10 ani, viteza pe autodromuri și nu pe pârtiile înzăpezite. Mașina a avut șansa de a fi recuperată și reparată foarte bine de Ferrari, imediat după accident. E altfel, după această mașină, participantele la curse au început să arate cum sunt cele din ziua de astăzi, și nu precum "chiflele" pe care concurau Enzo Ferrari și colegii săi de generație.

     Mai puțin aventuros dar de-a dreptul delicios este modelul Ferrari 250 Testarossa din 1957. Un exemplar dintre cele 22 produse a fost vândut cu 9 milioane de euro, la o licitație organizată la sediul din Maranello al Scuderiei. Mașina respectivă avea o frumoasă istorie competițională derulată mai ales pe continentul american, și la Nord și la Sud.

     Probabil că multe dintre mașinile Ferrari ce au născut pasiuni scumpe pe la licitații sau alte vânzări sunt apoi prezentate public, în mândre expoziții. Celebrul muzeu al automobilului Autoworld din Bruxelles, clădit pe colecția regelui Leopold al ll-lea, prezintă chiar în aceste zile o cuprinzătoare expoziție, "Ferrari 70 de ani", dedicată acestei aniversări. Sunt prezente și prezentate, practic, toate tipurile de mașini ivite în lume cu il cavallino rampante pe ele. De fapt, așa este cu Ferrari, vezi istoria pasiunii automobilistice la nivelul propriilor ochi uimiți. 
MARIUS TIȚA
 

 

.