Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 06.10.2017
PLASAMENTE ALTERNATIVE
Zilele negre și nopțile albe ale galeriilor de artă
click aici
     În această zi frumoasă va avea loc Noaptea Albă a Galeriilor. Nu este vorba de galerii comerciale, cu profil general, sau alte feluri de galerii, ci de galeriile de artă, un alt cadru special în care se practică vânzarea și cumpărarea de obiecte de artă sau de colecție. Paradoxal, deși sunt mult mai multe și diverse, vorbim mai rar despre galeriile de artă și mai mereu despre casele de licitații de artă sau diferite târguri și festivaluri de profil. Unde mai pui și faptul că galeriile de artă au o activitate comercială continuă, poți cumpăra zilnic de la ele. Târgurile țin cât a reușit să aranjeze și să plătească organizatorul. Casele de licitații te convoacă într-o anumită zi, la o anumită oră, ca să cumperi un anumit tip de marfă de artă, în timp ce galeriile deschid zilnic, conform unui program cunoscut, poți merge oricând să cumperi ce îți dorești.

     Desigur, deși se adresează aceluiași public și au același gen de ofertă, toate acestea - galeriile, târgurile și licitațiile - au principii și tehnici de funcționare diferite, care conturează specificul fiecăreia în cadrul mai amplu al pieței de artă. Cifrele vehiculate de casele de licitații sunt mult mai mari decât cele adunate strop cu strop de galerii, oricât de celebre ar fi acestea. Într-o singură seară, licitațiile adună milioane, sume pentru care galeriile au nevoie de ani. Decizia de cumpărare are aspecte diferite la o casă de licitații și la galerii. Licitația este o vânzare rapidă, cu totală transparență. Ai toate informațiile posibile și vânzarea se derulează sub ochii tăi. Orice ezitare poate duce la eșec, iar confruntarea deschisă are șansa să arunce prețurile în aer, să se ducă departe de tot de punctul de pornire, de ce credeau organizatorii. De fapt, aici este valorificată deplin splendoarea pieței de artă, unde niciodată nu vom ști care este prețul adevărat, real. Nici măcar nu știu dacă există așa ceva. Ba da, pot spune că nu există un preț științific determinabil, pentru că mărfurile, în general, dar mai ales arta, se supun unor determinanți extrem de subiectivi. În artă, costurile de producție au o contribuție minoră în stabilirea prețului, chiar și când e vorba de bijuterii. Gustul epocii, istoria, aprecierea estetică, dar și cea socială, mediatizarea și alte aspecte de acest tip contribuie mai mult și determinant la stabilirea prețului pe piața de artă. De aceea, o achiziție de la galerie se face la un preț fix, stabilit de specialiști sau așa-ziși specialiști, pe baza unor instrumente personale sau tradiționale, și nu putem ști dacă prețul este bun, dacă nu face mai mult sau chiar mai puțin. Licitația adună toate aceste influențe subiective și le pune în funcțiune pentru un timp foarte scurt. Acest strop de nebunie este și minunat și eficient. La licitație, prețul este corectat de stăpâna jocului, piața. El poate crește, și chiar înspăimântător de mult și repede, poate fi corectat, admițându-se un preț mai mic decât cel al estimării minime sau chiar decât cel de pornire, care și el este, de cele mai multe ori, sub această estimare. Aici intervine politica respectivei case de licitații, care poate admite sau nu și prețuri mai mici decât se anticipa și se spera. "Vei plânge mult ori vei zâmbi", dilema lui Blaga, Lucian, nu Vasile, se regăsește și la galerii, și la licitații, dar funcționează diferit. La licitații vei constata mai repede în ce tabără te plasezi, cea a mulțumiților de o afacere bună sau cea a celor care își propun să își dea palme că nu au pregătit bine vânzarea, că i-a luat mâna pe dinainte și au luat o țeapă publică. Când cumperi de la galerie, agreezi prețul cerut, pe care îl poți verifica doar în trecut, nu poți ști dacă ai făcut o afacere bună sau aceasta era deja în scădere. Ulterior, poți propune cumpărătura de la galeria unei case de licitații, vei obține cel puțin o altă părere. Mai poți obține un preț mai mare sau confirmarea faptului că ai dat prea mult, că "dincolo era mai ieftin". Așa este piața de artă, nimic nu este sigur, totul este volatil și subiectiv, ca și gusturile noastre!

     Unele galerii organizează licitații, clipe în care poți cumpăra, la un preț mai mic, marfa existentă în galerie, iar unele case de licitație au și un colț de galerie, un loc unde poți găsi unele dintre ofertele de care nu s-a îndrăgostit nimeni la prima vedere, cea de sub amenințarea ciocanului care pecetluiește adjudecarea. Mai sunt și galerii care marchează momentul și fac istorie. Unele au avut o existență scurtă dar transformată în legendă. Au fost acționate de oameni de rezonanță sau au funcționat în momente esențiale ale istoriei artei. Să nu uităm nici numele mari din universul galeriilor de artă care, vizibil sau discret, fac jocurile pe piața licitațiilor de artă. Și nu de ieri, de azi! Pe de o parte, este un fenomen firesc, pentru că multe achiziții la licitație se fac prin galerii sau chiar de către galerii. Pe de alta, galeriile acționează, destul de speculativ, prin intermediul licitațiilor, pentru a influența un preț sau o cotă. O pot face și persoanele individuale, dar este mai greu și mai complicat. Galeriile mobilizează un sistem întreg și sume semnificative. Deși pare spus de ministrul agriculturii, să notăm totuși că în spatele unei licitații putem ghici niște galerii, dar mai rar niște case de licitație care să dezvolte galerii importante.

     Galeriile au timp să te primească, să îți vorbească, să te lase să te gândești, că sigur vii și mâine, cu noaptea în cap, că oricum nu ai putut dormi, că ți-a căzut cu tronc o lucrare și te temi să nu vină altul înaintea ta să ți-o ia. Nu este lucru de mirare de vom afla că o galerie e ținută de câteva generații ale aceleiași familii. Și toate au clienții lor fideli, cei care iau parte la viața galeriei, la bucuriile ei și mai rar la eșecuri, care cumpără cu cap și sunt informați și consiliați cu deschidere și sinceritate. De aceea, galerii cresc și în localități mai mici. Cel puțin în lumea civilizată, că noi avem municipii mari ce nu mai dețin nicio galerie, și cea lăsată de comuniști uniunii plasticienilor ajungând, pe rând, casă de schimb valutar, butic cu de toate, plăcintărie, sursă de outlet și magazin de ceaiuri și substanțe de slăbit, acum.

     Însă, mai ales la noi, galeriile au imaginație. Și fac tot felul de evenimente care au ceva sau chiar nimic de a face cu lucrarea de artă cumpărabilă și expozabilă în casele noastre, sau chiar speculabilă. Cel mai bine se observă asta la examenul dat de Noaptea Albă a Galeriilor, când înscrierea și mobilizarea este benevolă și, mai ales în acest an, arată o poftă nebună de implicare, de mișcare, de prezentare. Fenomenul este unul dintre cele mai pozitive și amintește, inevitabil, de Noaptea Albă a Muzeelor, când lumea iese din casă, stă de plăcere la cozi ca înainte de '89. La un moment dat era mare înghesuială, de Noaptea Muzeelor se deschideau și galeriile, ba chiar și cimitirele, toată lumea participa. Apoi s-a încercat delimitarea celor două categorii, Galeriile făcându-și Noaptea Albă în iunie, la scurt timp după muzee. Eșecul a fost evident, îmi amintesc chiar de o Noapte a galeriilor dintr-o seară ploioasă, când distracția s-a transformat în depresie, iar orașul a fost mai gol ca niciodată. În 2012, au fost două Nopți ale galeriilor, una în mai și alta în septembrie. Dar nu a fost o tranziție această formulă, pentru că în următorii trei ani, NAG s-a ținut doar în mai și chiar în aprilie. De abia anul trecut, în 2016, s-a trecut dincolo de vacanță, peste 5 luni de Noaptea Muzeelor, la sfârșit de septembrie spre un octombrie intrat în drepturi, ca astăzi. În general, vremea este frumoasă în astfel de Nopți, în ciuda Nopții galeriilor în care îmi amintesc eu că m-a plouat și de Noaptea Muzeelor din acest an, când s-au rupt norii la București, și tot nu a fost oprită lumea să se plimbe și să viziteze.

     În acest an, logo-ul NAG este afișat în Arad, Baia Mare, Brașov, Cluj Napoca, Craiova, Iași, Petrila, Reșița, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara. Și mai era un oraș, a, da, Bucureștiul!

     În ciuda disconfortului și a unor efecte negative ce ar putea fi invocate, astfel de evenimente fac o uriașă publicitate muzeelor și galeriilor, aduc lumea în astfel de spații, mulți făcând o pasiune pentru lumea minunată a creației plastice. Și, sunt convins, noaptea sau în zilele ce au să urmeze, se va simți acest efect pozitiv și în vânzările de artă, evident, contemporană de tot! 
Marius Tița
 

 

.