Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 03.09.2018
Portițele de la Înalta Poartă
click aici
Ilustrație de MAKE și Oana B.
     Singura problemă pe care o mai avem este doar alegerea. Cu ce să începi?

     Tabloul întîi. Să zicem, cu penibilul desăvîrșit al lui Giuliani... Rudolph Williams Louis. Om "cu părul alb" (de fapt e chel), trecut binișor de pîrleazul primelor șapte zeci de primăveri ale vieții. Adjunct al Procurorului General al SUA, în vremurile bune ale Președintelui Reagan. Primar al New York-ului vreo șapte ani. A prins în funcție, pe ultima sută, dezastrul de la 11 septembrie 2001. Impresionată de performanța sa, Regina Elizabeth a II-a a Marii Britanii l-a înnobilat, un an mai tîrziu. Candidat la funcția de Președinte al Statelor Unite, în 2008. A fost luat în barca echipei Trump, pentru Casa Albă, din primul șut, dar a plecat repede, să se dedice nobilei și mult mai bănoasei ocupații de avocat. A găsit curînd un client gras, însuși Președintele în funcție al Statelor Unite! Cei mari au întotdeauna prioritate, nu-i așa? Omul acesta, care era cît pe ce să se aleagă cu o statuie în New York, "a pus botul" fără să clipească la niște verzișori, e adevărat, tipăriți în America, dar provenind din România. Nu contează suma, probabil ceva...ca la suta de mii. Sau, pe-acolo. Au venit băieții de bayram cu peșcheșul la Înalta Poartă, dar n-aveau pungi destule, să ajungă pînă la Marele Sultan. Și, fie vorba între noi, nici pricină. Noroc că la Înalta Poartă sunt întotdeauna multe alte portițe și la fiecare dintre ele străjuiește cîte un Înalt Demnitar al Curții. Îi dai ăluia, după cît îi e rangul și te rogi de el: "Trăiți-ar copii și neamu lu matale, nu ne semnezi și nouă scrisorica asta? Promitem să n-o pierdem! Dimpotrivă, o facem publică, așa, în ciuda lu loozărul ăla de Iohannis, să priceapă și el, odată, cine face jocurile în România! Adică, noi, nu el!" Așa s-au rugat, prăbușiți la picioarele Măritului, cu rang de avocat al Sultanului, sărutînd cu sîrg ciucurii din vîrful papucilor. Ăla...a luat banii, le-a aruncat, în treacăt, o privire oarecum mirată, "Ia uită-te la proștii ăștia pe ce aruncă banii. Doamne, mare-i Grădina Ta!!!!", după care și-a văzut de treburile lui, sîcîit totuși de un gînd răzleț: "Ce-o fi, neică, România asta, dacă n-are nici măcar un amărît de ambasador aici, la noi, în America, de-a trebuit să bată ăștia atîta drum peste mări și țări, să-mi dea mie o țîdulă la semnat?"

     Tabloul II. Penibilul absolut, dar cu ștaif, al unei diplomații, a României, despre ea este vorba! care s-a putut lăuda, cîndva, cu oarece palmares, din care astăzi au mai rămas, însă, doar funcțiile din "centrală", cele din ștatele ambasadelor, cheltuielile de logistică, reparații, protocol, respectiv diurnele și salariile aferente. Diplomație?

     E vetustă...e de pe vremurile alealalte....de mult apuse...cine mai are timp, astăzi, să învețe, ori să practice așa ceva?...cine mai umblă cu cîrpeli din astea? Cui îi mai trebuie și ce folos să mai tragi dintr-o mîrțoagă leșinată? Iar, cînd nu mai ai Diplomație, inventezi două diplomații mai mici, ca să nu se vadă lipsa din inventar: una care e numită și ascultă de ministru pentru a servi oamenii și interesele "Partidului și Guvernului" și alta, care ascultă de Cotroceni, că de acolo vine semnătura pe decretul de numire în funcție. Mă rog, ca să nu-și scoată ochii prea tare, una alteia, amîndouă sunt legate cu niște fire, undeva prin subteran, de niște alte instituții.... dar astea sunt amănunte cu care nu are nici un rost să ne pierdem noi timpul! Stau și încerc să îmi închipui reacțiile celor care se ocupă de România pe la Departamentul de Stat, la Departamentul Apărării, pe la CIA și alte asemenea altare înalte de la care atîrnă și soarta noastră! Sigur, în faza întîi, s-au prăbușit pe sub birouri, zguduiți de spasmele incontrolabile ale rîsului. După partea hazoa­să a crizei, însă, a venit brusc și adînc depresia! Așa, ca om de specialitate, se presupune că înțelegi ceea ce se întîmplă prin țara aia despre care spui unora și altora, le explici, dai referințe, faci declarații oficiale, propui relații și programe etc.. După o ispravă ca asta, credeți că mai înțelege cineva ceva despre România? Credeți că se mai încumetă careva să zică și ceva "de bine" despre noi?

     Tabloul III. Penibilul pur al Elitei! Ne place sau nu, cei care iau decizii în România formează un soi de elită. Fie ea și o elită doar a privilegiilor și a puterii discreționare. Ne place sau nu, ceea ce gîndesc, cîntăresc și pun în practică acești oameni generează consecințe pentru toți cetățenii României, iar unele au repercursiuni și peste generații. Va să zică, cît îi duce mintea pe alde Dragnea, Viorica, Meleșcanu și cine o mai fi fost prin preajma lor cînd au moșmondit ei găselnița asta, de o prostie cu adevărat genială? Cum or fi făcut? S-or fi adunat undeva, într-un loc mai ferit de microfoane și au zis: avem nevoie de ceva la mînă, să o mai albim puțin cu justiția asta, că prea am făcut-o de...cacao. Cu Europa nu e nici o șansă, stă călare Iohannis pe ea. Ar mai rămîne Rusia, China și America. Rusia, n-ar fi rău, dar...nu dă bine; China s-ar putea, dar pînă le explici ălora cu bețișoarele la masă, că ei de furculiță n-au auzit, pînă mai și înțeleg, trece un veac și ceva de singurătate, vorba poetului...Tot America ne scoate din nevoie! Păi ce, degeaba i-am așteptat noi atîta pe americani? Iaca, acum, nu-i mai așteptăm, ne ducem noi peste ei! Știe careva pe cineva? Părerea mea, o fi zis Meleșcanu, ca expert, este că ăștia din "instituții" nu ne dau și, în plus, i-a băgat Trump pe toți la "statul profund", iar acum e o păruială între ei, de nu se mai înțelege om cu persoană. Șefu...șefu....știu eu pe unul....care știe pe unul....care are o intrare ...care...nu vă speriați, teoria spune că nu este nevoie de mai mult de șase conexiuni pentru a lega orice persoană de pe planeta Terra, de oricare alta, de pe aceeași planetă. Cred că de la Dragnea la Giuliani nici n-a fost nevoie de șase conexiuni! Poate două...cel mult trei! Cu banii n-a fost o problemă, că doar de aia există fonduri speciale, la dispoziția premierului, a ministrului și a multor altora. Ca să fie folosite, cînd o cere țara!!! Adică noi!

     Tabloul IV. Penibilul jegos al "presei". Manipularea grosolană, hidoasă, la care s-au dedat "oamenii și organele de presă", pentru a face din scrisorica semnată de Giuliani un argument devas­tator al lui Dragnea împotriva lui Iohannis a trecut mult dincolo de pragul "fake news" și a intrat în tărîmul des­chis cu atîta aplomb chiar de către eroul nostru din America, domnul Giuliani, cel care a declarat public, ca să înțeleagă oricine în ce fel de lume trăim: "Adevărul nu este de fapt, adevăr" (!!!!)

     Păi nu merită, omul, toți banii!!!! 
Cornel Codiță
 

 

.