Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 15.09.2017
PLASAMENTE ALTERNATIVE
Pascin, cu sau fără chin
click aici
Jules Pascin."Rosette et Nana".
     Jules Pascin este mereu o ocazie de a vorbi despre România. Mă și mir că nu l-a pomenit președintele Juncker în excepționalul său mesaj despre starea națiunii europene, de miercurea asta. Până la Brexit și întâlnirea crucială de la Hermannstadt, cunoscut și ca Sibiu, când vom fi cu toții președinți, și nu de CAP, ci ai Europei comunitare, până să ne spună ce facem în 2019, putea să ne recomande să vedem expoziția Pascin des¬chisă la Paris, în seara anterioară. Ca să nu mai vorbesc de momentul în care a vorbit de România și Bulgaria, la un pachet Schengen. Pentru că, evreu și balcanic de Dunăre prin naștere, pictorul Jules Pascin este și bulgar și român, este și francez și american, este, de fapt, un cetățean de onoare al Artei.

     Jules Pascin s-a născut în 1885 la Vidin, în Bulgaria, cu 125 de ani înainte să se facă podul european peste Dunăre de acolo. El a unit malul bulgar și pe cel român într-o formă originală, a venit la București, cu toată familia, în 1892, când avea 7 ani, dar nu neapărat la școală. Marcus, tatăl său, făcea comerț cu grâne și Româ¬nia lui Carol l era în plină dezvoltare. Pascin se numea, încă, Julius Mordecai Pincas, evreu sefard, cu un tată din Ruse, un fel de cartier transdanubian al Giurgiului, la distanță navetabilă de București, iar mama, Sofia, era din Triest, din familia Russo care s-a mutat la Zemun, în Serbia, pe Dunăre. La 15 ani, viitorul artist lucra la firma tatălui său iar în timpul liber desena la bordel. Dacă munca în comerț a fost de scurtă durată, de desenat a desenat toată viață, în medii asemănătoare cu cele ale inițierii bucureștene. După 10 ani de București, lansat bine pe arta plastică, se duce la Viena, unde desenează și publică. Aprecierea vine de peste tot, dar nu și de la tatăl său care îi recomandă să își ia alt nume decât cel al său. Este momentul când Pincas devine Pascin, citit cu chirilice, Paskin. În 1905 începe o lungă colaborare cu revista Simplicissimus din Munchen, dar pleacă la Paris. Brâncuși tocmai ajunsese și el, Picasso era deja acolo, Modigliani își făcea bagajele iar Diego Rivera și Chagall, de peste mări și țări, se puneau și ei la coadă la bilete.

     La Paris, Pascin realizează și expune acuarele și diferite alte desene, rar și pictură. Ca și Brâncuși, este selectat și are succes la primul Armory Show, în 1913. Anul următor pleacă în America, împins și de la înrolarea la care se pare că îl predispunea pașaportul său bulgăresc. A evitat astfel și o extrem de puțin probabilă revenire în București, în 1916, sub drapelul de luptă și ocupație al vecinului nos¬tru de la Sud. A avut o activitate intensă în Statele Unite, a călătorit și a lucrat mult, iar în 1920, la scurt timp după ce primește cetățenia americană, revine în Paris. Trăiește autodistructiv, petrece non-stop, are apariții șocante și desenează tot timpul. În 10 ani, acest stil de viață îl duce la sinucidere, una teribilă, cu sânge pe pereți. Când a ajuns la Paris, în gara Montaparnasse, a fost primit de un grup vesel de artiști și scriitori, care l-au dus în triumf prin localuri. La fel a plecat din viață, cu o uriașă coa¬dă funebră de petrecăreți celebri, artiști, galeriști, colecționari și chelneri.

     Opera lui Jules Pascin este răspândită peste tot în lume. La sinucidere, lucrările sale au rămas, conform testamentului, celor două femei esențiale din viața sa, pe lângă sutele de altcevauri, soția Hermina, și eterna iubită, Lucy, nevasta artistului norvegian Per Krohg. Din Româ¬nia, bancherul Joseph M. Pincas, președinte, atunci, al Federației Comunităților Sefarde de la noi, cere și partea familiei. O primește prin acordul celor două doamne și donează intens din ea, mai ales în Israel și deloc în România.

     Galeria pariziană Le Minotaure, aflată pe o stradă, des Beaux Arts, cu nume predestinat, a vernisat, pe 12 septembrie, anunțata expoziție dedicată artistului, "L'oeil de Pascin". Expoziția, organizată împreună cu galeria Alain Le Gaillard din Rue Mazarine, își propune patru direcții de a prezenta lucrurile după patru moduri în care le privea Pascin. Este vorba de privirea sociologică, cea a amorului, de privirea alegorică și de cea a străinului perpetuu. Toate sunt tratate în expoziția aflată pe simeze până la 28 octombrie și în catalogul ei. Sunt expuse vreo 40 de lucrări de Pascin, din diferite perioade și în diferite maniere, perfecte pentru a sus¬ține abordările menționate. Chiar dacă, uneori, se susține că a venit la Paris direct din Bulgaria sa natală și că ar fi făcut studii la Budapesta, că doar nu ne cunoaște toată lumea precum președintele Juncker.

      În România, cel mai tare în Pascin este Adrian Năstase, politicianul, fos¬tul premier, ministru, președinte al deputaților, mereu colecționarul și de artă cunoscătorul. În timp, a adunat o foarte serioasă colecție de desene și gravuri de Pascin, dar și o impresionantă documentare despre acest artist, cu catalogue raisonne și cărți cu dedicație. În decembrie trecut, o parte din această colecție nu a luat drumul vreunei donații, cum, poate, a fost gândul la un moment dat, ci al sălii de licitație. Nu una dedicată, ci una complexă și foarte bogată, licitația de iarnă de la Artmark. 32 dintre cele 283 de loturi ale licitației erau Pascin din colecția Adrian Năstase. Politicianul și casa Artmark nu au ocultat proveniența loturilor, dimpotrivă, au organizat două întâlniri cu presa și cu publicul, o conferință de presă și un vernisaj, prezentând culisele și intențiile acestei inițiative. Nu se poate spune că vânzarea loturilor Pascin la licitația Artmark a fost vreo afacere pentru organizatori sau deponent, dar a fost o frumoasă pledoarie pentru des¬coperirea acestui artist altoit pe destinul vremurilor pe care le-a trăit. Nu putem spune nici că s-ar fi produs vreo revelație, dar cu siguranță a fost atrasă atenția asupra unui artist aparte, cu o viață de excepție, legat de România mai mult decât trans¬pare din cele comunicate de la Paris.

     Cel mai mare preț obținut de un lot Pascin la licitația Artmark a iernii trecute a fost de 2.250 de euro, "strigat" pentru o guașă cu trei dansatoare de cabaret așezate, placid, la bar, total sau parțial indiferente la femeia de serviciu ce își exercită meseria într-un colț al picturii. Următorul preț, de 2 mii de euro, a fost realizat de o ramă de lemn cu trei desene schițate. Restul ofertei Pascin, desene, dar mai ales gravuri, s-a dat cu prețuri modice, de la 140 la 900 de euro.

     În lume, lucrările lui Pascin circulă la cele mai diferite prețuri. Uneori nici nu contează că e vorba de desene grăbite, păstrate cum s-a nimerit, iar prețurile se duc în sus, acolo unde întâlnesc picturile rare dar deosebite ale lui Pascin. Iar ele merg la prețuri și mai mari, de zeci de mii de euro. 
MARIUS TIȚA
 

 

.