Post-democraţia... vedere în roz

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codiţă

Chiar trebuie să luăm în serios tema aceasta sau e doar un alt moft academic? Unul dintre nenumăratele şi niciodată epuizatele subiecte de tăiat frunze la cîini, de scris teze, eseuri, ori cărţi pline de vorbe, ba chiar şi de erudiţie, dar fără nici urmă de idee? Eu zic că are şi iată de ce!

Pornesc de la "sfînta realitate", mama noastră a tuturor căutătorilor de Sens şi Adevăr în cele ce se întîmplă cu oamenii şi societăţile lor. Poate vă vine să credeţi, poate nu, dar în urma votului plebiscitar care a împins Marea Britanie spre ieşirea din sistemul instituţional al Uniunii Europene s-a născut o problemă cu uriaşe implicaţii pentru temele democraţiei. Votul pro-brexit are o clară şi marcată amprentă socio-culturală. Majoritatea care a înclinat balanţa în favoarea divorţului european al britanicilor este alcătuită în cea mai mare parte din cetăţeni care nu vor mai trăi să plătească costurile, oalele sparte (desigur, nu vor încasa nici beneficiile majore, dacă ele vor fi!) ale deciziei colective la care au participat şi în care şi-au impus punctul de vedere prin puterea numărului de voturi puse în urnă. Sau, vor încasa doar o foarte mică parte din ele, greul căzînd pe umerii şi vieţile celor mult mai tineri, mai informaţi, mai critici, ale căror poziţii şi cariere sociale depind semnificativ, dacă nu decisiv, de oportunităţile create de sistemul spaţiului unic european, de la afaceri, la instituţii de drept-adminis­trative şi de la educaţie-cercetare, la activităţi culturale. Aceştia s-au împotrivit, prin votul lor, ruinătoarei erezii numită brexit. Întrebare: este democraţia compatibilă cu un sistem de vot care forţează rupturi sociale şi tensiuni cu implicaţii generaţionale atît de grave? Pînă să dăm un răs­puns să marcăm, în acest punct, cîteva repere.

Aşa cum unii au intuit, iar alţii au şi argumentat consis­tent încă din secolul trecut, votul plebiscitar într-un sistem "reprezentativ", pentru a hotărî balanţa unei decizii majore, care priveşte nu doar generaţiile actuale, ci şi pe cele viitoare, nu este deloc cea mai bună idee. Ba, mai rău, este în contradicţie cu principiile "democraţiei reprezentative", singura folosită în timpurile şi de către societăţile moderne. Concluzia locală: nu democraţia este de vină, ci "împănarea" ei cu soluţii ad hoc, doar aparent democratice. La originea acestui impuls trebuie căutată laşitatea şi, în ultimă instanţă, dezertarea oamenilor politici împuterniciţi cu mandatul guvernării care s-au păzit de cartoful prea fierbinte şi l-au aruncat peste gard, în ograda "plebei". A doua observaţie vine sub forma unei întrebări: este democraţia compatibilă cu un sistem de vot "selectiv". Cum adică "selectiv"? Spre exemplu, votează doar cei interesaţi, pe umerii cărora cad consecinţele cele mai grele, mai importante ale temei-soluţiei pusă în balanţă. Principiul este într-o anume formă folosit în sis­temul Uniunii Europene, în complexul de reguli numit "subsidiaritate". El este utilizat şi ca principiu al localizării deciziei, atît în UE, cît şi în Elveţia, spre exemplu. Mai sunt posibile şi alte tipuri de vot "selectiv". De ce nu?! De pildă sistemul de vot bazat pe principiul "decizia urmează competenţa". Altfel spus, decizia într-o problemă trebuie formulată în grupul cel mai bine calificat în raport cu temele problemei respective. Avem o problemă cu zarzavaturile, să o decidă grădinarii! Sau, poate mai bine, pieţarii! Ori, încă şi mai bine, utilizatorii de zarzavaturi! Ori, botaniştii! Mă rog, poate foarte bine să fie un grup mai larg care să cuprindă segmente reprezentative din toate aceste arii de expertiză, ba chiar şi reprezentanţi ai celor care urăsc sincer zarzavaturile şi nu vor să aibă nimic de a face cu ele în viaţă! Şi, cum se vor constitui aceste grupuri? Cel mai adesea ad hoc. Şi, eu, ca cetăţean, cum pot să mă calific pentru un vot? Pe baza "certificatului de expertiză minimă" pe care îl pot lua on line şi a înscrierii pe lista oficial deschisă celor interesaţi să voteze în chestiunea respectivă, indiferent care ar fi aceea. În acest fel, nimeni nu e exclus a priori, de la nici un vot; este încurajat şi răsplătit, în schimb, interesul pentru participarea la vot, exact ceea ce nu prea mai fac "democraţiile clasice".

Ne putem întoarce acum la întrebarea cu care am plecat la drum. Nu doar clivajul generaţional este din ce în ce mai greu de împăcat cu principiul votului universal, aplicat în forma lui cea mai simplă, ci multe alte condiţii şi caracteristici ale societăţilor şi oamenilor din lumea de azi şi de mîine. Cînd controlul asupra "realităţii figurative", a minţii, ideilor şi chiar sentimentelor primare ale oamenilor, ori ale unor comunităţi largi, sunt manipulate eficient, cu bună ştiinţă şi pe bază de ştiinţă, de către cei interesaţi să obţină un anumit rezultat al votului, ce fel de democraţie mai este aceea? Pe cine reprezintă voturile respective? Pare că, în nici un caz, pe cei care le-au pus în urnă. Şi, atunci, nu s-a ales praful de orice urmă de democraţie? Ba, da! Faceţi un pas mai departe. Nu foarte departe, trei, maxim patru decenii de acum înainte vom avea nişte categorii noi, largi, de "cetăţeni": maşini cu capacitate de auto-reflexie de nivelul sau chiar peste nivelul conştiinţei umane; oamenii-bionici care s-ar putea interconecta permanenet pentru a forma o reţea proprie de comunicare şi decizie pe bază de interconxiuni şi a deveni, astfel, un sub-grup distinct al omenirii. Subiectul nu mai are nimic de SF. "Maşinile" care au început să gîndeas­că autonom, în feluri pe care omul nu le mai înţelege, există astăzi!!! După cum şi operaţiunea cuplării omului cu lumea cipurilor a depăşit de mult fazele de studiu şi încercări locale. Este în plină desfăşurare. Am împins lucrurile într-o direcţie, pe care am putea-o considera lipsită de interes pentru acum şi aici. În fapt, este doar o altă modalitate de a sublinia că însăşi noţiunea de spaţiu şi probleme publice, precum şi soluţia instituţională de gestiune a lor, numită simplu "democraţie" sunt deja grav afectate, invalidate chiar, în raport cu un set complet nou de probleme sociale, care nu mai ţin de viitor, ci de prezent. Fie vorba între noi, chiar şi fără noile probleme, eşecul democraţiei în gestionarea problemelor societăţii moderne avansate şi post-moderne este mai mult decît copleşitor, prin evidenţă şi ruinător, prin consecinţe. Problema post-democraţiei nu mai este de lăsat pentru mîine. Viitorii au fost deja lansaţi, de ieri! În care dintre ei vom ajunge, ori ne vom prăbuşi, depinde de deciziile pe care le luăm astăzi. Noi, prin reprezentanţii noştri!!!

Opinia Cititorului ( 17 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

  1. Întrebare: este democraţia compatibilă cu un sistem de vot care forţează rupturi sociale şi tensiuni cu implicaţii generaţionale atît de grave?

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Am împins lucrurile într-o direcţie, pe care am putea-o considera lipsită de interes pentru acum şi aici. În fapt, este doar o altă modalitate de a sublinia că însăşi noţiunea de spaţiu şi probleme publice, precum şi soluţia instituţională de gestiune a lor, numită simplu "democraţie" sunt deja grav afectate, invalidate chiar, în raport cu un set complet nou de probleme sociale, care nu mai ţin de viitor, ci de prezent. Fie vorba între noi, chiar şi fără noile probleme, eşecul democraţiei în gestionarea problemelor societăţii moderne avansate şi post-moderne este mai mult decît copleşitor, prin evidenţă şi ruinător, prin consecinţe. Problema post-democraţiei nu mai este de lăsat pentru mîine. Viitorii au fost deja lansaţi, de ieri! În care dintre ei vom ajunge, ori ne vom prăbuşi, depinde de deciziile pe care le luăm astăzi. Noi, prin reprezentanţii noştri!!!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Nu doar clivajul generaţional este din ce în ce mai greu de împăcat cu principiul votului universal, aplicat în forma lui cea mai simplă, ci multe alte condiţii şi caracteristici ale societăţilor şi oamenilor din lumea de azi şi de mîine. Cînd controlul asupra "realităţii figurative", a minţii, ideilor şi chiar sentimentelor primare ale oamenilor, ori ale unor comunităţi largi, sunt manipulate eficient, cu bună ştiinţă şi pe bază de ştiinţă, de către cei interesaţi să obţină un anumit rezultat al votului, ce fel de democraţie mai este aceea? Pe cine reprezintă voturile respective? Pare că, în nici un caz, pe cei care le-au pus în urnă. Şi, atunci, nu s-a ales praful de orice urmă de democraţie? Ba, da! Faceţi un pas mai departe. Nu foarte departe, trei, maxim patru decenii de acum înainte vom avea nişte categorii noi, largi, de "cetăţeni": maşini cu capacitate de auto-reflexie de nivelul sau chiar peste nivelul conştiinţei umane; oamenii-bionici care s-ar putea interconecta permanenet pentru a forma o reţea proprie de comunicare şi decizie pe bază de interconxiuni şi a deveni, astfel, un sub-grup distinct al omenirii.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      decizia într-o problemă trebuie formulată în grupul cel mai bine calificat în raport cu temele problemei respective. Avem o problemă cu zarzavaturile, să o decidă grădinarii! Sau, poate mai bine, pieţarii! Ori, încă şi mai bine, utilizatorii de zarzavaturi! Ori, botaniştii! Mă rog, poate foarte bine să fie un grup mai larg care să cuprindă segmente reprezentative din toate aceste arii de expertiză, ba chiar şi reprezentanţi ai celor care urăsc sincer zarzavaturile şi nu vor să aibă nimic de a face cu ele în viaţă! Şi, cum se vor constitui aceste grupuri? Cel mai adesea ad hoc. Şi, eu, ca cetăţean, cum pot să mă calific pentru un vot? Pe baza "certificatului de expertiză minimă" pe care îl pot lua on line şi a înscrierii pe lista oficial deschisă celor interesaţi să voteze în chestiunea respectivă, indiferent care ar fi aceea. În acest fel, nimeni nu e exclus a priori, de la nici un vot; este încurajat şi răsplătit, în schimb, interesul pentru participarea la vot, exact ceea ce nu prea mai fac "democraţiile clasice".

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Educatie si cultura.Un om educat, e greu de manipulat.Democratie= libertate iar libertatea este inteleasa de oameni educati,pe care nu ii manipulezi decat foarte greu sau mai deloc...

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Impunerea democrației de la "centru" și a "binelui" cu forța în numele și cu pârghiile unei suprademocrații / construcții europene este normală?

    Referendumul este o procedură democratică?  

    Este normală și democratică organizarea unor referendumuri repetate pe aceeași temă pe motiv că la primul nu a ieșit ce se dorea de la "centru"? 

    A se vedea referendumurile din Spania, Irlanda, Danemarca cu ocazia Tratatelor de la Maastricht și Lisabona, tratate care au "europenizat" în așa hal bătrâna Europă că mai e puțin și se alege praful.  

    Nu degeaba se încearcă acum, pe ultima 100 de metri, reformarea modului în care funcționează în prezent UE.

    Să avem puțintică răbdare, monșer, om muri și om vedea ce mai e și cu post-democrația asta. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Consctuctia europeana a asigurat cea mai durabila pace a Europei de peste 70 de ani!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Domnule nu-i plange pe englezi. Pornesti de la o idee preconceputa ca decizia lor le aduce neajunsuri. Englezii nu au vrut niciodata sa participe al o forma suprastatala, nu au fost de acord cu moneda unica si nu au adoptata-o.

    Spuneti ca "votul plebiscitar ... nu este deloc cea mai bună idee", dar elvetienii care-l practica o duc mai bine decat noi cei care nu decidem prin referendum decat schimbarea presedintelui, asta daca propune parlamentul. 

    Daca Elvetia o duce bine desi este in afara UE, Marea Britanie care face parte din Commonwealth, are sanse si mai mari sa o duca mai bine decat in UE.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Moftangiule, nu le prea ai la analiza!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Ba! Le are prea bine. Problema este aceea ca deranjeaza majoritatea!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Elvetia este neutra, nu izolata.Nu ne putem izola ca sa o ducem mai bine...trebuie ca BCE sa emita moneda pentru dezvoltare...pentru pace structurala

      Un venit general garantat european ar fi o solutie pt saracii europei..de la copii, la tineri, femei singure si batrani. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Si pentru lenesi, "votantii" cu autobuzul, cofragul de oua...... "bolnavii de toate cele" ?? 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Le revenu de base ou revenu universel est un revenu versé par une communauté politique à tous ses membres, sur une base individuelle, sans conditions de ressources ni obligation ou absence de travail. L'âge est parfois un critère discriminatif. Ce mode de fonctionnement économique est appliqué dans quelques pays ou à titre expérimental dans certaines zones.

      Parmi les arguments invoqués pour sa mise en œuvre on trouve les principes de liberté et d'égalité, la réduction voire l'élimination de la pauvreté, le combat pour des conditions de travail plus humaines, l'amélioration de l'éducation, la réduction de l'exode rural et des inégalités régionales1. Le revenu de base peut aussi être justifié comme un dividende monétaire ou crédit social reçu par chacun lié à la propriété commune de la Terre et à un partage des progrès techniques reçus en héritage. Cette mesure permettrait aussi de lutter contre le chômage et d'améliorer la flexibilité du marché du travail1 en luttant contre les trappes à inactivité créées par les mesures de type revenu minimum ou les baisses de charges sur les bas salaires. 

      Cette forme de sécurité sociale est aussi appelée : « revenu universel », « revenu inconditionnel », « revenu inconditionnel suffisant », « revenu d'existence », « revenu minimum d'existence », « revenu social », « revenu social garanti », « allocation universelle », « revenu de vie », « revenu de citoyenneté », « revenu citoyen », « dotation inconditionnelle d'autonomie »ou « dividende universel ». 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Gresit domnule Codita; ai vrut sa zici :Prost-democraţia... vedere în roz?. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Stânga europeană a venit cu un nou concept care să rezolve cât de cât problema sărăciei şi a capcanei ei. Sunt cărţi importante scrise despre pragul sărăciei, despre decenţa umană şi ce ai nevoie pentru a fi demn ca om.

    S-a ajuns la o idee despre care mulţi spun că ar costa prea mult sau că ar crea şi mai multă dependenţă sau lenevie, venitul minim garantat ca drept universal al omului. Mai precis, fiecare dintre noi ar primi o sumă de bani cash în fiecare lună, care ar ajunge să te întreţii decent pe luna respectivă, fără a fi nevoit să aplici la vreun ajutor de şomaj sau să fii numit asistat social. Cei care doresc să şi muncească, evident vor avea mult mai mulţi bani, dar dacă ideea ta de timp liber este să îl petreci cheltuind banii din venitul minim garantat, atunci nimeni nu va avea ce să îţi reproşeze. Nu vei fi obligat să munceşti niciodată dacă nu vrei sau nu îţi place. Sunt foarte multe studii scrise despre venitul minim garantat, atât dinspre dreapta politică, cât şi dinspre stânga, ambele tabere dorind să îşi asume eventuala victorie a implementării unui astfel de proiect la scală globală. Dreapta ca un ideal al libertăţii absolute, stânga ca metodă de eliminare a suferinţelor provocate de relaţiile de clasă capitaliste. Întrebările pe care le pun toţi sunt dacă venitul minim garantat ca drept universal al omului este sustenabil din punct de vedere economic, dacă este util sau dezirabil. Reforma radicală pe care o propune venitul minim garantat ca drept universal al omului vine din faptul că acest venit ar fi plătit indivizilor şi nu familiilor ca până acum, din faptul că nu contează dacă ai alt venit din alte surse şi din faptul că nu necesită nicio condiţie în prealabil pentru a putea beneficia. Actualul ajutor de şomaj pune piedici serioase în a-l primi, cum ar fi obligaţia de a accepta orice job dacă îţi este oferit de agenţia de şomaj. Venitul minim garantat ca drept universal al omului ar fi, evident, plătit din taxe. Sunt şi foarte multe experimente făcute pe baza venitului minim garantat ca drept universal al omului, cel mai faimos fiind făcut la Universitatea din Utrecht. Alte experimente sunt în desfăşurare în Uganda, Italia, India, Ontario, Canada, Oakland, California, Finlanda şi Kenia. Rezultatele sunt promiţătoare. Spre exemplu, în India copiii din familiile care au venit minim garantat au şanse mai mari să îşi îmbunătăţească situaţia şcolară. Tot din rezultatele din India vine faptul că familiile cu venit minim garantat au şanse mai mari să muncească mai mult decât înainte să primească venitul minim garantat. Venitul minim garantat ca drept universal al omului ar fi, evident, plătit din taxe. Din orice fel de taxe, dar de preferat, spunem noi oamenii de stânga, ar fi ca să fie taxaţi masiv bogaţii, taxate dobânzile, dividendele şi profiturile, deci finanţa. De asemenea, ar putea fi taxate vânzarea şi cumpărarea de acţiuni la companii, adică baza industriei financiare globale, cauza tuturor nenorocirilor, exploatărilor de orice fel şi a corupţiei. Mai mult, am putea taxa deţinătorii de mijloace de producţie poluante, cum ar fi maşinile de orice fel, inclusiv autoturismele personale, fabricile care folosesc cărbune, chiar şi călătoriile pe calea aerului şi a autostrăzilor. În final, închei prin a spune că părintele stângii liberale, John Rawls a fost el însuşi de părere că timpul liber ar trebui să fie adăugat pe lista nevoilor de bază ale omului. Asta este cu atât mai mult relevantă cu cât productivitatea muncii a crescut de 5 ori în câteva decenii, dar salariul real a rămas, inconsecvent, acelaşi. 

    Citeste mai mult: adev.ro/oyh1zs

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Numărul românilor aflaţi în sărăcie extremă creşte îngrijorător. Până în luna martie a acestui an, statisticile Ministerului Muncii arată un număr de 303.402 de beneficiari ai venitului minim garantat, din care 35.969 au intrat în evidenţe în primele trei luni ale acestui an. Autorităţile se aşteaptă ca accentuarea crizei economice, coroborată cu numărul mare de şomeri care vor ieşi de la plată, să majoreze semnificativ numărul celor care nu au absolut nici un venit.

      Raţiunea elaborării legii venitului minim garantat a fost aceea că nici un om nu trebuie lăsat fără un venit de cel puţin 125 de lei pe lună, plafon care a fost stabilit în 2009 şi indexat, de obicei, în fiecare an. Contestat de-a lungul celor nouă ani de la apariţia actului normativ, din cauza deficienţelor în aplicare şi a unor abuzuri apărute, venitul minim garantat tinde să devină în următoarea perioadă singura sursă de existenţă a unei categorii largi de populaţie. 

      Doljul, fruntaş la muritori de foame 

      Judeţul Dolj are cel mai mare număr de săraci, cu 19.185 de locuitori care primesc venitul minim garantat. Pe locurile următoare se află judeţele Iaşi şi Vaslui, cu peste 14.000 de asistaţi social, la polul opus situându-se Bucureştiul, cu doar 533 de persoane aflate în situaţie financiară critică. Alocaţiile care intră în prestaţia venitului minim garantat sunt de 125 lei pentru o persoană singură, 225 lei pentru o familie compusă din două persoane, 313 lei pentru o familie cu trei persoane, 390 lei – patru persoane şi 462 lei – cinci persoane, iar reprezentanţii Ministerului Muncii au anunţat că nivelul venitului minim nu va fi majorat în acest an. Din totalul de peste 300.000 de beneficiari ai acestui venit, un indice de 37% este reprezentat de persoanele singure. 

      „Ne aşteptăm, până la sfârşitul acestui an, la o creştere de circa 20% a celor care vor solicita venitul minim, având în vedere că vor exista ieşiri importante de la plata indemnizaţiilor de şomaj. Rămâne de văzut, pentru că este destul de greu să faci previziuni asupra evoluţiei acestei situaţii în perioada următoare”, ne-a declarat Mihaela Grecu, director în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Libération 

      Tout comprendre au revenu universel 

      Mise au clair 

      Tout comprendre au revenu universel 

      Par Juliette Deborde 

      Le revenu de base ou revenu universel consiste à verser à chaque citoyen une somme mensuelle fixe, sans condition aucune.  

      Tout comprendre au revenu universel 

      Douce utopie ou nouveau modèle de société ? Le conseil départemental de la Gironde a annoncé il y a quelques jours avoir lancé une simulation pour définir les conditions d’expérimentation d'un revenu universel de base. Le Premier ministre, qui avait évoqué la possibilité d’instaurer un «revenu universel garanti» fusionnant «la plupart» des minima sociaux dans une tribune publiée sur Facebook en septembre, sera en déplacement cette semaine dans le département. Expérimenté sous différentes formes en Alaska, en Allemagne et Finlande, le dispositif interroge la place de la protection sociale et du travail dans nos sociétés. 

      Qu’est ce que le revenu universel ? 

      Revenu de base, allocation universelle, revenu d’existence, revenu citoyen… Les appellations divergent mais l’idée est la même : verser à tout citoyen d’un pays donné, sans aucune condition, une somme mensuelle fixe. Le Mouvement français pour le revenu de base le définit comme «un droit inaliénable, inconditionnel», versé «de la naissance à la mort», de manière individuelle, indépendamment de la situation familiale et financière du bénéficiaire et «cumulable avec d’autres revenus». Fixé à environ 700 ou 800 euros dans la plupart des projets, ce revenu pourrait s’ajouter à certaines allocations (par exemple l’aide au logement) ou les remplacer. 

      Le dispositif aurait pour effet, selon ses défenseurs, d’éliminer la grande pauvreté en versant aux citoyens de quoi subvenir à leurs besoins vitaux (logement, santé, alimentation). Chaque individu aurait la possibilité de travailler ou non, et pourrait occuper son temps comme il l’entend, en se consacrant à une ONG, une association, à une activité culturelle ou encore à sa famille. 

      A lire aussi Tout non-travail mérite salaire 

      Qui défend le revenu universel ? 

      L’idée, qui date du XVIIIe siècle, est reprise par de nombreux chercheurs et des courants de pensée très divers, des anarchistes aux écologistes en passant par les libertariens ou les ultralibéraux. Elle est portée par des personnalités de gauche, comme le socialiste Benoît Hamon, qui en a fait un sujet de sa campagne pour la primaire, et de droite (parmi lesquelles le député Les Républicains Frédéric Lefebvre, qui défend une allocation de «800 à 1 000 euros»). Si la question dépasse le clivage gauche-droite, ses partisans défendent des visions différentes. Pour les libéraux, l’objectif du revenu universel est de rationaliser le système d’aide social, en remplaçant l’ensemble des prestations sociales existantes. Dans cette version, élaborée à l’origine par l’économiste Milton Friedman, le revenu de base doit rester faible, volontairement insuffisant. Couplé avec une suppression du salaire minimum et des prestations sociales, il est destiné à éliminer la grande misère, mais aussi à flexibiliser le marché du travail et à réformer un Etat-providence jugé inefficace.  

      Pour les partisans d’une vision «émancipatrice» du revenu universel, pas question en revanche de remettre en question la protection sociale. L’allocation est vue comme un outil donnant aux individus les moyens de se prendre en charge, et incitant au développement d’activités non-marchandes, associatives, culturelles, citoyennes. C’est cette vision qui est défendue notamment par le Mouvement français pour un revenu de base. Le sociologue et économiste Bernard Friot incarne de son côté une troisième voie, plus radicale et pensée comme une alternative au capitalisme, celle du «salaire à vie». Les richesses seraient mutualisées dans une caisse dédiée, chargée de redistribuer un salaire à tous les citoyens dès 18 ans en fonction de leur qualification, en se fondant sur l’idée que toute activité est créatrice de richesse, explique Slate. 

      Quel en serait le coût ? 

      Le coût irait d’un peu moins de 200 milliards d’euros par an pour un montant autour de 500 euros mensuels à près de 400 milliards (soit un cinquième du PIB annuel de la France) pour 1 000 euros, d’après l’AFP. Le sénateur EE-LV Jean Desessard, auteur d’une proposition de résolution pour l’instauration du revenu de base rejetée en mai, estime lui que le coût se situerait autour de 400 milliards d’euros par an pour un montant équivalent au RSA actuel, soit 525 euros. Pour la Fondation Jean Jaurès, un revenu de base de 500 euros par mois coûterait 336 milliards d’euros à l’Etat (504 milliards pour 750 euros par mois et 675 milliards pour 1 000 euros). 

      Pour financer ce coût, les partisans de l’approche libérale défendent une suppression des aides sociales et une refonte de l’impôt sur le revenu, qui il ne serait plus progressif mais proportionnel dès le premier euro (fixé, par exemple, à 25% des revenus) et prélevé à la source. Le solde entre le revenu de base perçu par chaque individu et l’impôt sur le revenu payé par chaque individu serait positif pour les plus aisés et négatif pour les plus bas revenus. Ce qui reviendrait à comptabiliser le revenu de base comme un crédit d’impôt. L’approche «émancipatrice» envisage, elle, un financement via une hausse de l’impôt sur le revenu pour les plus hauts salaires, de nouvelles taxes sur le patrimoine ou sur les transactions financières, une meilleure taxation des profits des multinationales, voire la création monétaire. 

      A lire aussiPour un revenu universel d’existence 

      Le revenu universel a-t-il déjà été testé ? 

      Il est actuellement expérimenté sous une forme (très) alternative en Alaska. L’Etat américain reverse chaque année depuis 1982 les revenus du pétrole et du gaz à ses résidents installés depuis plus de 5 ans. En 2015, ce revenu, nommé l’Alaska Permanent Fund, s’élevait à un peu plus de 2 000 dollars par personne et par an (environ 1 800 euros). Ce «dividende » citoyen fait débat, une partie de la classe politique proposant de réduire son montant afin de combler le déficit budgétaire de l'Etat, lié à la baisse du prix du baril. 

      Le Brésil a inscrit le revenu universel dans sa Constitution en 2004, comme un idéal à atteindre. Entre 2008 et 2014, une allocation, conditionnée à la scolarisation des enfants, a été versée aux familles les plus pauvres. Ce programme, intitulé Bolsa Familia, a permis d’améliorer le taux de scolarisation et de sortir de la pauvreté un très grand nombre de foyers. A partir du 1er janvier 2017, la Finlande va également faire une expérimentation visant à simplifier son système d’aide sociale : pendant deux ans, 2 000 chômeurs de 25 à 58 ans toucheront 560 euros par mois au lieu des différentes prestations auxquelles ils avaient droit. En Allemagne, seize citoyens tirés au sort perçoivent un revenu de 1 000 euros pendant un an, financé via une plateforme de crowdfunding. Les Suisses, en revanche, ont rejeté à près de 76% lors d’un référendum organisé en juin dernier un projet de revenu de base à 2 000 euros. 

      Que lui reprochent ses détracteurs ? 

      Utopique et coûteux, le dispositif, pour ses opposants, encouragerait l’oisiveté, généraliserait l’assistance et mépriserait la valeur travail. Certains craignent aussi qu’il se transforme, dans sa version libérale, en instrument d’exploitation : d’un montant trop faible pour se passer de travailler, il offrirait au capitalisme une «armée de réserve» où puiser des travailleurs partiellement rémunérés par un faible revenu d’existence, soulève le sociologue Robert Castel. D’autres redoutent aussi que le dispositif renvoie les femmes au foyer. L’expérimentation d’un impôt négatif, sorte de revenu de base allégé, aux Etats-Unis dans les années 1970, a en effet entraîné une baisse du temps de travail supérieure chez les femmes, note Terra Eco. Barbara Garbarczyk, qui milite pour l’instauration d’un revenu de base en Belgique, estime que malgré cet écart, ce dispositif «va dans le sens de l’émancipation des femmes» : un revenu de base, puisqu'’il est versé à chaque individu et non à chaque ménage, renforcerait l’autonomie et l’indépendance économique des femmes, particulièrement touchées par la précarité. 

      Juliette Deborde 

      partager 

       

      Eric Ciotti : «Le pire, c’est l’eau tiède» 

      partager 

       

      tweeter 

      102 commentaires 

       

      Contenus sponsorisés 

      NFL Players Who Went Straight to the League NFL Players Who Went Straight to the League LockerRoom 

      BrandPost: Can an SMB Really Afford IT Downtime BrandPost: Can an SMB Really Afford IT Downtime NetworkWorld 

      The British Prime Minister And George Clooney Share More Than You Might Imagine The British Prime Minister And George Clooney… Mansion Global  

      Recommande par Digiteka 

      23.10.16 

      Lundi politique 

      Eric Ciotti : «Le pire, c’est l’eau tiède» 

      L’élu des Alpes-Maritimes, proche soutien de Nicolas Sarkozy, défend des positions très à droite sur l’immigration et la sécurité. Relativisant les bons scores d’Alain Juppé dans les sondages, il dit croire en son champion et tacle François Bayrou au passage. 

      24.10.16 

      Algérie 

      Au pays de l'heure noire 

      Alors que la colère sociale s’étend d’Alger au Sahara, les pouvoirs publics peinent de plus en plus à redistribuer la rente pétrolière, qui s’amenuise en raison des cours très bas des hydrocarbures. 

      20.10.16 

      Tendance 

      Seniors : un vote très convoité 

      Les 60 ans et plus, qui choisissent davantage la droite traditionnelle, plus rassurante que le FN, sont devenus un enjeu électoral majeur, y compris pour la primaire. 

      24.10.16 

      Tribune 

      A Piketty et à tous ceux tentés par un vote Juppé 

      L’économiste envisage de voter Juppé au second tour des primaires de la droite et du centre, mais a-t-il vraiment lu son programme ? Pour Liêm Hoang-Ngoc, une alternative à gauche est encore possible. 

      25.10.16 

      Interview 

      Peter Wagner : «La crise est un appel à la réflexion collective et au progrès» 

      De la crise migratoire au changement climatique en passant par la lutte contre les inégalités et les discriminations, nombreux sont les fronts sur lesquels l’enlisement nous guette. Pour avancer, le sociologue allemand renouvelle l’idée du progrès : agir collectivement, sur la base d’une véritable démocratie. 

       

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.rowww.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită