Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 28.11.2017
Respectați legea offsetului!
click aici
     1. Decizia

     În primăvara anului trecut, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAȚ) a aprobat Programul privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2026 și în perspectivă. Programul vizează achiziții de sisteme de armament și echipamente de sprijin, în beneficiul forțelor terestre, aeriene și navale. În consecință, Ministerul Apărării a cerut Parlamentului să aprobe un program de înzestrare de 9,3 miliarde de euro, alocate în felul următor: 3,9 - pentru șapte sisteme de rachete PATRIOT cu rază medie de acțiune, 2,1 - pentru sisteme antiaeriene pe rază scurtă (SHORAD) și foarte scurtă (VSHORAD), 1,3 - dintre care jumătate au fost deja achitați - pentru avioane F-16, produse în anii 1981-1983, 0,8 - pe transportoare blindate (227 buc. PIRANHA V, americane și 400 buc. AGILIS 8X8, germane), 0,8 - pe 4 corvete, iar diferența - pe elicoptere de luptă, de la producătorul american Bell Helicopters (45 buc.) și de transport, de la Airbus Helicopters. Despre industria națională de apărare - holdingul ROMARM și companiile private - nu se suflă un cuvânt! Ori, cu cele peste 9 miliarde, ar putea fi relansată, dacă decidenții români ar conștientiza importanța ei și dacă ar respecta legea!

     2. Cadrul legal

     Evident, România nu produce armament modern; nici rachete ori avioane de luptă și nici elicoptere ultimul răcnet, dar are o legislație, conform căreia orice persoană juridică străină care vinde armament României are obligația de compensare (offset) a cel puțin 80% din valoarea contractelor de peste trei milioane euro. Este cel mai mic procent legiferat în oricare dintre statele Uniunii Europene, care pretind între 100% și 120%. Pentru achiziția unui echipament militar, offsetul poate reprezenta transferarea de tehnologie și/sau a unei părți din producția componentelor echipamentului în țara cumpărătoare.

     Și Polonia achiziționează rachete PATRIOT, dar nu a derogat de la legea offsetului, iar la 12 iulie 2017, ministrul adjunct al Apărării, Bartosz Kownacki, i-a scris șefului Defense Cooperation Agency că "transferul celor 12 tehnologii marcate drept necesare potrivit legislației poloneze, are un impact esențial asupra semnării Scrisorii de Ofertă și Acceptare (LOA) de către Guvernul Republicii Polonia. Neîndeplinirea acestui angajament va avea ca efect respingerea ofertei privind offset-ul, care va atrage la rândul său oprirea procedurilor pentru obținerea sistemului Wisla Patriot."

     Spre deosebire de Polonia, achizițiile românești de armament se fac fără concurs de oferte și fără offset! În felul acesta, România cumpără scump și ratează relansarea propriei industrii de apărare.

     3. Starea de fapt - incapacitate tehnologică

     Cu treizeci de ani în urmă, România producea autobuze și troleibuze TV - la uzina TUDOR VLADIMIRESCU din București, locomotive diesel și electrice - la ELECTROPUTERE Craiova, camioane (ROMAN) și tractoare (UTB) - la Brașov, autoturisme de teren (ARO) - la Câmpulung Muscel, automobile (DACIA și OLTCIT) - la Colibași și Craiova, avioane civile - la ROMAERO București, avioane militare (IAR 93 și IAR 99 Șoim) - la Craiova, elicoptere - la TURBOMECANICA București și la I.A.R. Ghimbav, armament de diferite categorii - la București, Brașov, Mija, Plopeni, Cugir ș.a.m.d. Pentru că universitățile tehnice și institutele de cercetare tehnologică românești nu au fost în stare să proiecteze nici măcar pompele de injecție pentru motoarele respective, toate s-au fabricat pe baza unor licențe cumpărate de statul român. Drept pentru care, odată ce licențele au expirat, iar produsele au devenit depășite, aproape toți producătorii au intrat într-un declin prelungit, transformat în agonie și - pentru unii dintre ei - în faliment.

     Consecutiv, ARO a dispărut, ROMAN, TRACTORUL, ELECTROPUTERE, TUDOR VLADIMIRESCU/ ROCAR s-au transformat în terenuri de construcție și chiar ROMAERO vrea să vândă terenuri în Băneasa, pentru a-și plăti datoriile uriașe, de peste 100 milioane euro, la bugetele statului. Companiile din cadrul ROMARM gâfâie, iar fabrica de Avioane Craiova, singura din țară care producea avioane militare, altădată cu mii de angajați, mai are 300, cu care face mentenanța avioanelor pe care Ministerul Apărării le mai are în dotare.

     Dintre supraviețuitori, o duc bine numai cei privatizați, pentru că au fost retehnologizați și astfel au reintrat în piețe.

     DACIA a fost integrată - în ultimul minut al celui de-al doisprezecelea ceas! - în grupul RENAULT. Asemănător, uzina din Craiova a trecut de la OLTCIT, la DAEWOO, iar apoi la FORD și pare salvată.

     Dar restul?!? Și, mai ales, cele peste 40 de companii de importanță strategică, din industria de apărare, dintre care jumătate sunt ale statului și sunt înglobate în ROMARM? Programul adoptat de C.S.A.Ț. nu prevede nici o alocare pentru acestea. Deși industria națională de apărare ar putea fi relansată prin simpla impunere a legii offsetului la achizițiile majore de armament pe care tocmai le facem, guvernanții par să acționeze în sens contrar, sabotând-o. Exemplificăm cu cazul a două companii implicate în fabricarea elicopterelor, una de stat și una privată.

     4. Studiu de caz. Cum se poate omorî o industrie performantă

     I.A.R. Ghimbav și TURBOMECANICA București au produs elicopterele IAR 330 Puma și IAR 316B Alouette, sub licență Sud Aviation Franța, devenită Aerospatiale, apoi Eurocopter, în prezent Airbus Helicopters. TURBOMECANICA, ultima uzină bucureșteană de înaltă tehnicitate, a fabricat miezul elicopterului - motoarele, capul de rotor principal, cutiile și arborii de transmisie, palierul ventilator - iar I.A.R. Ghimbav produce elemente de caroserie și asamblează elicopterul.

     De-a lungul anilor, TURBOMECANICA a fabricat 300 de motoare, pentru 150 elicoptere noi și a reparat alte 800 de motoare, pentru elicoptere din țară și străinătate. TURBOMECANICA, cumpărată de proprii angajați, a reușit să-și mențină competitivitatea în urma investițiilor și a restructurărilor tehnologice și de personal. Dar dacă România va cumpăra alte tipuri de elicoptere, iar guvernul nu va impune transferuri tehnologice în virtutea legii offsetului, compania va trebui să se reprofileze, ca și AEROSTAR ori AEROTEH. Companiile private vor supraviețui, fiind mai flexibile decât cele de stat, dar ce va mai rămâne din industria națională de apărare?

     La I.A.R. Ghimbav statul este acționar majoritar. Prima discuție despre privatizarea I.A.R. Ghimbav a avut loc în anul 1999, cu ocazia întâlnirii de la palatul Elisee, dintre președinții României și Franței. Atunci s-a stabilit că EUROCOPTER (divizia constructoare de elicoptere a concernului european EADS) va cumpăra fabrica de la Ghimbav. În ciuda promisiunii făcute de Jacques (Chirac) lui Emil (Constantinescu), EUROCOPTER a cumpărat abia în anul 2002, dar nu acțiunile statului, ci o hală a fabricii, pentru a face o firmă nouă, EUROCOPTER ROMÂNIA, la care I.A.R. a devenit acționar minoritar, cu 49%, dar asocierea nu îi este benefică, ci concurențială. În anul 2006, EUROCOPTER s-a mai prefăcut o dată că vrea să cumpere I.A.R., făcând încă o ofertă inacceptabilă. Statul român a refuzat-o, dar a aprobat ca, în proximă vecinătate, să apară AIRBUS HELICOPTERES, cu același profil de activitate ca I.A.R. și foarte lacom la disponibilul bugetar.

     Conform declarațiilor, AIRBUS HELICOPTERES va produce numai dacă comenzile statului român vor acoperi cel puțin jumătate din capacitatea sa. Cea mai nenorocită parte este însă aceea că ei refuză să integreze pe orizontală fabricarea elicopterelor în România (adică nu vor să folosească furnizori români), ci intenționează să se limiteze la a asambla elicoptere din componente importate. Acuma, sigur, ce vor ei este treaba lor, dar ce fac decidenții noștri este treaba României!

     Domnilor decidenți, conștientizați importanța strategică a industriei naționale de apărare și salvați-o, respectând și nu ocolind legea offsetului! 
RADU SÂRBU
 

 

.