Gala BURSA 2018

Răzbunarea lui Gutenberg

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codiţă

Să lăsăm zilele "festiv-oficiale" de o parte şi să mai zăbovim o ţîră asupra subiectului. Presă-Libertate! Merită, fie şi numai pentru faptul că vorbeşte cu atîta miez des­pre noi şi lumea în care ne scufundăm, tot mai puţin capabili să înţelegem "în­cotro" şi "ce va urma mîine".

Nu se aştepta nimeni ca presa din România anului 2018 să clocotească, pe 3 mai, de subiecte, dezbateri şi texte memorabile privind starea de fapt a libertăţii cu care se presupune că presa este încoronată într-o democraţie autentică. La urma urmei, zilele acestea "marcate oficial" sunt, de fapt, doar semnul exterior al unei uitări deja consumate, ascunsă pudic cu grijă sub un maldăr de ipocrizie. Fie vorba între noi, nici pe la alţii nu a dat peste margini interesul. Ici şi colo, cîte o remarcă, cîte o consemnare, mai mult o datorie de serviciu, decît cine ştie ce "investiţie" jurnalistică. În rest, în inima democraţiei americane, Preşedintele însuşi se află în război deschis cu "presa liberă", pe care a împărţit-o în "adevărată" şi "falsă", după cum îi cîntă în strună sau nu. Asta, ca să nu mai vorbim despre alte locuri de pe mapamond unde sezonul de vînătoare la ziarişti este deschis tot anul. La propriu, nu e nici o metaforă. Şi ziarişti se împuşcă, nu-i aşa! Ba bine că nu, iar în afară de bogate coroane de flori pe sicrie pompoase, nimeni nu prea se mai străduieşte să facă ceva pentru a schimba lucrurile. De sărbătorit, putem sărbători cînd vrem noi, o dată, de două ori, de 365 de ori pe an "ziua libertăţii presei"! În realitate, Presa şi Libertatea nu au stat niciodată prea comod şi nici prea mult împreună. Iar, asta, nu de ieri de azi, nu doar în regimurile totalitare, ci şi în bună parte dintre vremurile şi locurile în care democraţia a apucat să mai prindă ceva rădăcini, pe alocuri să dea şi floare, chiar. Fructele nu i le-a văzut încă nimeni, niciodată! Asemeni merelor de aur din pomul împăratului, cînd stăteau să dea în pîrg, dispăreau ca printr-o rea minune de pe crengi, într-o noapte, furate de zmei cu puteri multe peste cele ale muritorilor din spiţa omeneas­că. Dar, să lăsăm poveştile şi să ne întoarcem la binomul nostru, presă-libertate. Revoluţia produsă de invenţiile lui Gutenberg este privită şi aplaudată pînă astăzi pentru că a permis multiplicarea fără precedent a scrierilor consacrate şi astfel a spart monopolul, a "democratizat" accesul direct, nemijlocit, al unui public tot mai larg la universul de informaţie al scrierilor sacre, ţinut pînă atunci departe de ochii profani. Cea de a doua componentă a revoluţiei produsă de Gutenberg este apariţia şi dezvoltarea efemeridelor din specia comunicării scrise, adunate pînă astăzi sub umbrela noţiunii de "presă"! Iniţial, aceasta a fost componenta care a produs impactul social cel mai important şi aşa au rămas lucrurile pînă astăzi. McLuhan avea dreptate, trăim în Galaxia Gutenberg, doar că această dezvoltare civilizaţională are costuri, unele dintre ele uriaşe, pe care nu mai putem, nu vrem sau nu suntem lăsaţi să le consemnăm, să le aducem în faţa cercetării critice.

Una dintre cele mai dramatice consecinţe este instituirea, încet dar sigur, a unei adevărate "tiranii a cuvîntului scris". Deoarece ultimele trei, dacă nu chiar patru generaţii, s-au născut şi s-au format în universul galaxiei Gutenberg, sora mai mare a comunicării scrise, comunicarea orală, a devenit astăzi un soi de cenuşăreasă pe care nu o mai bagă nimeni în seamă. Doar că, ea a dus greul comunicării sociale mii şi mii de ani, pînă colea, în buza secolului al XIX-lea, cînd comunicarea scrisă s-a înstăpînit peste spaţiul public, ba chiar şi peste bună parte din cel privat. Între cele două "surori" există o diferenţă esenţială. Prima este bazată şi favorizează plasticitatea comunicării şi faptul creaţiei colective. Nu doar Iliada şi Odiseea sunt creaţii orale, înainte de a fi fost tîrziu, după secole şi secole, încredinţate scrisului, ci şi Tora sau Biblia. Exact la polul opus, cuvîntul scris aduce cu el şi impune tiranic mitologia creaţiei exclusiv individuale şi, suplimentar, instituie un fel de falsă sacralizare a textului. De ce falsă? Pentru că nu se bazează pe nimic altceva decît pe autoritatea emitentului şi puterea de seducţie-submisiune a cuvîntul scris. Comunicarea tipărită a semnat, încă de la naşterea sa întru modernitate, un ruinător pact cu diavolul numit "Putere". În toate vremurile şi aproape fără excepţie în toate tipurile de regimuri politice pe care le cunoaştem, "Puterea" şi-a constituit, a întărit şi adesea a extins pînă la limita absurdului stăpînirea, monopolul, controlul asupra cuvîntului scris; prin simetrie, a descurajat, a discreditat sau a interzis scrierile care nu s-au aflat sub autoritatea sa directă ori sub o formă de cenzură oarecare. Expresia lui McLuhan trebuie în acest sens completată. Trăim în Galaxia Gutenberg, este adevărat, dar statutul nostru este acela de supuşi, servi sau sclavi ai puterii şi autorităţii cuvîntului scris, nicidecum acela de oameni liberi!

Cea de a doua consecinţă a Revoluţiei Gutenberg amplificată exponenţial cu fiecare progres tehnologic al comunicării scrise este inundarea spaţiului comunicării sociale de către un ocean al pseudo-comunicării sau, dacă vreţi, al reducerii treptate, pînă la lipsa totală a încărcăturii de semnificaţie în actul comunicării scrise. Comunicarea autentică zace astăzi, astfel, prăbuşită, terasată, ascunsă sub munţi şi munţi de maculatură scrisă, fără nici o valoare de comunicare socială sau cu o valoare atît de redusă, încît nici nu merită consemnată. Şi atunci, de ce există? De ce dă cineva bani să o producă? Pentru că se vinde sau pentru că serveşte interesele Puterii! Ba mai mult, lipsa de sens, de la un moment anume al modernităţii s-a vîndut cel mai bine, fie că este vorba despre aşa - zisa "literatură de consum" sau de "produse scrise de consum", fie că este vorba chiar de acte ale comunicării scrise oficiale. Galaxia Gutenberg este astăzi acoperită pe toată întinderea sa de o uriaşă junglă a comunicării scrise fără rost, a maculaturii cu putere de seducţie, în care supravieţuisc, ici şi colo, mici oaze de comunicare autentică. Drumul către ele este, însă, echivalentul unui labirint, a cărui soluţie de rezolvare este rezervată unui grup tot mai restrîns de iniţiaţi, tot mai greu de recunoscut şi deosebit în masa uriaşă de şarlatani care îşi spun călăuze şi promit naivilor o călătorie fără dificultăţi pînă în centrul stăpînit de Minotaur şi înapoi, contra unei modice taxe inclusă în biletul de distracţie.

Opinia Cititorului ( 13 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

  1. Sint citeva motive in text la care sint sensibil - desigur, motivul labirintului din final, dar si opozitia scris-oral, mai ales conexata la ideea de Tora si ideea de Biblie - si pe care Cornel Codita le implica in alte raporturi decit le concep eu si bineinteles ca eu nu detin monopolul configurarii raporturilor dintre ele, dar, totusi, ma simt in dreptul meu sa mentionez asta.

    Da,in general este acceptata ideea de creatie colectiva si esential orala a Iliadei, Odiseei si Torei, dar, urmindu-l pe Borges, aceste texte sint de naturi diferite (sau le sint atribuite naturi diferite): primele doua sint texte clasice ("Quandoque bonus dormitat Homerus" - "Citeodata mai doarme si Homer" vrea sa spuna ca nu sint neobisnuite greselile in textul homeric); ultimul, insa, este un text considerat sfint (nu exista greseala in Tora, textul este perfect, fiind dumnezeiesc). 

    Sfintenia textului Torei ii confera un statut aparte, indiferent de istoria constatata a genererii sale, iar cu acest statut, Tora este un text fara origine, scris in vesnicie, pe pielea lui Dumnezeu (litere de foc negru scris pe foc alb, pielea lui Dumnezeu), cu care nu este doar concomitenta, ci chiar se identifica ("Tora este Dumnezeu") si din care este creat Universul (literele Torei, doua cite doua, au fost raspindite pe firmament si astfel a fost creat Universul si daca s-ar intoarce la origine, atunci din Univers ar ramine nimic-nimic - "Tora, Dumnezeu si Universul sint toate unul si acelasi lucru"). 

    Din perspectiva asta, inventiile lui Gutenberg au retinut doar culorile neagra si alba, dar nu au putut sa retina si incandescenta focului sacru, focul a carui traire este mai presus de intelegerea buchilor si care este singur scop al spiritualizarii.

    Desigur, tot ceea ce am spus, reprezinta o metafora, dar eu o consider de ajuns de consistenta ca sa o apreciez drept alternativa coerenta la istorie. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Dar ca o alternativa la propria evolutie?..."informatia" adaptata la propriul sistem de valori...si aici trebuie muncit personal sa stii cat de valoros te consideri..."e necesar' sa treaca de opozitia mentalului...

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Pentru indeieni mitologia reprezinta alternativa la istorie.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Apariţia tiparului a fost momentul în care Biblia a ieşit de sub controlul Bisericii, devenind accesibilă individului. A fost o revoluţie fără sânge, dar fundamentală pentru umanitate.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Pe măsură ce Sfânta Scriptură a ajuns în mâinile tot mai multor oameni, s-a intensificat războiul împotriva ei. Mai întâi, a existat o împotrivire chiar din partea Bisericii, care s-a străduit să limiteze accesul maselor la textul biblic. Apoi, au apărut cei care i-au negat autoritatea. Un punct culminant a fost atins în timpul Revoluţiei Franceze, când s-a crezut că Biblia a devenit o carte moartă, care trebuia doar înmormântată. Cu toate acestea, Biblia a continuat să-şi dovedească prospeţimea. De la manuscrisele copiate de mână până la primele exemplare tipărite, iar de acolo, mai departe, spre generaţiile erei digitale, cuvintele sale găsesc mereu ecouri în inima celor care înţeleg că există evoluţie şi progres, dar nu prin hazard, ci prin mecanismele invizibile ale Providenţei.

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Avem mesajul “La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul” încă de la începutul cărții sfinte. Întrebându-mă mereu care este reala semnificație a acestui verset, în sfârșit, cred că am ajuns la o înțelegere pertinentă prin trăire pură. Vă voi împărtăși ce am experimentat, am trăit și am văzut cum fiecare cuvânt se transformă în realitatea. Noi oamenii suntem conștiință, tot ce este în jurul nostru este energie, iar colapsarea energiei, adică materializarea depinde de intenția (credința) conștiinței, adică a omului. Prin gând noi dăm direcție energiei iar prin cuvânt intrăm pe un flux de conștiință al materializării.

    Autor articol: psiholog Niculina Gheorghiță 

    De fiecare dată când rostești un cuvânt, primul care auzi cuvântul ești chiar tu. Când te-ai auto-auzit, informația intră în creierul mijlociu, adică în mijlocul capului și de acolo prin subconștient se face legătura dintre ce spui și crearea realității a ceea ce ai spus. Astfel când rostești și auzi un cuvânt la nivel neurologic se întâmplă niște fenomene, iar creierul începe să secrete anumiți neurotransmițători prin care corpul manifestă ce ai auzit. Adică dacă spui că ești genial se vor face niște conexiuni neurologice prin care vei deveni genial prin diverse soluții, idei noi și magnifice pentru tine și pentru alții. 

    În momentul în care rostești un cuvânt distructiv de genul sunt sărac, nu am, nu pot, nu am nici o șansă, etc. subconștientul tău va crea oportunitățile să trăiești ceea ce ai spus. Deci cuvântul este cel care deschide ușa unui flux de conștiință pe care vei merge. Fiecare cuvânt activează o anumită zonă din creier. Prin folosirea unui cuvânt, în funcție de frecvența lui se transmite informația de la o rețea neuronală la alta. Adică dacă frecvența este de dimensiunea a șasea, informațiile și conexiunile care se formează între rețelele neuronale sânt pe frecvența a șasea, și în funcție de frecvență colapsăm energia și o transformăm în materie. 

    În creier avem o glandă care se numește glanda pituitară. Este prima glandă care se formează la făt după ce ovulul cu spermatozoidul s-au conectat. Această glandă, este foarte importantă deoarece fără ea corpul fizic nu ar putea funcționa. Ea emite cei șapte hormoni sacri. Acești hormoni sunt potențiale codificate ale ființei umane. Aceste potențiale din hormoni se activează prin frecvența cuvântului rostit. 

    Cuvintele rostite determină crearea unor rețele neuronale care la rândul lor, dacă sunt activate suficient timp devin atitudine. Astfel fiecare atitudine pe care o manifestăm este masca unei substanțe chimice pe care o avem în corpul fizic. 

    Atunci când folosim cuvinte cu vibrație distructivă, și intrăm pe un flux de conștiință cu o frecvență mai coborâtă – deoarece subconștientul nostru nu cunoaște negația, – ne putem răzgândi oricând și schimba fluxul de conștiință într-o clipă, prin poziția de observator. Adică cu ajutorul celor două întrebări de bază: “Ce gândesc eu acum?” și “Ce simt eu acum?”. Dând răspuns acestor întrebări ieși în afara fluxului de conștiință și poți schimba fluxul în care ești cu ajutorul unui gând, afirmație, cuvânt de frecvență înaltă. În această stare de fapt ai devenit conștient unde ești și tot conștient poți schimba realitatea cu cea în care vrei să fii. 

    Până și la nivel cerebral funcționează legea liberului arbitru și anume “Mergeți și experimentați dar nu uitați oricând vă puteți răzgândi”. Adică oricând prin propria alegere ne putem reașeza pe o altă frecvență a altui flux de conștiință. 

    Dumne zeu a lăsat soluții de rezolvarea a diverselor oportunități sau probleme, peste tot în noi și în afara noastră. De aceea se spune că: „nu există probleme ci oameni care nu văd soluțiile” din cauza credințelor false pe care le avem. Din punctul meu de vedere natura este cel mai mare învățător care ne arată cum să ne transformăm și să ne reinventăm. 

    În rugăciunea Tatăl nostru este un verset care spune – „precum în cer așa și pe pământ” – adică cum e la nivel cerebral așa este și în corpul fizic. Adică orice suntem aceea vom trăi și vom experimenta. 

    Spor la lucru cu voi și nu uitați că aveți un instrument fabulos – creierul uman – care așteaptă să fie pus la treabă. Creierul de fapt este computerul nostru biologic care ascultă de ceea ce gândim, vorbim și facem. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    "Dumnezeu a dat americanilor două daruri neprețuite: libertatea de gândire și exprimare și înțelepciunea de a nu le folosi!"

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Se pare ca se prefera comunicarea prin web cab chat acum, indiferent de domeniu. Unii chiar transforma fetele in sclave web cab 12 ore pe zi...si am aflat, cu stupoare, ca aceste profesii noi sunt perfect legale. Daca nu ar exista consumatori...nu ar exista nici astfel de servicii. Ma refer la domeniile ce tin de arta seductiei...multi ajung sa ISI GASEASCA PERECHEA prin astfel de comunicare...MA INDOIESC!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. În această perioadă a anului multe dintre râurile şi lacurile de la noi devin un adevărat paradis al Efemeridelor. Efemeridele sunt acei fluturi superbi care într-o singură zi se nasc, se ridică deasupra apelor într-un fascinant dans al dragostei, îşi caută perechea, o iubesc, iar apoi mor prăbuşindu-se în apele care le-au dat viaţă. Totul într-o singură zi. Legenda spune că Efemeridele sunt suflete neîmplinite, suflete de fete şi băieţi care au murit prea devreme ca să-şi fi trăit prima iubire. De aceea, o dată pe an, aceste suflete sunt eliberate şi retrimise pe pământ, timp de o zi, sub forma unor frumoşi fluturi, pentru ca în această zi să cunoască şi ele iubirea. Ce poate fi mai frumos de atât?!

      Cu siguranţă şi noi, oamenii, suntem tot nişte biete Efemeride trimise aici cu acelaşi scop, acela de ne căuta perechea, de a trăi iubindu-ne cu aceasta şi de a muri împliniţi de această iubire. Mai mult decât atât ni s-a dat şi raţiune pentru a putea înţelege acest rost al nostru şi a nu ne abate de la el. Prea des, din păcate, ne transformăm viaţa într-o goană nebună după lucruri, plăceri, activităţi şi oameni fără valoare. N-ar fi oare mai plăcut şi mai sănătos pentru suflet, minte şi trup să abandonăm această goană deşartă şi să ne avântăm în Dansul Efemeridelor care nu înseamnă altceva decât iubire şi nimic mai mult? Eu spun că da! Cu atât mai mult cu cât nouă celor care n-am murit tineri nu ni se va da niciodată şansa de a ne întoarce ca Efemeride doar pentru simplul fapt că ne-am uitat şi ne-am risipit acum menirea… 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Dragostea este cea care asigura fericirea adevarata aat in lumea aceasta cat si in cea de dincolo!

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Tezeu , fiul lui Poseidon i-a adus jertfe Afroditei şi s-a legat să o slujesca întotdeauna după plac, dacă şi ea o să il ajute. Puterea dragostei întrece, de-atîtea ori, pe-a altor zei.

    Poeţi şi istorici ai antichităţii, de la Homer încoace, au afirmat întotdeauna că cea dintâi civilizaţie greacă a luat naştere nu la Micene, adică pe continent, ci în insula Creta, şi că ea a ajuns la deplina sa înflorire în vremea regelui Minos, cu douăspreceze sau treisprezece secole înainte de Christos. Se povesteşte că acest Minos a avut numeroase neveste care au încercat zadarnic să-i dea un moştenitor: din pântecul lor nu se năşteau decât şerpi şi scorpioni. 

    Singura Pasifae a reuşit, până la urmă, să-i dea copii normali, printre care pe Fedra şi pe blonda Ariadna. Din păcate, Minos îl ofensase pe zeul Poseidon, care s-a răzbunat, făcând-o pe Pasifae să se îndrăgostească de un taur, chiar dacă o fi fost el un taur sacru. Ca să-şi satisfacă această pasiune a ajutat-o un inginer pe nume Dedal, venit pe insulă tocmai de la Atena, de unde trebuise să fugă pentru că, orbit de gelozie, îşi ucisese nepotul. Din această unire s-a născut Minotaurul, un animal straniu, pe jumătate om, pe jumătate taur. Iar lui Minos i-a fost destul numai să se uite la el, ca să înteleagă cu cine îl înşelase nevasta! 

    Minos i-a poruncit lui Dedal să construiască Labirintul, pentru a-l ascunde acolo pe monstru; dar, totodată, i-a închis înăuntru şi pe constructor şi pe fiul său, Icar. Era imposibil să găseşti drumul spre ieşire prin încurcătura aceea de coridoare şi de galerii. Însă Dedal, un bărbat cu infinite resurse, a fabricat pentru el şi pentru băiat nişte aripi de ceară; şi astfel au putut să fugă amândoi, înălţându-se în aer. Icar, îmbătat de zbor, n-a mai ţinut seama de sfatul tatălui său, şi anume să nu se apropie prea mult de soare; ceara s-a topit, iar el s-a prăvălit în valuri. Deşi distrus de durere, Dedal a aterizat totuşi în Sicilia. 

    În acest timp, Minotaurul continua să se învârtă în Labirint, pretinzând să i se aducă în fiecare an şapte fete şi şapte băieţi pe care să-i mănânce. Minos îi obţinea de la popoarele învinse în războaie. I-a pretins aşa ceva chiar şi lui Egeu, regele Atenei. Fiul acestuia, Tezeu, deşi era prinţ moştenitor, a cerut să facă şi el parte din grup, cu intenţia de a-l ucide pe monstru; a debarcat împreună cu celelalte victime, în Creta, şi, mai înainte de a pătrunde în Labirint, a sedus-o pe Ariadna, care i-a dat un ghem de sfoară pe care să-l depene, pentru a găsi drumul la întoarcere spre ieşire. Îndrăzneţul flăcău a reuşit să-şi realizeze intenţiile, l-a ucis pe Minotaur, a ajuns afară, unde îl aştepta prinţesa şi, credincios cuvântului dat, a luat-o de nevastă şi a dus-o cu el. Numai că, la Naxos, a lăsat-o dormind pe plajă şi şi-a continuat drumul doar cu însoţitorii săi. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Înainte de a se sui pe tronul Cretei, Minos s-a luptat cu fraţii săi pentru dreptul la domnie. Minos s-a rugat de Poseidon să-i trimita un taur alb ca zăpada, semn că zeii sunt de acord ca el să domnească. El a promis că va aduce taurul drept ofrandă şi ca simbol al supunerii.

      Din apele mării a răsărit un frumos taur alb, dar când Minos l-a văzut, nu s-a mai îndurat să se lipsească de el, închipuindu-şi că Poseidon nu-şi va aminti de făgăduială; şi-a sacrificat în schimb cel mai frumos exemplar din cireada lui. 

      Când Poseidon a aflat de păcăleală, el a făcut ca Parsifae, soţia lui Minos, să se îndrăgostească de taur. Rezultatul împerecherii dintre ei a fost monstrul numit Minotaur.  

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Ca orice forma de distractie cere o taxa modica pentru biletul calatoriei initiatice catre oaza de comunicare autentica.Da, Oaze de comunicare autentica...asta cautam cu totii, comunicare autentica dar numai Afrodita ne poate ajuta, ne poate scoate in cale o Ariadna care sa ne ajute sa ne intoarcem din labirint...

    Sunt multi sarlatani care exploateaza aceasta nevoie de comunicare autentica, pentru a se imbogati, percepand taxe modice. 

    Comunicarile scrise oficiale...servesc puterea...iata cum pana si cuvantul scris este folosit de putere, devine tiranie! 

    Asa ca libertatea presei este un simplu mit...puterea ne cenzureaza mereu...insa nu ne pot cenzura si gandul si cuvantul rostit!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Deleanu
Apanova - verfici calitatea de peste 600 de ori pe zi
Metronet
Proactiv Plus
Everest Catering
Vila Timo
Mozart Spirits
Schlumberger
Legestart
Calendarul BURSA 2018
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.afeer.rowww.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.roALB Romania 2018www.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită