Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 05.06.2018
Revoluția bancară din Elveția
click aici
       "Este bine că publicul nu înțelege funcționarea sistemului nostru monetar și bancar, altfel cred că ar fi o revoluție pe străzi înainte de zorii zilei de mâine".

       HENRY FORD, fondatorul industriei americane de automobile

 
     Sătui să subvenționeze băncile comerciale din banii lor, elvețienii, mobilizați prin inițiativa "Bani Su­ve­rani", au impus organizarea unui Referendum care se va ține duminică, 10 iunie 2018 - este un Referendum istoric, revoluționar pentru industria bancară, de rezonanță internațională -, prin care inițiatorii vor să modifice Constituția, ca să impună băncilor comerciale să acorde credite doar în limita banilor proprii băncii, interzicându-le să mai emită bani scripturali și asigurând monopolul Confederației (a statului elvețian) asupra emisiunii monetare, liberă de datorii.

     Potrivit susținătorilor inițiativei, banii sunt emiși ca datorii; masa monetară crește prin creanțe, atunci când băncile comerciale împrumută de la băncile centrale și atunci când guvernele, producătorii sau consumatorii împrumută de la băncile comerciale.

     Bancnotele și monedele metalice sunt emise de stat, dar reprezintă doar 10% din banii aflați în circulație, restul fiind moneda scripturală, emisă de băncile comerciale.

     Susținătorii inițiativei consideră că sistemul bancar beneficiază nemeritat de câștiguri din dobânzile la creditele acordate statului, cînd statul însuși și-ar putea emite banii de care are nevoie, fără să mai plăteas­că nimănui, nici o dobîndă.

     Translatând opinia lor la realitățile românești, observăm că băncile comerciale împrumută Guvernul cu bani, uneori împrumutați de ele însele, de la Banca Națională.

     Când Guvernul rambursează datoriile, plătește băncilor dobândă (care este, deja, prevăzută în Buget). Dar, Bugetul este colectat de la contribuabili, astfel că băncile comerciale încasează, prin dobândă, bani de la toți cetățenii, chiar dacă unii nu au nici un cont deschis la vreo bancă.

     NOTA 1

     Sistemul bancar românesc numără 35 de bănci, la o populație de 19,6 milioane de persoane, comparativ cu sistemul bancar elvețian, care numără  261 de bănci, la o populație de 8,5 milioane de persoane.

     În România, capitalul străin este prezent în 30 de bănci (din totalul de 35, o proporție de 85%), în timp ce în Elveția sunt doar 107 de bănci cu capital străin (din totalul de 261, o proporție de 40%). Vezi insertul de mai jos "Sis­temul bancar elvețian".

     Să facem un rezumat: pentru serviciul de transfer al banilor de la Banca Națională la Guvern (două entități de stat), băncile comerciale încasează bani de la toți cetățenii țării (banii sunt colectați de la ei, de către Ministerul Finan­țelor).

     Desigur, tehnic, transferul bănesc dintre două entități de stat ar putea fi făcut printr-o simplă apăsare de tastă la calculator și fără nici o dobândă, așa cum avea loc în economia comunistă.

     Adică, fără nici o irosire a banilor cetățenilor.

     Legea actuală nu permite asta. Și nu o permite din rațiuni de profilaxie politică - nu care cumva Guvernul să des­chidă stăvilarul la bani și să inunde economia iresponsabil, că nu-l costă nimic.

     Deci, băncile încasează de la cetățeni o dobândă, ca să serveascn drept stăvilar al iresponsabilității potențiale a Guvernului.

     Este un preț politic, plătit băncilor comerciale de cetățeni.

     NOTA 2

      Întrucât dobânda la împrumuturile contractate de Guvern de la băncile comerciale are o conotație politică, configurarea problemei acesteia, în România, se completează cu faptul că, în majoritate copleșitoare (peste 90%), capitalul bancar este străin, astfel că, eliminând gesturile intermediare, procesul simplificat îi prezintă pe cetățenii români ca plătitori cvasi- exclusivi de dobânzi la capitalul străin, pentru ca propriul Guvern să nu-i abuzeze financiar. Astfel privit, procesul devine o opțiune politică de examinat.

     Unii elvețieni nu mai vor să îngăduie îmbogățirea sistematică a bancherilor, în dauna populației, prin astfel de afaceri fără nici un aport, doar în virtutea privilegiilor care le-au fost acordate băncilor în actuala organizare financiară și economică consacrată și garantată politic.

     Ei spun că sistemul generează efecte adverse semnificative, cum ar fi inflația (în cazul băncilor comerciale, "cu cât mai mulți bani, cu atât profiturile sunt mai mari"), în fapt, o reproducție dinăuntrul sistemului a crizelor, dat fiind că împrumuturile au caracter prociclic.

     Unii afirmă că dobânda, ca preț al creditului, este calculată ca suma între prețul banilor și prețul riscurilor creditării, grevând asupra tuturor prețurilor din economie; fie ele prețuri la pâine, lapte, ouă, fie la convorbiri telefonice, excursii, automobile, case sau strunguri, raboteze, locomotive și Swatch-uri - în majoritatea cazurilor, ponderea prețului riscului bancar se ridică la 40-45%.

     Elvețienii nu au inventat ei înșiși subiectul acestui Referendum, ci, în jurul subiectului, de sute de ani s-au dat bătălii teoretice (și se dau în continuare), ba chiar unii susțin că pentru asta ar fi fost asasinat președintele american John F. Kennedy (vezi articolul 200 DE ANI DE LUPTĂ/Năzuința la reformarea sistemului bancar, 1824 - 2018).

     La 5 martie 2018, Banca Națională a Elveției (SNB) și-a făcut cunoscută opoziția față de inițiativa "Bani suverani" (vezi NOTA 3), precizare urmată, la 3 mai, de un discurs al lui Thomas J. Jordan, președintele Consiliului Băncii Naționale a Elveției, care susține că inițiativa promovează un experiment ce nu este necesar, ci periculos.

     NOTA 3

     Reproduc în cele ce urmează textul afișat de Banca Națională a Elveției (https://www.snb.ch/ en/mmr/reference/media_dossier_vollgeld_kurz/source/media_dossier_ vollgeld_kurz.en.pdf):

     "De ce SNB se opune inițiativei "Bani Suverani" / Zurich, 5 March 2018

     Inițiativa "Pentru o monedă apărată de criză: bani emiși numai de Banca Națională (Inițiativa Vollgeld) "  - Referendumul din 10 iunie 2018

     SNB se opune inițiativei, la fel și Consiliul Federal.

     Iată aici, pe scurt, poziția SNB dintr-o privire:

     - Sistemul financiar al Elveției are o experiență dovedită și o nouă reglementare relevantă a făcut-o mai sigură.

     - Nu există o problemă fundamentală care să facă necesară o revizuire. O revizie radicală a sistemului financiar al Elveției este inadmisibilă și ar atrage riscuri majore.

     - Sistemul descentralizat de astăzi este atât orientat spre client, cât și eficient. Concurența între bănci asigură rate de dobândă favorabile și servicii de înaltă calitate, moderne și cu costuri reduse.

     - SNB dispune de instrumentele necesare pentru a orienta nivelul ratei dobânzii și, prin urmare, oferta de bani, îndeplinind astfel mandatul său de asigurare a stabilității prețurilor.

     - Reforma propusă ar politiza și va complica implementarea sistemului de politică monetară.

     - Astăzi, SNB poate direcționa cererea de bani și credit prin ratele dobânzilor. Direcționarea ratei dobânzii este practicată de băncile centrale majore și și-a dovedit utilitatea ca strategie. Abandonarea sistemului actual de direcționare a ratei dobânzii în favoarea direcționării monetare ar fi un pas inutil și regresiv.

     - Emisiunea băncii centrale de bani "fără datorii", dorită de Inițiativă, ar putea expune SNB ambițiilor politice. De asemenea, aceasta ar conduce la o concentrare a sarcinilor la banca centrală, ceea ce ar pune în pericol independența politicii monetare și îndeplinirea mandatului SNB.

     - Banii emiși de banca centrală "liberi de datorii "  ar eroda bilanțul SNB și ar slăbi încrederea în francul elvețian.

     - Un sistem monetar suveran nu poate împiedica ciclurile de credit și bulele de active. Îmbunătățirea instrumentelor sunt acum disponibile pentru a asigura stabilitatea financiară - acestea includ cerințele de capital și regulamentele "too big to fail".

     - Un sistem monetar suveran nu poate să-și îndeplinească promisiunea de a garanta siguranța sistemului de finanțare și să asigure o mai mare prosperitate prin intermediul banilor băncii centrale, emiși direct."

     Este foarte probabil ca Referendumul să nu fie încununat de succes, după cum o arată rezultatele unui sondaj realizat de GfS Bern, la 4 mai, pe un eșantion de 563 de cetățeni (marja de eroare declarată este de 2.9% și participarea posibilă este evaluată la 40-42%, cf. http://www.gfsbern.ch/de-ch/Detail/vorkampagnen-neu- im-zeichen-des- behoerdenmisstrauens):

     Nu: ... 49%

     Da: ... 35%

     Nedeciși: ... 16%

     Total: ... 100

     Într-un Raport mai recent, GfS Bern afirmă că "dacă decizia în privința subiectului "Banilor Suverani" va fi fost deja luată la 20 mai, atunci Referendumul va eșua cu certitudine", căci opțiunile cetățenești urmează tendința clasică de aliniere la opinia oficialităților.

     Pe de altă parte, optimismul inițiatorilor este încurajat de faptul că atitudinea față de subiect a cetățenilor se schimbă, pe măsură ce ei întră în detaliile sale. Este motivul pentru care vă invităm pe dumneavoastră, stimate cititor al ziarului BURSA, să participați la votul organizat de noi, pe site-ul BURSA, pe același subiect cu Referendumul elvețian, într-o ipotetică aplicare în România:

     Admiteți Inițiativa "Pentru o monedă apărată de criză: bani emiși numai de Banca Națională?"

     Da% sau Nu%.

     

     Votati pe www.bursa.ro 
MAKE
 
     * Citiți, vă rog, articolele explicative însoțitoare acestuia scris de mine (în special pe cele ale lui Călin Rechea), astfel încât să votați în cunoștință de cauză. 

 

.