Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 10.08.2018
Relația caldă dintre vară și piața de artă
click aici
     Case de licitații de artă din întreaga lume, plecați în vacanță! Așa mi s-a părut că am auzit, pritocind știrile în domeniu, la Londra, nu departe de Highgate, locul unde s-ar putea spune că Marx zace. În această perioadă se pleacă masiv în vacanță iar banii schimbă și ei busola, iau altă destinație decât cea a investițiilor. Desigur, rămâne de văzut câți cumpărători sunt oameni normali, așa, ca noi, adică strâng banii, fiecare după capacitate, să cumpere obiecte de artă și de colecție, pentru plăcerea personală sau cea a conturilor sale. În general, însă, zvonul de vacanță îngheață astfel de porniri sau, dacă este să ne luăm după temperaturile de la Londra, le topește. Dacă mai este ceva, se petrece în alt colț al lumii sau se duce pe online, vânzările din spațiu virtual luând un avânt teribil.

     De multe ori am amintit că la Londra s-au născut și au crescut cele două case de licitație care domină piața obiectelor de artă și de colecție, fiecare cu câte un sfert de mileniu în buletin, Sotheby's și Christie's.

     Sotheby's a ținut ultima licitație la Londra acum o lună, la 12 iulie, când a vândut artă victoriană, pre-rafaelism și impresionism britanic, deci cam ce vezi din plin prin muzeele din Marea Insulă, de 7,2 milioane de lire sterline. Cu o zi înainte, se vânduse sculptură din cele două secole dinaintea acestuia, dar și o colecție, superbă, spun organizatorii, de vinuri de mii de lire sterline.

     Și au început licitațiile online. Sotheby's a ținut o licitație online de artă contemporană, la prețuri ce ajung rar la 20 de mii de lire sterline, fiind, mai degrabă, produse colaterale operei lui Damien Hirst, Jeff Koon sau alții ca ei. Apoi, din 31 iulie în 17 august, dacă tot stai pe mobil la nesfârșit, oriunde te-ai afla, poți cumpăra de la Hong Kong, că Londra închide, desenele originale ale benzii desenate Old Master Q, de Alfonso Wang, care sunt foarte cunoscute și apreciate în China. După mine, este un fel de Tintin, dar așa este cu cârcotașii. Oricum, cele propuse acum sunt cu rockandroll. La sfârșitul lui august și până pe 4 septembrie Sotheby's licitează, online, desigur, afișe vechi și originale de filme celebre, ba chiar și diamante, în septembrie. În sală se revine la 11 septembrie cu artă irlandeză, o tradiție. Participă, pe lângă alte lucrări, un lot de 16 picturi din colecția Joseph and Brenda Calihan. Oferta va fi expusă la Dublin, apoi la Londra, unde va avea loc licitația. În aceeași zi, la New York, Sotheby's începe trei zile de vânzări de artă chinezească.

     Și colegii de la Christie's au închis sala pe 12 iulie. Cu o licitație de vreo 2,5 milioane de lire sterline de artă de secol XIX, europeană și orientalism. Cel mai tare a fost austriacul Rudolf Ernst, pictor, dar și ceramist, care a călătorit mult în Orient, de unde a adus imagini clare și bine pictate. O scenă din mos-chee a plecat la 488.750 de lire, maximul estimat fiind de 150 de mii. "Vânzătorul de cochilii", în schimb, era estimat la aceeași sumă și s-a vândut cu 100 de mii de lire sterline, al doilea preț al licitației. Organizatorii menționează că lucrarea a fost vândută în 1908, la Hotel Drouot, cu 475 de franci, iar în licitația de acum două săptămâni venea dintr-o colecție privată din Fontenay-aux-Roses, localitatea franceză unde artistul s-a stabilit și a și murit. De același autor s-a mai vândut o scenă cu un învățat arab, într-o mare de arabescuri, la 35 de mii de lire sterline.

     La Christie's, licitația de artă victoriană, pre-rafaelism și impresionism britanic nu a fost ultima și s-a ținut cu o zi înaintea celei de la Sotheby's. Așa cum am tot spus-o, cele două case se urmăresc umăr la umăr, peste tot în lume, având de multe ori vânzări cu teme identice, în aceleași orașe, într-un interval foarte scurt de timp, mai rar în același timp. La licitația Christie's de artă victoriană, pre-rafaelism și impresionism britanic s-au adunat peste 4 milioane de lire sterline din prețuri mai degrabă mici decât semnificative. Cel mai mare a fost de 500 de mii, realizat de un desen - Flora de John William Waterhouse. Este vorba de o schiță pentru o pictură de mari dimensiuni a artistului, "Flora și Zefir", descoperită nu demult, împreună cu mai multe desene ale sale. La scurt timp după ce a apărut într-o colecție privată păstrată departe de ochii lumii, desenul a fost pus în vânzare, la Sotheby's de această dată, într-o licitație de artă victoriană și eduardiană, în 2010.

     Și Christie's ne ține online-ul ocupat în vara asta, cu o serie de licitații. Pe lângă deja așteptata licitație de vinuri, avem și o inițiativă interesantă. Se numește "Close to Home: Christie's Staff Art Show" și chiar asta este, o licitație de creații de artă realizate de angajații Christie's. Iar dacă vă aflați la New York, pe 22 august, nu uitați că la sediul Christie's de acolo, din Rockefeller Center, se vând la licitație diferite decorațiuni interioare cu semnături celebre.

     Mai este o casă celebră de licitații de artă care a închis sala tot pe exact 12 iulie. Este vorba de Artmark și m-aș bucura să îi văd pe legendarii Sotheby's și Christie's concurați, umăr la umăr, pe tot terenul și prin toată lumea, de o casă românească de artă cu o vechime de 25 de ori mai mică. Atunci, pe 12 iulie, chiar la sediul dintre BCU și "Cina", s-au vândut bijuterii de aproape 100 de mii de euro ,dar și vinuri de vreo 20 de mii, cam cât o sticlă nu foarte scumpă vândută la Londra. De fapt, vinurile, învăluite de misterul apartenenței la "pivnița domnului GF", au venit la urmă, licitația era de "jocuri nobile". La început au fost șahuri din lemn de trandafir, tei, nuc, paltin, sau bătut în sidef ori os, "dame" mici, din ceramică, mahjonguri diverse, seturi de tarot, ba chiar și celebrul pachet de cărți de joc desenat de mai mulți avangardiști cât așteptau să îi evacueze americanii din Franța ocupată de naziști, printre care și Victor Brauner. Este drept că e vorba de ediția din 1983, dar nimeni nu a dat 150 de euro pe el. Ca să aibă omul peste vară, s-au mai vândut crose de golf și patefoane.

     Există și o casă de licitații care nu închide vara, chiar dacă reduce motoarele. Alis, cea mai veche casă de licitații de artă de la noi, și multă vreme singura, a avut o vânzare pe 29 iulie și o alta pe 15, în ritmul clasic. Ritm pe care îl păstrează și în august, cu o licitație pe 12. Pe 26 nu se întâmplă nimic, dar pe 9 septembrie sunt "back in business". 
Marius Tița
 

 

.