Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 13.08.2018
Prăbușirea casei Dragnea
     Nuvela Prăbușirea Casei Usher de Edgar Allan Poe, de la care am parafrazat titlul articolului de față, un model al literaturii gotice, istorisește - dacă nu ne aventurăm dincolo de nivelul analizei superficial psihologice - efectele devastatoare ale teorie conspirației malefice asupra celor care o practică. E ceea ce pare să se întâmple astăzi și cu membrii Casei Dragnea, care, invocând atât de mult spectrul malefic al "statului paralel", au ajuns într-un punct în care nu mai pot discerne adevărul de fantasmă. În nuvela lui Poe, atunci când situația devine haotică, Roderick Usher, personajul principal, începe să recite poemul "Palatul bântuit", așa cum astăzi membrii casei Dragnea recită monologul "Statului bântuit". De altfel, ultima strofă din poezia lui Poe - scrisă și publicată mai devreme în 1839 și apoi inserată în celebra nuvelă - este elocventă pentru viziunea conspirațională: "Azi drumeții acelor locuri/Prin ferestre roșii, văd/Spectri-n năzdrăvane jocuri/Duși pe muzici de prăpăd,/Și-n portal, puhoi de jale,/Gloate ce c-un hohot hâd/Nencetat își taie cale,/Dar pe veci nu mai surâd".

     Liviu Dragnea și membrii Casei sale, Viorica Dăncilă sau Carmen Dan, ori, de ce nu, Cătălin Rădulescu sau Paul Stănescu, alături de jurnaliștii și analiștii de casă, de agențiile de presă, televiziunile și jurnalele satelite au ajuns să confunde narațiunea despre conspirație, pe care au folosit-o pentru a legitima preluarea puterii, cu adevărul. De aici și încercarea de a denatura ceea ce credeau, convenabil, că ar fi fost o conspirație: protestul Diasporei din 10 august. Cum o manifestație este prin însăși natura sa o formă de exprimare politică, iar politica înseamnă în primul rând comunicare, ceea ce au încercat membrii Casei Dragnea a fost să imprime direcția discursului despre manifestația Diasporei în jurul violenței. Cum protestul a venit ca un răspuns la manifestația PSD din 9 iunie, încercarea de delegitimare a protestului devenea esențială în logica comunicării. Deși nimic nu seamănă între cele două demonstrații, una fiind organizată de partid prin mobilizarea "militanților", cealaltă, neasumată organizatoric de nimeni, o dovadă în plus că Marshall McLuhen a avut dreptate și "mediul este mesajul", a antrenat pe cei nemulțumiți de cursul politicii la romani, mulți dintre aceștia venind din afară. Deși rețelele sociale au fost cele care au determinat atât organizarea, cât și mesajul protestului, purtați de fantasmele conspiraționiste membrii Casei Dragnea au încercat să contracareze și, dacă să poate, chiar să anihileze "forța malefică" a Diasporei. Or, deja Karl Popper explica, acum mai bine de o jumătate de secol, că mecanismul "teoriei conspiraționale a adevărului" constă în a pune pe seama intervenției cuiva (demon sau conspirator, după gust) un eveniment care scapă înțelegerii comune. Așa zisa "teorie" a conspirației presupune deci o dificultate de înțelegere, iar nu o conspirație reală. Pentru unii, destul de mulți, când mersul evenimentelor nu corespunde capacității lor de înțelegere, "teoria" conspirației este o soluție de interpretare a evenimentului. Și aceasta, ne explica Popper, datorită unei viziuni optimiste asupra adevărului, a credinței că adevărul este simplu și ușor de dezvăluit.

     Dominată de "logica" conspirațională, Casa Dragnea nu s-a mulțumit să lase lucrurile să-și urmeze cursul și să se evaporeze în arșița verii, ci a încercat să preia controlul mediatic și politic al evenimentului. Și, pentru aceasta, a încercat să folosească toată puterea etatică de care dispunea. Or, cum Ministerul de Interne este una din perlele Coroanei, deformarea și falsificarea protestului Diasporei a revenit acestuia și, în special Jandarmeriei care s-a lăsat instrumentalizată într-un război propagandistic. Încă cu mult înainte ca protestul să aibă loc, acesta a fost pus sub semnul violenței. Orice comparație între mobilizarea de forțe de ordine pe 9 iunie sau pe 10 august dovedește dacă nu reaua voință a jandarmeriei, oricum un dezechilibru de tratament care trimite deja la politizarea instituției. Dar lucrurile nu se opresc aici, ci în numele așa zisei "violențe legitime a statului" - formulă inspirată probabil de pseudo-sociologii de serviciu ai Casei Dragnea - forța brută a fost efectiv folosită împotriva manifestanților: gaze lacrimogene și șarje violente care amintesc mai degrabă de intervențiile poliției turce din piața Taksim din 2013. Și astfel una din sursele de inspirație "ideologică" ale actualului regim din Romania se dezvăluie și în spiritul acțiunilor polițienești. Mai lipsea doar "lovitura de stat eșuată" folosită de Erdogan sau, mai recent, de Maduro, pentru a justifica neutralizarea opoziție, dar mai ales a președintelui. De altfel, Liviu Dragnea l-a și acuzat pe președintele Klaus Iohannis că este "sponsorul politic al violențelor și manifestărilor extremiste" prin care a încercat să răstoarne guvernul și să "atace ordinea constituțională".

     Pe aceeași linie, prim-ministra a cerut explicații SRI-ului, iar ministra de Interne a justificat folosirea violenței. Dar cea mai malignă strategie discursivă a fost cea folosită la conferința de presă a Jandarmeriei, care deconspiră sursele de inspirație din zona presei Casei Dragnea: instrumentalizarea cazului jandarmeriței rănite în timpul manifestației de vineri seara și apelul repetat la emotivitate pentru a justifica folosirea violenței.

     Dar, cu toate acestea, de ce s-ar prăbuși Casa Dragnea? În fond, sunt la guvernare, au toate mijloacele la dispoziție, au o majortate parlamentară, și pot oricând folosi "violența legitimă" în numele Constituției. Poate pentru că, deși se pregătiseră să câștige "războiul" mediatic, Casa Dragnea a reușit contra-performanța să consolideze internațional imaginea unui regim corupt care se cramponează prin orice mijloace, inclusiv prin violență, de putere. Imaginea internațională a Casei Dragnea este grav afectată, iar lovirea cu brutalitate - bineînțeles în numele "violenței legitime a statului" - nu doar a unor manifestanți de nimic vinovați, ci și a jurnaliștilor, inclusiv a celor străini - nu a făcut decât să confirme deriva iliberală a puterii și sursele ei de inspirație. Casa Dragnea este acum asociată Casei Erdogan sau Orban, dar în nici un caz democrației. 
CRISTIAN PÎRVULESCU
 

 

.