Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 16.07.2018
Războiul dintre sciatica lui Juncker și geniul stabil al lui Trump
click aici
Grafică de Make
     Beat criță la summit-ul NATO de săptămâna trecută la Bruxelles, președintele Comisi­ei Europene Jean Claude Juncker s-a împleticit printre șefii de stat participanți, s-a înclinat în spate până s-a sprijinit pe pieptul cuiva și când președintele Ucrainei Petro Poroșenko l-a bătut pe umăr amical, era să cadă pe jos, dar l-au ținut pe picioare cei din jur.

     "Miercuri seară, el suferea de o criză de sciatică extrem de dureroasă, însoțită de crampe", a declarat purtătorul de cuvânt al Comisiei, grecul Margaritis Schinas, adăugând: "Cred că este de foarte prost gust să încerci să faci titluri mari, exploatând în asemenea hal durerea președintelui Juncker", după care a insistat că "nu este nici elegant, nici corect".

     Eu însumi sufăr de lombosciatică de 45 de ani, am câte două-trei crize foarte dureroase în fiecare an și în modul cel mai neelegant imaginabil, susțin că Junker era beat criță, căci la durerile sciatice nu-ți pierzi echilibrul, ci ești țeapăn, ba chiar nici în scaun nu poți sta, pentru că așezat fiind, cauți permanent o poziție nedureroasă care, de fapt, nu există.

     "Orice poate fi scuzat omului politic, dar nu și alcoolismul", a afirmat Juncker în ziarul francez "Liberation", în cursul unui interviu din 2016, consemnat la Bruxelles de ziaristul Jean Quatremer, care a menționat că "în cursul prânzului nostru, a băut patru pahare de șampanie, la o salată".

     Sunt de acord cu președintele Comisiei Europene Jean Claude Junker, că faptul că este alcoolic nu poate fi scuzat.

     Oricât ar fi el de șarmant la beție, nu este decât un bețiv dezgustător; "neelegant" nu este dezgustul pentru beție, ci beția însăși este "neelegantă și de prost gust".

     Faptul că s-a dat în stambă în halul ăsta, a acoperit o întrebare legitimă, pe care nimeni nu și-a mai pus-o: ce a căutat Jean Claude Junker la summit-ul NATO?!

     Simplul fapt că summit-ul a avut loc la Bruxelles, nu este o justificare.

     Junker nu este premierul Belgiei, iar Uniunea Europeană nu este membru NATO.

     Deci, ce-a căutat bețivul la NATO?

     Motivul este subtil.

     Juncker are o răfuială cu Trump.

     La 31 mai, președintele SUA Donald Trump a refuzat să prelungească scutirea de taxe pentru importurile americane din Uniunea Europeană (dar și din Canada și Mexic), importurile de oțel urmând să fie taxate cu 25%, iar cele de aluminiu cu 10%.

     Furios, președintele Comisiei Europene Jean Claude Junker a declarat: "Când suntem tratați în acest fel, trebuie să reacționăm adecvat, proporțional, sensibil și inteligent".

     Așa că s-a îmbătat.

     Ăsta este adevăratul început al războiului comercial SUA-UE, unde europenii puseseră taxe pe whisky, motociclete, unt de arahide și blugi americani - nimic serios.

     Adevărul este că Donald Trump nu ne-a tratat prea democratic la summit.

     El ne-a pus în vedere nu doar să alocăm 2% din buget pentru cheltuielile de apărare (ceea ce România deja face, dar nu și majoritatea membrilor NATO, deoarece angajamentul inițial a stabilit anul 2024 drept termen al acestei ținte).

     El a cerut să le dublăm, la 4%.

     Adică, în realitate, summit-ul NATO nu a fost despre apărare, ci des­pre bugete și cheltuieli și seamănă bine cu un șantaj în prelungirea războiului comercial.

     Pe de o parte, taxe la importurile din UE, pe de altă parte, impunerea de cheltuieli bugetare pentru apărare cres­cute membrilor NATO europeni (debușeu pentru industria americană de armament).

     Cu ce seamănă această strategie?

     Cititorii noștri, ca oameni de afaceri, recunosc în această strategie manevrele manageriale prin care o societate comercială poate fi urnită din faliment: este de ajuns să diminuezi un pic cheltuielile și să crești un pic veniturile - afacerea își ia zborul.

     Donald Trump este, în primul rând, un afacerist.

     El pare că tratează Statele Unite ale Americii ca pe o afacere, cheltuiește mai puțin cu oțelul, vinde mai mult armament și "Make America Great Again".

     Automobilele germane îl enervează.

     Gazul rusesc importat de nemți îl enervează, așa că privește Germania drept duplicitară în NATO, iar în comerț, drept un competitor semnificativ și neloial.

     De altfel, Uniunea Europeană se pregătește să se alieze cu inamicii comerciali ai Statelor Unite.

     Oficialii de top ai Uniunii Europene, președintele CE Jean Claude Juncker și președintele Consiliului UE, Donald Tusk se vor întâlni cu liderii Chinei și Japoniei săptămâna asta pentru a strânge legăturile în fața temerilor că președintele american Donald Trump va declanșa un război comercial global.

     Acordul cu Japonia va fi "cel mai mare negociat vreodată de Uniunea Europeană", susține Margaritis Schinas: "Acest acord va crea o zonă de comerț liber care să acopere aproape o treime din PIB-ul mondial", a spus el.

     În China, cei doi lideri se vor întâlni cu președintele Xi Jinping și premierul Li Keqiang.

     Dar China este principalul oponent al SUA, atât în războiul valutar, cât și în războiul comercial.

     Într-un scenariu lansat pe site-ul "Zerohedge", războiul comercial este ultima etapă înainte de războiul militar; 1) prima fază constă în dezechilibru comercial: trai peste nivelul propriilor venituri, escaladarea costurilor de producție, toate conducând la deficit comercial și datorie națională nesus­tenabilă; 2) criza financiară: blocarea creditării, falimente și șomaj; 3) război valutar: devalorizarea monedelor pentru impulsionarea exporturilor, emisiune de monedă (primul care devalorizează moneda, câștigă); 4) război comercial: introducerea de tarife, taxe la importuri, subsidii în propria producție și măsuri tot mai populiste; 5) război militar: avantaj pentru cel care face prima mișcare.

     Autorul scenariului afirmă că ne aflăm în stadiul al patrulea, puțin înainte de al cincilea.

     Sincer, scenariul mi se pare oarecum mistic, dar cred că este bine să-l ofer cititorului.

     De exemplu, nu știu cum stadiul al patrulea conduce la un război militar care aduce avantaj celui care atacă primul, deoarece există o concomitență a tuturor stadiilor, astfel că, războaiele existând deja, nu mai este deloc clar cine mai poate să facă o mișcare care să fie "prima".

     Dacă, însă, la următoarea întâlnire dintre Juncker și Trump, plănuită pentru sfârșitul acestei luni,...deci, dacă Juncker va veni la întâlnire cu aceeași durere sciatică de la summit-ul NATO, clătinându-se și împleticindu-se spre Trump ca să-l ciupeas­că și să-l bată peste obraz, "drunk like skunk" ("beat ca un sconcs" - expresie enlezească folosită de presă la adresa șefului CE) ...încă o dată, deci, dacă Juncker va dori să se apuce de reverul lui Trump ca să se țină ca în tramvai, iar dacă Trump se va feri și Juncker se va prăvăli pe-acolo pe la Washington, peste Melania...deci, da, mă înțelegeți,...Trump s-ar putea să se simtă atacat și să declanșeze un război sfânt de apărare împotriva Uniunii Europene.

     Conform propriilor declarații, Donald Trump este "un geniu stabil". 
MAKE
 

 

.