Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 29.08.2018
Securitatea Europei
     Labirintul fără ieșire al meandrelor realității noastre politice ne ține cu strășnicie captivi și puține subiecte de dincolo de zid mai ajung la noi. Zidul de zgomot produs în fiecare zi de mediile mai degrabă de isterizare, decît de informare. Așa-zisele știri care se revarsă în valuri, 24/7, nu sunt menite să informeze, ci să uimească, să mes­merizeze, să indigneze sau să cutremure de groază ori de scîrbă. Nimic sis­tematic, nimic capabil să vă ajute să înțelegeți ceea ce se întîmplă, care este situația de fond, care sunt problemele și temele politice dominante în imediata apropiere a României. Spre exemplu, în Serbia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina sau R. Moldova, ori în marile capitale ale lumii, la Washington, la Beijing, Moscova, la Paris, Londra sau Roma. Aflați în schimb că în nu știu ce rîpă din Bangladesh s-a prăbușit un autobuz, iar pasagerii, mai ales copii, au murit cu toții, ori că în Watanadu un tramvai a deraiat și a omorît zece călători, ori că în incendiile din California și din Grecia au murit nu știu cîte sute de oameni. Fără excepție, aveți în fiecare zi asigurată "informația" despre cea mai recentă ispravă a unui alt psihopat sau spălat pe creier care a des­cărcat magazia unui pistol în clienții vreunei cafenele, ori între elevii și profesorii vreunei școli, care a decapitat sub ochiul atent al camerelor de luat vederi nu știu cîți ostateci, ori care a scos cuțitul și a împuns mortal, la repezeală, trei-patru călători într-o gară, ori de pe o stradă oarecare a unui oraș european, american sau mai știu eu de unde. Într-un asemenea "univers informațional", unde să încapă vreo discuție, vreo dezbatere cu miez despre un subiect exotic cum este "securitatea Europei"? Fie vorba între noi, el nu mai este frecventat suficient nici măcar în cele mai multe dintre ministerele de externe ale statelor aflate pe harta Europei sau direct interesate de ceea ce se întîmplă în acceastă parte de lume. Desigur, România nu face excepție! Cu siguranță, nici eu nu m-aș fi gîndit "să vizitez" jurnalistic un asemenea "non-subiect" dacă nu ar fi fost ieșirea recentă a domnului Macron, președinte în exercițiu al unei republici al cărui singur ideal constant este gloria pierdută a unui imperiu de secol XVIII, rămasă între timp fără urmă de busolă și de viziune asupra prezentului și viitorului. În căutarea disperată a unor teme și cuvinte care să șocheze, fie și numai cîteva secunde, care să dea iluzia că nuca seacă ar avea totuși miez, domnul Macron ne-a anunțat rituos că securitatea Europei nu se mai poate baza pe sprijinul și implicarea Statelor Unite!!! Ideea nu este cîtuși de puțin originală! Președintele Franței nu face altceva decît să joace rolul de ecou al vorbelor spuse de Angela Merkel chiar în primele zile ale mandatului Trump și, de atunci, repetate insistent în afara spațiului politic al Germaniei. Nu în ultimul rînd la Washington și nu doar la Casa Albă, de cînd este locuită ea de Trump!!! Desigur, oamenii politici au și ei dreptul la "rătăciri", la momente de "opacitate politică", de "cecitate temporară" etc.. În ceea ce privește Europa, există însă subiecte în care nimănui nu-i este îngăduit nici măcar un singur moment de "orbire", fie ea și temporară. Motivul: ea atrage după sine dizolvarea securității colective și posibila precipitare a unui alt "mare război". Unul din care, astăzi, nu mai poate nimeni exclude apriori o posibilă componentă nucleară. Cu tema război se joacă deja insistent domnul Putin, țarul uns al unei pseudo-republici de tip imperial, îmbibată ideologic, pînă la saturație, de tema "revanșei" față de toți și de toate, dar în primul rînd față de Europa Occidentală și America. Cu slăbirea securității colective a Europei pare responsabilă axa Berlin-Paris, încurajată, numai aparent paradoxal, de rătăcirile și bîlbîielile politice ale administrațiilor americane, de la Clinton, la Trump.

     De ce își permit oamenii politici ai zilei de astăzi să se joace cu un subiect care acum nici trei decenii era așezat în parametri mai stabili și preciși decît cei ai teoriei relativității?

     Răspunsul simplu ar fi: pentru că atît îi duce capul! Din păcate, realitatea este mult mai neagră. Capul îi duce mai mult, dar nu în direcția bună, întărirea securității colective a Europei, ci în cea opusă. De ce Statele Unite, Franța și Germania, împreună cu URSS/Rusia, contributori de primă importanță ai proiectului securității colective europene, în cele mai dificile etape ale istoriei de după cel de al doilea război mondial și pînă în primul deceniu al erei post război rece, au devenit astăzi principalii "sponsori" ai dizolvării ei? Răspunsurile sunt departe de a fi complete și congruente. Sunt mai degrabă parțiale și contradictorii! Trei generații și jumătate de la încheierea ultimului război care a distrus Europa, oamenii politici ai zilei, ca și alegătorii lor, nu mai au nici o reprezentare adecvată a dezastrului care se poate isca, de azi pe mîine. Războiul sau posibilitatea lui sunt doar niște noțiuni politice cu care oamenii puterii se joacă cum și cît vor în "exercițiul funcțiunii", fără să dea socoteală pentru ceea ce iese, în cele din urmă, din jocurile lor. În era post-adevărului, o sintagmă precum "securitate colectivă" nu mai înseamnă nimic sau, ceea ce este echivalent, înseamnă altceva pentru fiecare dintre cei care o folosesc, decidenți politici la vîrf sau oameni ai străzii. La Moscova ceva, la Washington altceva, la Paris și Berlin, desigur, alt... altceva!!! 
Cornel Codiță
 

 

.