Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 25.10.2011
Priveghi la Euro
     Porumbei zboară din gurile tuturor liderilor Uniunii Europene, dar președintele Franței, Nicolas Sarkozy, ne-a livrat o ditamai găina:

     "A permite distrugerea euro, în-seamnă a accepta ris-cul distrugerii Europei. Cei care distrug Europa și euro, vor purta responsabilitatea pentru reapariția conflictelor și divizării pe continentul nostru".

     Chestia asta a spus-o cu o săptămâ-nă în urmă, când încă nu știa că summit-ul UE, amânat de pe 18 octombrie, pe 23 octombrie, va fi amânat pe 26 octombrie, când, după cum se zvonește, va fi amânat pe 30 octombrie (într-un test de inteligență, ați fi întrebat: "Ce se va întâmpla pe 30 octombrie?")

     Oficial, prima amânare a fost agreată pentru ca juriștii germani să aibă timp să studieze căile legale de salvare a Europei, dar, după cum se vede, ei lucrează foarte încet.

     "Milimetru cu milimetru", după cum susține Angela Merkel.

     Nemțește.

     Sau nu lucrează deloc.

     Pentru că n-au ce.

     Ca să poată lucra, juriștii ar avea nevoie de o temă.

     Se spune că tema care le-ar fi fost dată ar fi "salvarea euro și a Europei".

     Dacă, pe "Google translate", scriem "euro și Europa", în franțuzește, atunci, cu mare probabilitate, ne va traduce în românește "băncile franceze și Franța".

     În schimb, aceeași expresie o traduce în nemțește drept "kein Geld" ("n-am bani" - desigur, performanța lingvis-tică este posibilă prin fuziunea "Google translate" cu "Yahoo finance").

     Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, și președintele Franței, Nicolas Sarkozy, au ajuns, în sfârșit, la un consens deplin, vorbind, așa cum a cerut francezul, pe o singură voce care spune:

     "Discuțiile s-au blocat".

     Doar că Angela și Nicolas dau vina unul pe altul.

      MERKOZY

     Angela Merkel îl pune pe Nicolas Sarkozy să aleagă între falimentul Greciei și iertarea datoriilor ei (la nivelul a 50-60%), care, de fapt, nu sunt alternative, ci conduc la același rezultat: prăbușirea băncilor franceze (și a altora, din Europa), cu consecințe pentru UE despre care nu se poate spune că ar fi incalculabile, deși sunt enorme.

     Iar, dacă spirala băncilor franceze scapă de sub control (ca să le numim doar pe ele), atunci băncile americane n-au cum să scape de la prăbușire.

     Bineînțeles că lui Nicolas Sarkozy nu-i surâde deloc perspectiva (și nici multor altora), așa că o încurcă pe Merkel cu un principiu corect - că nu poate fi impusă băncilor private iertarea datoriilor Greciei, ci iertarea trebuie să fie "voluntară".

     Francezul are dreptate doar aparent, pentru că, practic, dacă Greciei nu-i sunt iertate datoriile, atunci băncile - să zicem, franțuzești - rămân să păstreze în portofoliu datoriile ei suverane, pe care nu se știe care stră-stră-strănepoți ai bancherilor de astăzi le-ar mai putea încasa, pentru că Greciei nu se știe câte sute de ani i-ar lua să și le plătească, dacă va dori să și le mai plătească, de vreme ce protestatarii greci au început să ridice pretenții asupra datoriei germane din Al Doilea Război Mondial și dacă Grecia nu va fi dezmembrată, într-un eventual Al Treilea (pentru care, de altfel, se pregătește cumpărând fregate și avioane de luptă franceze, cu banii europeni primiți drept sprijin), care să o împartă în hălcile cuvenite băncilor, care, la rândul lor, vor fi dat faliment, de mult.

     Nicolas îi vinde Angelei blana ursului din pădure, afirmând că "trecând peste toate, am încredere în autoritățile italiene" (aici, Sarkozy a dezmințit faima mondială a curtoaziei franțuzești, pentru că Berlusconi tocmai a făcut-o "vacă grasă" pe Merkel), încercând să sugereze că ar mai fi existând acea imaginară posibilitate a creșterii economice a Continentului, care să justifice investiția de astăzi în salvarea Greciei cu banii combinați ai Fondului European de Stabilitate Financiară, ai Băncii Centrale Europene (și de oriunde - FMI, China, Rusia, Japonia, FED și SOV Invest - doar, doar s-or aduna cele 3 trilioane de euro, care, oricum, nu ajung pentru ieșirea definitivă din criză).

     Dar creșterea economică trebuie trecută, din păcate, la idei tâmpite.

      KEIN GELD

     În plină indecizie, Merkozy clamează: "Orice soluție trebuie să fie sprijinită de toate instituțiile europene" (Nicolas) și "Recapitalizarea băncilor privește pe toate cele 27 de state în UE" (Angela) și (împreună) "Franța și Germania văd nevoia pentru un răspuns global și ambițios la criză".

     Dar, ambiția de întărire a Fondului European de Stabilitate, cu banii Băncii Centrale Europene (BCE), s-a transformat repede în nevolnicie (dincolo de fermitatea lui Jean-Claude Trichet, că adică, BCE nu se poate substitui niciodată guvernelor și că nu poate folosi banii băncii ca să corecteze eșecul guvernelor, dincolo de astea, zărim o firmă foarte, foarte mare și luminoasă, pe care scrie: "kein Geld").

     În timp ce miniștrii finanțelor au stabilit că băncile au nevoie de 100 de miliarde de euro, pentru recapitalizare, FMI a găsit o gaură de 200 de miliarde în sistemul bancar european, iar analiștii susțin că gaura este un picuț mai largă, de 275 de miliarde.

     KEIN GELD?!

     Nimic mai simplu!

     Tipărim!

     Care-i problema?!

     Nu ne îndeamnă toți Laureații Premiului Nobel să luăm exemplu de la Statele Unite?

     Ei tipăresc dolari.

     Americanii au provocat criza mondială, luați exemplu de la ei.

     Americanii tipăresc dolari, luați exemplu de la ei.

     Dar, ce, europenii or fi fiind mai proști?

     Tipărim și noi euro!

     Îi dăm Greciei euro la jumătate din valoare să-și plătească datoriile către băncile franceze și nu ne mai rugăm de Nicolas să accepte iertarea datoriilor Greciei.

     Vă dați seama?

     Vom ajunge la un euro egal un leu!

     Dacă nu vă place soluția asta, atunci aveți "Planul B", care vă place: amânați Reuniunea UE de mâine, pe 30 octombrie și aceea amânați-o pe 2 noiembrie - nu poate fi greu să o tot amânați mereu, din trei, în trei zile.

     Ideea este să nu aibă loc, pentru că, atunci, ar trebui să spuneți că nu aveți soluție și declanșați cataclismul mondial.

     Cât timp o tot amânați, piețele încă mai speră, iar șmecherii își închipuie că găsesc refugii.

     Nu sunt.

      LEUL TARE

     Orizontul în care europenii ne vor ruga să-i primim în sistemul monetar românesc, iar noi le vom pune condiții aspre, nu este chiar atât de improbabil, dacă ne uităm că liderii Europei nu reușesc nici măcar minima coordonare să nu suprapună, în aceeași zi de alaltăieri și la aceeași oră, două conferințe de presă (Barroso/Van-Rompuy și Sarkozy/Merkel).

     Ca să nu mai vorbim de zborurile lui Sarkozy, de la Paris, la Berlin, ca să aibă câte un "tete-a-tete" cu Merkel, tocmai când i-a născut nevasta (pasiune mare!), numai pe subiectul recapitalizării băncilor, în cinci zile, începând de vineri 15 octombrie și până miercuri 19 octombrie, au avut loc 9 (nouă!) Reuniuni UE la nivel înalt: miniștrii finanțelor din Zona Euro; miniștrii finanțelor UE; miniștrii de externe UE; liderii UE; liderii Zonei Euro; miniștrii finanțelor UE (din nou); miniștrii finanțelor din Zona Euro (din nou); liderii UE (din nou); liderii Zonei Euro (din nou).

     Pare un priveghi.

     Vorba lui Ițic, care, aflat pe patul de moarte și constatând că și Rachela și Ițicuș sunt lângă el, exclamă: "Bine și atunci, cine a rămas în prăvălie?!"

     Dacă toți liderii Europei și miniștrii de finanțe și alți miniștri priveghează la patul lui Ițic, atunci cine mai rămâne în prăvălii?!

     Este de ajuns să privești la această febrilitate și incapacitate de coordonare și continuă amânare a deciziilor de la o Reuniune la alta, ca să-ți formezi bănuiala că liderii Europei și instituțiile ei nu reușesc nici să facă un plan cum să facă un plan.

     Doar litanii.

     Duminică (23 octombrie) a fost termenul ultim pe care Sarkozy l-a dat salvării Europei:

     "Dacă până duminică nu va exista o soluție, atunci toate vor cădea în colaps".

     Ei, bine, duminică a trecut.

     În lipsa oricărei soluții, de luni ar trebui ca leul să se întărească.

      EUROBĂSESCUL

     Prin declarațiile sale ultimative și direct interesate, președintele Franței, Nicolas Sarkozy, și-a gajat serios responsabilitatea, în care aproape că nimeni nu mai crede (francezii și-ar dori-o drept președinte pe Merkel, conform unor sondaje recente).

     "Ai pierdut o ocazie bună să taci. Suntem dezgustați de criticile voastre. Ați spus că nu vă interesează zona euro și acum interveniți în ședințele noastre", i-a reproșat Nicolas Sarkozy lui David Cameron, premierul britanic, în Reuniunea liderilor UE din weekend, la care au ajuns la concluzia ca pachetul de măsuri să fie discutat de reprezentanții tuturor celor 27 de state membre UE (pentru că ne afectează pe toți), însă decizia finală să fie luată miercuri de statele din zona euro.

     Miercuri?

     Poate că miercuri.

     Sigur, însă, ne afectează pe toți, inclusiv România.

     După o îndelungată cugetare, gândul că România este afectată de dezastrul din Zona Euro a ajuns, (sâmbătă), și în mintea președintelui nostru, Traian Băsescu:

     "România nu are probleme cu sistemul bancar. Din păcate însă, la stadiul în care UE nu a început încă să facă plăți pentru consolidarea băncilor, România plătește deja consolidarea sistemului bancar european. O plătește prin dobânzi foarte ridicate, fiindcă avem filiale românești ale băncilor din zona euro - fie că sunt austriece, franceze, grecești -, iar dobânzile, atât pentru împrumuturile guvernamentale cât și pentru împrumuturile zonei private, au ajuns la un nivel deja inacceptabil.

     Or, indirect, România - un stat din afara zonei euro - a început să plătească această capitalizare a băncilor din zona euro. Nu se poate împinge plata facturii împrumuturilor făcute la nesfârșit către guverne care au un nivel foarte ridicat de îndatorare către state care nu sunt în zona euro. Și, din păcate, și cele mai sărace, ceea ce este imoral".

     Îmi place cum gândește președintele.

     Limpede, dar târziu.

     Nu va dura mult și va înțelege că nu stăm chiar atât de bine pe cât crede.

     Poate mai cugetă.

     Poate-i spune cineva că solvabilitatea unei țări se calculează în diverse feluri.

     Și că actualul calcul nu este dintre cele mai realiste.

     Cel puțin, cât nu pune la socoteală consecințele cu adevărat dezastruase ale prăbușirii Greciei.

     Nu dobânda, "mon cher"... cum ar spune un amic comun.

     Asta-i un mizilic.

     Cât este capitalul băncilor străine în sistemul nostru bancar?

     Aha! 
MAKE
 
     Președintele Traian Băsescu a făcut zilele acestea declarații în urma participării la Consiliul European de toamnă de la Bruxelles, la sfârșitul săptămânii trecute, și a întâlnirii de ieri dimineață cu guvernatorul BNR Mugur Isărescu, premierul Emil Boc și alți membri ai Guvernului, la Palatul Cotroceni. Astăzi, Traian Băsescu se va deplasa din nou la Bruxelles, unde are o întrevedere cu președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, iar mâine va participa la un summit extraordinar al "Celor 27", întâlnire ce precede reuniunea țărilor din zona euro.
     
     *  Declarații luni, 24 octombrie:
     Președintele Traian Băsescu a declarat, ieri, că în discuțiile de la Cotroceni s-a decis necesitatea revizuirii țintei de deficit, apreciind că "ar fi bine" ca nivelul acestuia să fie "mult mai mic" de 3% și că Guvernul trebuie să găsească soluții de diminuare a nevoii de împrumut. Domnia sa a adăugat: "Am ajuns toți la concluzia că trebuie revizuită ținta de deficit. Datorită costurilor de finanțare, este bine să abordăm bugetul 2012 cu un deficit mult mai mic de 3 procente. Cât va fi acest mult mai mic trebuie să analizeze Guvernul, să găsească soluții de diminuare a nevoii de împrumut de pe piața internă și piața externă, datorită evoluției nesatisfacătoare a nivelului de dobânzi, dar și din cauza întârzierii din partea UE a unei decizii legate de Grecia.(...) Bugetul pe anul 2012 trebuie să fie extrem de prudent, nu neapărat pentru că nu s-au găsit bani pentru a finanța deficitul, ci pentru că această finanțare a deficitului este < extrem de scumpă >".
     
     "Nivelul oficial al absorbției fondurilor UE în România este de 14,8% din bugetul alocat (...) Avem mari probleme la facturarea lucrărilor. În lipsa facturilor, cheltuim bani de la buget și nu absorbim bani europeni. Trebuie accelerat procesul de facturare, de verificare și de validare a facturilor. Decontarea banilor deja cheltuiți pe programe cu finanțare europeană sunt o problemă.
     Cei cu responsabilități politice trebuie să se ocupe de acest proces".
     
     "În 2012 nu se vor tăia sau impozita suplimentar pensiile. Guvernul și Ministerul Finanțelor analizează dacă este posibilă indexarea. Nu se pune problema reducerii pensiilor și a salariilor".
     
     "România are probleme datorită Greciei în primul rând, toată regiunea a fost contaminată, și vă asigur că nu supăr pe nimeni".
     
     "Nicio țară nu are de finanțat doar deficitul ei din anul în curs. România are de finanțat împrumuturile din anii anteriori".
     
     "Invitația mea la prudență, responsabilitate și corectă informare este o obligație. Nu se poate trece peste acest moment decât fiind solidari".
     
     "România nu stă rău comparativ cu alte țări, dar situația pe piață e nepropice finanțării datoriilor. De aceea, Guvernul, prin buget, trebuie să limiteze nivelul de îndatorare".
     
     "Bugetul nu trebuie să afecteze investițiile. România nu trebuie să renunțe la investiții. Investiția publică este cea care ne-a permis să menținem încă un nivel acceptabil al șomajului, este un motor sigur. Nu trebuie să reducem banii pentru investiții publice".
     
     "Avantajul este că factorul politic - și Guvernul, și BNR - sunt conștienți de riscurile care pot sa apară. Mai trebuie curajul politic pentru a se lua deciziile care trebuie luate și a nu mări nivelul de îndatorare, care acum este acceptabil. România are 31,8% din PIB nivel de îndatorare, nivelul maxim stabilit pentru Europa este de 60%".
     
     *  Băsescu: Vrem ca băncile străine să își mențină expunerile pe România
     Președintele Traian Băsescu a declarat, ieri, că este nevoie să fie create condițiile de menținere a expunerii băncilor care activează în Romania față de țara. Potrivit domniei sale, este posibil evaluarea europeană (n.r. că băncile ar avea nevoie de capital suplimentar de 100 de miliarde de euro) să nu țină cont de nevoia de menținere a expunerii pe statele non-euro și, de aceea, ministrul de finanțe Gheorghe Ialomițianu a fost mandatat să ridice această problemă în cadrul Ecofin.
     Traian Băsescu a declarat: "Eu am ridicat problema recapitalizării băncilor și în consiliu și la discuțiile anterioare. Nu am pus sub semnul întrebării cifra acreditată de astăzi (100 de miliarde de euro pentru recapitalizare sau pentru capitalizare). Eu am pus în discuție altceva: Dacă sumele cu care sunt capitalizate băncile acoperă și nevoia noastră ca filialele lor din România să-și mențină nivelul de expunere pe anul acesta și anul viitor.
     L-am mandatat pe ministrul de finanțe ca la consiliul Ecofin de miercuri dimineață, adică la întâlnirea miniștrilor de finanțe, să insiste pentru introducerea unui paragraf care să vizeze și crearea condițiilor de menținere a expunerii băncilor care activează în Romania față de țara.
     Insistența mea pentru a se crea acest culoar în Ecofin este pentru că, după Ecofin, se întâlnește Consiliul European, la ora 18 miercuri, pentru a vedea propunerile pentru statele din zona euro. Sigur ca mi-ar fi mult mai ușor dacă ar exista un document care să susțină problema. Daca în Ecofin nu se reușește introducerea unei astfel de atenționări, va trebui să discut în Consiliu. Dar, sediul problemei este acolo unde toți înțeleg despre ce se vorbește, la întâlnirea miniștrilor de finanțe.
     Evaluarea europeană este că băncile europene ar avea nevoie de o capitalizare de circa 100 de miliarde de euro, iar evaluarea FMI este că ar avea nevoie de 200 de miliarde. Și, atunci, în analiza mea a intrat și faptul că s-ar putea ca evaluarea europeană să nu țină cont de nevoia de menținere a expunerii pe statele non-euro". 

 

.