Gala BURSA 2018

Politica între discurs şi parcurs (I)

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codiţă

Despre politică este vorba, desigur. Dacă ar fi să aleg un semn al timpurilor pe care le trăim, cu greu s-ar putea găsi altul mai nimerit decît cel care măsoară distanţa mereu mai mare dintre dis-cursul şi parcursul politicii. Şi, nu este vorba doar despre România şi taraba ei de obor, la care îşi vinde pe doi bani politica, cu pretenţia că face mare negoţ. Lucrurile sunt vizibile pe la mai toate casele mari. Mai ales cele din zona sistemelor democratoide, cu pretenţia că sunt încă etaloane ale democraţiei cînd, în realitate, au lăsat să se scurgă substanţa, pentru a rămîne doar cochilia, locuită de alţi chiriaşi.

Luaţi bunăoară Uniunea Europeană. Marele proiect, menit să ducă, dacă nu la "pacea eternă" la care visa Kant, măcar la o lume dedicată învăţării şi practicării comportamentelor de cooperare-competiţie, mai mult decît şi preponderent faţă de cele de competiţie-război. Pînă la un punct, discursul şi parcursul s-au suprapus, remarcabil. De îndată ce instituţiile de la Bruxelles şi-au dezvoltat propria logică de exis-tenţă şi dezvoltare, obiective relativ independente faţă de politicile locale, din ţările membre, de îndată ce pojghiţa subţire a unei supra-birocraţii extra-statale (nicidecum supra-statale) s-a trans-format într-o adevărată şi consistentă "euro-clasă superpusă" a început şi dis-tanţarea semnificativă a parcursului, faţă de discurs. Noua "super-clasă" pentru a-şi asigura un "viitor de aur" a trecut la maximizarea obiectivelor, anunţînd "Statele Unite ale Europei" ca finalitate inevitabilă a procesului început, la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial pentru a salva Europa de ea însăşi şi demonii ei. Pentru prima dată, în scena politică a statelor membre, a început să se dezvolte, nu fără motiv, o bază de rezistenţă faţă de "euro-birocraţia europeană" şi "viziunile ei". Divorţul dintre discurs şi parcurs avea să fie pronunţat imediat după "marea extindere", odată cu căderea cortinei de fier şi reunificarea Germaniei. Super-clasa birocraţiei europene a presat extinderea, cu preparative minimale pentru ţările candidate, sperînd, nu fără motiv, că va beneficia astfel de antidotul euro-scepticismului devenit structural pe scenele politice ale ţărilor din "miezul" UE. Euforia a durat mai puţin de un deceniu. Astăzi, campioanele aderării, Polonia, Ungaria şi Cehia sunt pe lista neagră a celor mai vehemente contestatare ale direcţiei în care este împins, politic, proiectul european. Dominaţia politică germană asupra Europei a transformat disidenţa britanică în divorţ cu acte în regulă. În realitate, proiectul european, aşa cum a fost el conceput şi pînă la un punct realizat de "părinţii fondatori", nu mai există. Dis-cursul politic spune, desigur, altceva. Cu totul altceva. Radical altceva, în numele unei ficţiuni. De fapt, în numele mai multor ficţiuni, dintre care ar urma ca cineva să aleagă, în cele din urmă. Cine să aleagă? Desigur, Germania, Franţa şi cine o mai fi prin preajmă.

Din acest punct de vedere, Româ-nia şi scena ei politică nu sunt cîtuşi de puţin o excepţie. Desigur, specificul local... contrează. Supliment garantat: gargară, garagaţă, apă de ploaie, marţafoi şi marţafoaice, guvernamentali şi amploiaţi, gură cască, icoane, prapuri, socialişti, liberali, conservatori. Mă rog... ca la moşi! (vezi Caragiale!!!). Cei care încearcă să "dezlege" misterele politicii dîmboviţene se încăpăţînează să creadă că PSD-ul a cîştigat alegeri pe "discurs". Promisiuni cu carul... electoratul "a pus botul"!! Acum, cînd o vedea lumea că nu s-a ales nici măcar cu praful de pe tobă, "roşii" or să se facă praf la viitorul scrutin!!! Ţi-ai găsit! PSD-ul stă pe zestrea miracol de 30% şi cîştigă prin efectul legilor electorale pe care şi le-a construit cu grijă şi pentru că are o structură socio-electorală stabilă care se reproduce în timp, nu în ciuda schimbărilor din România, ci tocmai datorită lor. În plus şi decisiv, a rămas singurul partid cu o maşinărie eficientă de influenţă şi constrîngere politico-economică, cu bază locală şi cu pîrghii de control decisive la nivelul instituţiilor de forţă de la centru care, la vreme de alegeri, să devină maşină de cules voturi. În timp ce ei sunt călare pe "combine", adversarii lor au rămas la epoca seceratului cu mîna, spic cu spic şi snop cu snop. Adevărata ciudăţenie a scenei noastre politice este, însă, aşa zisa "opoziţie", care nu are nici discurs, nici parcurs!!! Deja dincolo de jumătatea mandatului, PNL a rămas cu Blaga pentru "parcurs" şi organizare, respectiv cu Orban pentru "discurs". Divorţ absolut şi reţetă sigură de eşec. În aceeaşi paradigmă stă şi evoluţia lui Iohannis, Preşedintele. Divorţul lui de PNL este total, mă rog, dacă parcursul format din zero paşi în orice direcţie nu poate fi considerat, totuşi, un element comun în evoluţia de la Cotroceni şi de la sediul PNL!

Pentru ca hazul să fie total, Drag-nea acuză din interiorul PSD un decalaj între discurs şi parcurs. Vezi doamne, muţia miniştrilor, greşelile şi golurile de comunicare au reuşit să ascundă publicului alegător giganticele, piramidalele realizări ale guvernării PSD!!! Trebuie să fie cineva dus rău cu pluta, să creadă aşa ceva! Tot la nivel de discurs, Dragnea ştie că Iohannis nu va mai prinde viitorul mandat, după cum ştie şi ceea ce-i mai lipseşte ca să pună definitiv cu botul pe labe "rezistenţa" pe care încă o mai resimte: serviciile şi celelalte instituţii ale sistemului de apărare şi de securitate naţională. Aici ţinteşte direcţia loviturii principale, care urmează. Desigur, fără să uite sau să piardă din vedere nici o clipă celălalt obiectiv menit să asigure fidelizarea absolută a baronetului local, punerea la adăpost de asaltul instituţiilor justiţiei.

Ceea ce rămîne de explicat în politica de azi, nu doar cea din România, nu este doar cum se formează şi cît de departe poate merge distanţa dintre dis-curs şi parcurs, ci modul în care se formează şi se precipită reacţiile electoratului la această nouă şi structurală "constantă" a procesului. În fapt, toleranţa uriaşă a electoratului actual, faţă de această anomalie, distanţa masivă dintre discurs şi parcurs politic, este cea care a împins lucrurile în extremele în care evoluează azi.

Pînă cînd?? Pînă unde? Există şi dacă există, cum poate fi determinat punctul de inflexiune, de ieşire din această orbită structural anomică?

Opinia Cititorului ( 6 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

  1. Divortul cu acte este inevitabil..datorat acestei distante tot mai mari intre discurs si parcurs....dar si datorita hipercompetiiei, fie ea si in pace...cooperativa. De ce? O prima explicatie consta in confiscarea puterii de catre tehnocrati.O armata de 33 000 de euro-birocrati au confiscat puterea europeana prin intremediul Comitologiei, consultand reprezentantii statelor membre si ai societatii civile neinformati..doar de forma.Desk ofiterii fiecarui dosar european au devenit cei mai importanti adica cei mai puternici oameni din Europa...superspecialistul, tehnocratul Anual apar peste 25000 de acte legislative la nivel de comitologie fata de cele 50 de regulamente, directive si decizii anuale....Institutul European a incercat formare de 3 zile pentru foarte putine [ersoane. O formare de 3 zile nu poate tine loc de expertiza in domeniu...asa ca tot cel superspecializat decide in cunostinta de cauza...Aceasta entitate suisgeneris UE a devenit o masinarie de normalizare, regularizare si nu una economica sau politica,,, principiul subsidiaritatii inversate troneaza...

    Ideea de unitate europeana apartine si societatii civile, si celei politice statle dar si superputerulor...trei proiecte intratate in competitie si din care cel al superputerilor, a iesit victorios...Daca nu va mai exista competitie intre aceste 3 proiecte putem spera ca divortul sa nu se mai intample altfel el este inevital si facut posibil de Tratatul de la Lisabona..tocmai pentru a permite unor state membre, core Europe sa mearga mai departe cu acest proiect european..lans inafara pe cei noncompetitivi...Hipercompetit ia duce la fracturi, la falii, la rape..care vor separa competitivii de noncompetitivi...cu alte cuvinte vor alege bobul de neghina...vor scoate inafara sistemului deserile poluante...asta da integrare prin dezintagrare! Traiasca divortul!..cu acte in regula... 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. ... probabil! ... dupa ce vor incerca a extrage tot ce pot din periferie ... si in asta sta esecul centrului ...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      O Comisie politică?

      La preluarea mandatului în 2014, Juncker a promis că va institui o Comisie profund politică, cu o echipă de comisari cu experiență politică. Își exprima în același timp dorința ca politica să cântărească mai mult în procesul decizional, iar Președintele Comisiei să nu fie un simplu purtător de cuvânt. Cu toate acestea, Juncker a decis să nu se implice personal în campania referendumului din Marea Britanie pe Brexit, deoarece Comisia nu este populară printre britanici, în ciuda faptului că a susținut în numeroase rânduri că Brexit-ul ar fi o catastrofă. Singurul lider european care a reacționat la campania anti-europeană a lui Boris Johnson a fost Donald Tusk, în mod paradoxal, persoana care a fost des criticată că este un simplu purtător de cuvânt (deși competențele funcției sale sunt limitate). 

      În 2014, Europa încă își revenea din criza economică, naționalismul și populismul creșteau în popularitate, iar Europa urma să cunoască criză după criză. De multe ori, Bruxelles-ul și în special Comisia, au fost țapul ispășitor pentru orice problemă, iar Comisia a fost des criticată pentru cum a răspuns și a trecut aceste teste care au pus în pericol însăși existența proiectului european. Comisia s-a găsit des în situația în care nu a putut fi vocală pe probleme naționale din cauza limitelor impuse de tratatele europene, fapt ce a alimentat argumentele euroscepticilor (și nu numai) despre incapacitatea UE de a găsi soluții sau despre relevanța proiectului european. 

      Făcând referire la momentele de tensiune prin care a trecut în mandat, Președintele a dorit să “aplaude poporul grec pentru efortul herculean” de a depăși criza prin care au trecut și a dorit să menționeze faptul că aceste eforturi sunt în continuare subestimate de alți europeni, subliniind astfel criticile aduse de unele state membre în momentul stabilirii programului de asistență financiară a Greciei. 

      De asemenea, Juncker a reiterat poziția Comisiei pe Brexit, menționând cele 3 principii pe care se bazează negocierile actuale: Comisia cere guvernului Britanic să înțeleagă că un stat membru care părăsește UE nu poate avea aceeași poziție ca a unui stat membru, nu mai poate face parte din piața unică în general sau pe alese; instituțiile europene sunt loiale și solidare Irlandei, doresc o soluționare a problemei graniței cu Irlanda de Nord și vor reacționa dacă guvernul Marii Britanii nu își asumă responsabilitățile acordului Good Friday; Comisia e de acord cu propunerea premierului britanic de a dezvolta un nou parteneriat, cu punct de pornire o zonă de liber schimb între Marea Britanie și UE. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    România în UE – momentul 2019

    În comparație cu discursul din anul precedent, numele României nu a fost rostit la fel de des. Însă țara noastră a fost vizată de aproape toate elementele discursului Juncker nu doar prin prisma faptului că este stat membru, ci pentru că în prima jumătate a anului 2019 România va fi în prim-planul activității de la Bruxelles prin 2 mari momente: deținerea, pentru prima dată de la aderare, a Președinției Consiliului UE, și organizarea Summitului de la Sibiu. 

    Liderii români trebuie să țină cont de elementele menționate de Președintele Juncker și să înțeleagă faptul că există presiune și așteptări de la noi. În primul rând, Juncker a subliniat importanța adoptării propunerilor în discuție și a celor descrise ieri înainte de alegerile europarlamentare. Guvernul României va prezida formațiunile Consiliului UE, cu rol de co-decizie în procesul de adoptare a inițiativelor Comisiei și prin urmare va trebui să depună eforturi considerabile dacă va dori să adopte propunerile legislative și să avanseze pe sectoare cheie. 

    Sibiu 

    Summitul de la Sibiu va avea loc la 6 săptămâni după finalizarea Brexit și cu 2 săptămâni înainte de alegerile europarlamentare. România, fiind gazda acestui summit, va trebui să arate nu doar că poate să se organizeze exemplar, dar că este o gazdă vizionară și un stat membru pe deplin integrat. Sibiu 2019 nu trebuie să rămână în istorie numai ca orașul în care liderii europeni au adoptat concluzii despre viitorul Europei, ci și ca momentul în care România și-a adus contribuția ideologică la proiectul European. Există deja 4 proiecte care au fost menționate ieri, în așteptarea Summitului: 

    Adoptarea bugetului UE 2012-2027 înainte de alegerile europarlamentare 

    Probabil prioritatea zero a Președinției României, adoptarea Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 este necesară pentru ca fondurile europene alocate prin programele operaționale să fie absorbite la 1 ianuarie 2021. Comisia a înaintat deja o propunere de buget către Parlament și Consiliu în mai 2018 și, conform procedurii de co-decizie, e rândul Consiliului și Parlamentului să poarte negocieri. Dacă România nu reușește sa închidă negocierile până în mai 2019 înseamna că negocierile vor fi reluate când viitorul Parlament își va prelua mandatul, adică în a doua jumătate a anului, determinând bugetul să fie adoptat spre sfârșitul anului. Guvernanții români trebuie să își dea seama de responsabilitatea pe care o poartă pe umeri nu doar pentru viitorul României, ci și pentru celelalte 26 de state membre. 

    Uniunea Monetară 

    Comisia dorește ca rolul monedei euro pe scena internațională să fie dezbătut înaintea Summitului. Euro este a doua cea mai folosită monedă din lume, însă importurile energetice în UE sunt plătite în dolari americani, deși doar 2% din ele vin din SUA. România nu este încă membră a zonei euro pentru a formula propuneri concrete, însă ar putea participa la dezbatere dacă obiectivul de aderare ar fi unul susținut de politici economice naționale sustenabile și dacă și-ar fi creat condițiile optime pentru o aderare în 2019, cum a reușit de exemplu Bulgaria. O aderare la zona euro a României în anul Summitului de la Sibiu ar fi oferit României un rol de jucător nou, cu perspectivă proaspătă și diferită la masa celor 19, însă din păcate România nu se află în poziția de a contribui la aceasta discuție. 

    JEFTA 

    Este indicată ratificarea acordului de liber schimb cu Japonia până în mai 2019 deoarece, Conform poziției Comisiei, ar fi un semn că UE lucrează pentru reguli și standarde globale. Guvernul României nu a oferit o poziție publică pe această temă sau o informare despre ce elementele acordului de liber-schimb și impactul lor asupra economiei europene și românești. UE are competență exclusivă în politici de comerț, însă statele membre sunt încurajate să informeze la nivel național activitățile întreprinse la nivel european, în special acorduri de nivel înalt. Dezbaterile pe acordurile comerciale sunt în general organizate în România de ONG-uri și inițiative locale preocupate în special de politici de mediu. 

    O politică externă mai puternică 

    Uniunea Europeană își dorește să devină un adevărat actor global pe scena mondială și să aibă capacitatea de a influența evenimente ce depășesc granițele europene. Un pas important pentru atingerea acestui obiectiv este trecerea la votul cu majoritate calificată în detrimentul unanimității în Consiliu, cu ajutorul Articolului 31 TUE (alineatele 2 și 3), ce prevede o așa-numita “clauză pasarelă” care îi permite Consiliului European competența de extindere a votului cu majoritate calificată la aspecte ce țin de politica externă și de securitate comună, dacă statele membre decid în unanimitate acest lucru. Comisia propune ca aceste aspecte să vizeze: deciziile de a institui sancțiuni, poziții privind drepturile omului și deciziile privind misiunile civile. Dorința de adaptare la situații concrete și flexibilitate instituțională fusese deja înaintată de Comisie în luna aprilie a acestui an, odată cu publicarea Strategiei de Extindere a UE către Balcani, când UE propunea ca dată potențială de aderare a două state din blocul Balcanilor anul 2025. Aderarea Balcanilor la UE va antrena automat schimbări instituționale, iar trecerea la vot cu majoritate calificată va fi necesară pentru fluidizarea procesului decizional. Profitând de experiența trecută a extinderilor, Comisia caută de asemenea schimbarea procedurii de vot în diverse politici înainte de închiderea negocierilor cu oricare țara din Balcanii de Vest, tocmai pentru a evita apoi blocarea aderării altor state din același bloc. 

    România, stat considerat încă nou în UE, ce are granițe atât cu țări din Parteneriatul Estic, cât și cu din Balcanii de vest, trebuie să profite de momentul Președinției pentru a se afirma ca model de stabilitate în regiune. Nevoia de stabilitate politică internă din România capătă astfel nu numai o pondere europeană, dar și internațională. 

     

    Concluzie – La ce duc toate eforturile? 

    Putem să ne întrebăm de ce a insistat atât de mult Președintele Juncker pe finalizarea și adoptarea tuturor acestor elemente înainte de Summit. Ei bine, deoarece întregul său discurs a fost adresat cetățenilor europeni care sunt chemați la vot în mai 2019 pentru alegerea membrilor Parlamentului European. Juncker dorește să demonstreze cetățeanului european că instituția pe care o conduce a lucrat, din primul până în ultimul moment al mandatului, la înaintarea tuturor propunerilor din planul său din 2014 și că UE a reușit astfel să depășească diferențele între nord-sud și est-vest. “Sibiu este momentul în care trebuie să le oferim cetățenilor europeni o perspectivă puternică de viitor. Ei merită mai mult decât nesiguranță și obiective confuze. Merită claritate și planuri, nu aproximări și jumătăți de măsură.” 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Prapastia dintre discurs si parcurs...se va devea, in curand si la nivel de UE.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Comisia Juncker a fost pusă la încercare în actualul mandat și de criza refugiaților declanșată în 2015. Valurile de refugiați ajunse pe țărmurile europene au expus nu numai o legislație europeană deficitară în domeniul azilului, migrației, securității și al controlului frontierelor, ci și o criză a solidarității, care s-a transformat treptat într-o criză politică. De la condițiile în centrele de primire din Italia și Grecia, ritmul lent de a găsi soluții de acomodare, de integrare, modul de gestionare a frontierelor, la acordul cu Turcia, la politica de întoarcere a refugiaților, UE a fost ținta criticilor în special a ONG-urilor umanitare, dar și a organizațiilor internaționale, cu precădere Națiunile Unite. În același timp, statele membre au fost puse în situația de a accepta cote naționale de refugiați, iar refuzul unor țări precum Ungaria, Polonia și Cehia au declanșat numeroase proceduri de încălcare a dreptului comunitar cu posibile sancțiuni financiare.

    Pe baza acestei crize, urma să se declanșeze în cascadă o altă criză, cea a statului de drept. Ungaria avea să cunoască un val de naționalism, amestecat de cele mai multe ori de minciuni din partea liderilor politici, propagandă anti-UE și discursuri de incitare la ură și discriminare. Din nou, Bruxelles-ul, sau generalizat “străinii” (a se citi George Soros, ONU, NATO, Berlin, Paris) au fost țapii ispășitori. Pozând în garantul identității maghiare și a Europei creștine, Viktor Orban s-a asigurat mai întâi de acapararea statului, asigurându-și totodată încă un mandat de prim-ministru. Instituțiile europene și-au exprimat de nenumărate ori preocuparea privind funcționarea sistemului electoral, constituțional, independenta presei, corupției și conflictelor de interes, libertatea de exprimare, de religie, de asociere,a drepturilor minorităților, migranților și refugiaților. După 3 ani de dialog politic și numeroase proceduri de încălcare a dreptului comunitar, Parlamentul European a votat ieri, pe 12 septembrie, în sesiunea plenară de la Strasbourg, cu o majoritate covârșitoare (448 pentru, 197 împotrivă, 48 abțineri), declanșarea Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene. Cel mai probabil Ungaria va ieși doar marginalizată și cu reputația internațională pătată, pentru că Articolul 7 nu implică sancțiuni imediate. Guvernului de la Budapesta i se va da ocazia într-o primă etapă să dovedească revenirea la valorilor fundamentale europene. Suspendarea drepturilor de vot în Consiliu ale Ungariei cere unanimitate, ceea ce este foarte puțin probabil să se întâmple. Declanșarea articolul 7 împotriva Ungariei vine la mai puțin de un an de la decizia Comisiei Europene de a lansa aceeași procedură în cazul Poloniei. 

    Criticile cel mai des auzite la adresa instituțiilor europene sunt legate fie de reacțiile întârziate, de durata prea lungă de dialog politice, lipsa de soluții sau instrumente europene pentru sancționarea Ungariei, Poloniei, României pentru încălcarea unui principiu fundamental al UE, statul de drept. Prin votul de ieri, Parlamentul a trimis un semnal de alarmă că nu mai tolerează subminarea Uniunii Europene din interior. Următoarea pe lista ar putea fi România. 

    Dar nu toate crizele au fost depășite. Patru ani mai târziu, Juncker se vede nevoit să denunțe același naționalism nesănătos ca în 2014 și speră întoarcerea la un “patriotism luminat”, dublu, național și european, care nu se exclud reciproc. 

     

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Deleanu
Apanova - verfici calitatea de peste 600 de ori pe zi
Metronet
Proactiv Plus
Everest Catering
Vila Timo
Mozart Spirits
Schlumberger
Legestart
Calendarul BURSA 2018
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.rowww.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită