Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 24.08.2018
PLASAMENTE ALTERNATIVE
Trăiască lupta pentru salvarea patrimoniului!
click aici
Una dintre cele mai frumoase biserici cu mozaic, dintre multele pe care le are Ravenna, se numește Sant'Apollinare in Classe. Nu este chiar în mijlocul orașului, ci undeva mai în periurban, la Classe, mai exact. A fost consacrată la 9 mai 549 de episcopul Maximian, primind hramul sfântului Apollinarie, primul episcop al Ravennei.
     Aars biserica din Fântânele, comuna Radovan, județul Dolj. Deși era de lemn, nu a ars repede. Cineva a avut timp să filmeze, a ars încet, chinuit, zvârcolit. Avea 311 ani, cu vreo șapte decenii mai mult decât Statele Unite ale Americii. Îi părea rău că dispare, trosnea a neputință, uitându-se la cei pe care i-a slujit, sătenii, care ridicau mioritic din umeri și se încurajau cu scuze, au lăsat ceva aprins, o lumânare, desigur. Afară totul este uscat, inclusiv pământul. Biserica veche din lemn arde sfâșietor, prăbușită în regret și destin, arde de-a-n picioarelea, înnegrind iarba doar pe o palmă în jurul său. Era de trei ori mai lungă decât lată, 5 metri pe 15, nu prea înaltă, astfel că se ondulase ca o corabie. Se spunea că era făcută de hai­duci, în 1707. Exact cu un an în urmă a mai ars o biserică din județul Dolj, cea din Murgași, care era din cărămidă. Despre ea s-a scris și mai puțin, și, de la incediu, pornit de la focul aprins de săteni ca să ardă vegetația, nu s-a mai spus nimic. Mă îndoiesc că există documentări serioase asupra celor două biserici și sunt sigur că nu există nicio intenție de a reface măcar biserica de lemn.

     Aceste imagini ne arată, încă o dată, în cel hal înțelegem să ne tratăm patrimoniul, această avere inestimabilă care nu ne aparține, pe care nu am făcut-o noi, dar ne batem joc de ea. În acest timp, mi-am amintit o poveste adevărată, bună de evocat acum, la ceas de vacanțe, despre cum înțeleg unii să apere patrimoniul, inclusiv la vreme de război.

     Una dintre cele mai frumoase biserici cu mozaic dintre multele pe care le are Ravenna, se numește Sant'Apollinare in Classe. Nu este chiar în mijlocul orașului, ci undeva mai în periurban, la Classe, mai exact. A fost consacrată la 9 mai 549 de episcopul Maximian, primind hramul Sfântului Apolinarie, primul episcop al Ravennei. Nu insist prea mult asupra comorilor din basilica Sant'Apollinare in Classe, îmi amintesc doar că, la ieșire, am observat o coroană de flori cu tricolorul italian, sub o placă memorială așezată cam sus. În italiană și engleză am aflat despre o operațiune militară din al Doilea Război Mondial, căreia îi datorăm faptul că putem vedea minunile din basilică și nu vorbim de ele la trecut, inclusiv ca victime ale războiului. Pusă la 19 noiembrie 2004, placa este dedicată împlinirii a șase decenii de la lupta de rezistență a italienilor și de la eliberarea din 1944, ocazie cu care primarul și locuitorii din Ravenna mulțumesc partizanilor, colonelului Popski, Aliaților, clerului și laicilor care au apărat acest "Patrimoniu al umanității". O astfel de formulare nu te poate mulțumi, ci îți stârnește curiozitatea de a afla despre ce este vorba, mai ales că este invocată și o persoană, un militar, probabil polonez.

     Rezumând cele aflate, putem spune că numitul colonel Popski se numea, de fapt, Vladimir Peniakoff, nu era polonez, ci rus, ca origine, născut în orașul belgian Huy, în 1897, din părinți ruși. Dacă nu mă întrebați ce înseamnă în limba rusă numele orașului său natal, mergem mai departe și ajungem la Primul Război Mondial, când familia Peniakoff fuge de germanii ce ocupaseră Belgia și se stabilește la Londra. Are timp să devină major și să plece ca voluntar în armata franceză, fiind chiar rănit în luptă. Nimic, însă, nu îl va împiedica să participe la al Doilea Război Mondial, în armata britanică, încă de la început. În doi ani construiește o unitate specială, "No. 1 Demolition Squadron", cu care îl va hărțui pe Rommel în nordul Africii. Mai mult, unitatea, ce număra cam o sută de oameni, era numită "Armata particulară a lui Popski", "Popski's Private Army", fiind cea mai mică unitate independentă din armata britanică. Trec în Italia, odată cu frontul, iar sfârșitul lui 1944 îi prinde la Ravenna, unde au fost prima unitate care a intrat în oraș. Înainte de asta, însă, armata britanică în ofensivă primește informația că tirurile germane sunt dirijate din campanila basilicii Sant'Apollinare in Classe. Militarii decid să rezolve problema punând totul la pământ cu un bombardament intens. Colonelul Popski, care lucra strâns cu partizanii italieni, capătă o amânare de 24 de ore a bombardamentului pentru a verifica cum stau lucrurile cu basilica. Când ajunge Popski, cu oamenii săi și partizanii italieni, găsește doar civili în basilică. Astfel, programata distrugere a basilicii Sant'Apollinare in Classe a fost anulată. În scurt timp, Popski sare în ajutorul unei unități britanice asediate de nemți, lângă Ravenna, și își pierde mâna stângă în luptă. Va petrece ceva timp în spital, astfel că prezența sa la Ravenna exact când basilica era amenințată cu distrugerea este de-a dreptul providențială.

     Paradoxal, nu se vorbește prea mult despre acțiunea de la basilica Sant'Apollinare in Classe a faimoasei Armate Private a lui Popski, fiind extrem de multe de spus despre acțiunile sale din nordul Africii până în Austria, când s-a încheiat războiul. Popski însuși moare repede, în 1951, la numai 54 de ani. Foarte activi au fost văduva și camarazii, apoi urmașii lor. Au fost ridicate memoriale, s-au scris cărți, au fost evocați luptătorii și faptele de arme ale PPA, "Popski's Private Army". Chiar și placa memorială pe care o vedem la basilica Sant'Apollinare in Classe este a doua, înlocuind-o pe cea instalată de camarazii săi în 1952, la un an de la moartea lui Peniakoff-Popski. Placa originală, tot în italiană și engleză, îi era dedicată memoriei lu Vladimir Peniakoff (Popski), "prin ale cărui eforturi aceas­tă basilică a fost salvată în timpul bătăliei pentru eliberarea Ravennei (18-19 noiembrie 1944)". Se mai amintește că Municipalitatea i-a dat titlul de cetățean de onoare și este invocată gratitudinea cetățenilor din Ravenna.

     Noua placă memorială instalată de italieni, care au depozitat vechea placă fără să o restituie britanicilor, subliniază participarea partizanilor la operațiunea care a salvat basilica. Puțin băgată în sea­mă, în parcul basilicii se află o tablă ca o pagină de internet care spune multe dar numai în italiană. Aliații avansează dar sunt ținuți în șah de un tir de artilerie foarte precis. Primesc informații că acest tir era reglat din campanila de 37 de metri a basilicii astfel că se pune la cale bormbardarea "la ras" a construcției vechi de 15 secole. Tabla recunoaște participarea unui grup format din 9 italieni și 26 de britanici care "au redus la tăcere" garnizoana germană. Este o variantă mai eroică de vreme ce PPA susține că nu au fost găsiți decât civili în biserică, în noaptea de 19 noiembrie 1944. Ca ilustrație, tabla pentru turiști ne oferă fotografia plăcii memoriale din biserică, instalată de italieni, una dintre fotografiile cunoscute ale lui Popski și o imagine a detașamentului Garavini, din care proveneau partizanii care au participat la operațiunea de salvare a patrimoniului universal, basilica Sant'Apollinare in Classe.

     La Imperial War Museum din Londra, în secțiunea dedicată Războiului secret, avem o vitrină dedicată Armatei lui Popski și faptelor lor de arme, cu multe fotografii, un epolet și alte însemne, precum și diploma de cetățean de onoare acordată lui Popski de orașul Ravenna. Și, șoc, explicațiile reputatului muzeu spun despre diplomă că ar fi fost acordată chiar în 1944, în timp ce pe ea scrie clar anul 1951, puțin timp după moartea desti­natarului.

     Oameni suntem cu toții, oriunde în lume, important este să nu lăsăm lumâ­nări aprinse în bisericile de lemn. 
MARIUS TIȚA
 

 

.