Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 25.07.2018
Rezistența prin prostie
     V-ați întrebat vreodată care este fundamentul științific din spatele unor intuiții artistice de geniu? Cum este, spre exemplu, cea pe care se sprijină adevărul absolut al nemuritoarelor versuri: "Nu mai plînge Jane, plînsul e de formă, Jeana nu e moartă, Jeana se transformă"?

     În cazul de față este vorba despre una dintre legile cu adevărat universale, declarată mai întîi de fizică. Func­ționează deopotrivă în mediul mecanic, al mecanicii cuantice, biologic și social. Postulează faptul că pentru orice formă de acțiune (forță) există întotdeauna o alta de sens (semn) contrar, prin extensie, că orice proces metabolic este inerent însoțit de unul catabolic, că orice acțiune de structurare într-un sistem (complex de sisteme) este însoțită și se sprijină pe una care destructurează etc. În cartea lui Newton, este a treia lege a mișcării și interacțiunii corpurilor. În cartea guvernului Dragnea-psd-Dăncilă este legea cu numărul aproximativ nu se știe cît per nu se mai știe de cînd, aprobată, modificată și abrogată prin ordonanță de urgență ori de cîte ori a fost nevoie, după cum au impus condițiile politice locale, naționale, europene și globale. Cel puțin, asta reiese din mult trîmbițatul bilanț al activității guvernamentale înfățișat națiunii mai zilele trecute.

     Ca să începem cu începutul, să ne oprim mai întîi asupra noțiunii de "bilanț", folosită în acest context. Complet inadecvat și irelevant. Inadecvat pentru că, fie și în accepțiunea sa primară, contabilă, noțiunea presupune înfățișarea, față în față, a costurilor-cheltuielilor și a încasărilor-beneficiilor pentru fiecare produs, activitate. Ori, "Femeia fanion" a guvernării PSD, ca prim-ministru, oricîte licențe semantice am accepta, nu prea putem să îi spunem, ne-a citit de pe hîrtiile puse în față, cu strădaniile "intelectuale" inerente, doar ceea ce "Partidul" consideră că reprezintă partea frumoasă, lăudabilă a activității guvernamentale. Las că nu există nici un temei pentru ca noi ceilalți să considerăm, la fel cu mai marii PSD, că toate aberațiile guvernamentale înșirate în poliloghia respectivă ar avea ceva favorabil pentru România, ba chiar din contră, avem temei să susținem că cele mai multe dintre ele sunt grav păgubitoare pentru economie și societate. Înșirarea a tot felul de creșteri procentuale nu are cum să echivaleze cu vreo veste bună, ori îmbucurătoare. E ca și cînd ai ține bilanțul activității medicale la căpătîiul unui bolnav și te lauzi că sub atenta ta îngrijire i-a crescut și febra și colesterolul și glicemia și tensiunea arterială și pulsul și încă alți vreo sută de indicatori care arată că, de fapt, omul se apropie cu pași repezi, clipă cu clipă, de inevitabilul sfîrșit! Inadecvarea nu se oprește aici și ea atrage după sine irelevanța. Ce sens are "bilanțul" la șase luni de guvernare!!??? De ce nu la trei luni? De ce nu în fiecare lună, ori săptămînă? De ce nu înainte de încheierea mandatului? Arbitrariul în sine al perioadei alese sporește irelevanța. Practic, nici una dintre "măsurile" guvernării Dăncilă-Dragnea nu a avut vreme să își consume nici măcar consecințele sociale imediate, nici pe cele pozitive, nici pe cele negative, iar dacă au apărut semne că n-ar fi prea bine, guvernul s-a năpustit chiar a doua zi cu ordonanțele de urgență care modifică modificările celorlalte ordonanțe de urgență, astfel încît nimeni nu mai știe care formă a reglementării produce care efecte și pentru cîtă vreme!

     Bun..! Și, atunci, ce este cu această făcătură numită "bilanț"? Rădăcinile ei trebuie căutate mai întîi în "istorie". Lunga istorie a unui partid din experiența căruia PSD-ul de astăzi se adapă cu sfințenie și nesaț, unul care, înainte de 1989, în calitate de unică forță conducătoare a societății, făcuse din aceste așa zise "bilanțuri" un ritual bazat pe ignorarea cvasi completă a realității, menit însă cu precizie să proclame "jus­tețea liniei partidului și geniul marelui gînditor aflat în fruntea sa", să confirme neîncetatele "acumulări" (desigur pozitive!) care aveau să justifice, cîndva, "marele salt calitativ" al societății. Exact de ceea ce are nevoie acum, mai mult decît orice, Dragnea! Fie vorba între noi, ălora nu le dăduse prin cap prostia să facă bilanțuri chiar la șase luni!!! Aici intervine cea de a doua explicație pentru această "curioasă" inițiativă. Ea ține de o singură "logică": ambîțul și spaimele lui Liviu Dragnea. Ambîț, ca să arate, cui o vrea să-l creadă, că "aleasa inimii sale politice" e cel puțin la fel de albă ca Albă ca Zăpada, cel puțin tot atît de bună ca Zîna cea Bună și, chiar dacă nu o dă deșteptăciunea afară din casă, cel puțin la fel harnică ca Fata Moșului cea harnică! Spaimele personajului nostru principal, în schimb, sunt reale și țin de apropierea adevăratului bilanț care, vrînd-nevrînd, va fi făcut nu de Dragnea și capii PSD, ci de electorat, chiar și acel electorat considerat captiv, ascultător, ca să nu mai vorbim despre bilanțul dresat de restul electoratului pentru care PSD-ul este și va rămîne "răul întruchipat"! Pentru spaima aceasta, dacă nu cumva este victima auto-medicației, cineva i-a prescris lui Dragnea "multă comunicare". Vezi doamne, de aceea nu e lumea încîntată de guvernarea Dăncilă-Dragnea pentru că nu știe cît bine face ea României, în fiece clipă, minută, oră, zi... mă rog, la șase luni (!!!) cetățenilor acestei țări și umanității întregi. Dacă nu ați priceput, făcătura numită "Bilanțul guvernării la șase luni" este, de fapt, un exercițiu de comunicare menit să convingă... nu mai este cazul să vă spun eu pe cine și de ce...! La urma urmei, este un act de rezistență, în fața unui val de contestație, mai profund și mai amplu în consecințele sale, decît contestația epidermică a haștajiștilor și a ofilitului partid de opoziție numit nu se mai știe de ce PNL-ul, un val care s-ar putea ridica din adîncul apelor tulburi ale societății românești, tocmai la momentul cel mai puțin potrivit... viitoarele alegeri. O rezistență prin prostie!

     

      1 Prostie = inadecvare, cognitivă și/sau acțională, profundă, structurală, masivă, a cuiva confruntat cu sarcina de a rezolva o problemă, în orice formă s-ar prezenta ea, matematică, economică, socială etc. 
Cornel Codiță
 

 

.