Gala BURSA 2018

Stă să cadă reduta germană?

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial /

Cornel Codiţă

Ca de obicei, este o combinaţie toxică de factori externi şi interni: "asaltul decis al inamicului" plus "trădarea dinlăuntru". Aşa au căzut Bizanţul şi Marele imperiu al Chinei, cîndva, în ciuda zidurilor inexpugnabile cu care se înconjuraseră, aşa se pregăteşte să cadă astăzi America, în ciuda zidurilor pe care încearcă să le ridice în faţa altei Chine cvasi imperiale şi a altei Europe rebizantinizate. Aşa stau lucrurile şi pentru Germania, chiar dacă ecuaţia ei geopolitică nu este deloc de tip imperial, ci doar ultima rădăcină adîncă în care se mai ţine proiectul trans-naţional al construcţiei europene; singurul din istoria modernă a Europei care a ţintit să construiască pacea, hrănindu-se din substanţa politică a reinventării cooperării, împinsă mereu la frontieră, timp de o jumătate de secol.

Deloc previzibil la încheierea războiului rece, asaltul exterior asupra Germaniei este condus şi susţinut de America. Evident, altă Americă decît cea care şi-a trimis soldaţii să apere Germania după încheierea celui de al doilea război mondial, altă Americă decît cea care a injectat cîteva zeci de miliarde prin Planul Marshall, permiţînd Germaniei să revină pe cursul ascensiunii economice, altă Americă decît cea care a impus integrarea Germaniei Federale în NATO, în ciuda rezistenţei acerbe a URSS şi a reticenţelor franco-britanice, altă Americă decît cea care şi-a legat în mod politic şi juridic securitatea de Europa, garantînd-o cu propriile arsenale nucleare pe toată durata războiului rece, altă Americă decît cea care a coordonat soluţia Reunificării Germaniei prin dizolvarea şi absorbţia RDG-ului în noua Germanie berlineză, în ciuda opoziţiei franco-britanice şi a reticenţelor sovietice, altă Americă decît cea care a văzut în proiectul reunificării europene un atu pentru politica sa şi nicidecum o ameninţare, ba chiar un pericol, aşa cum este el declarat astăzi de Administraţia Trump. Pe fondul presiunii crescînde a Statelor Unite asupra Germaniei şi a Uniunii Europene, considerată la Washington nimic altceva decît un fel de exoschelet menit să multiplice forţa economică şi politică a Germaniei, Rusia putiniană şi-a pus la dispoziţie "umărul de sprijin", pe care doamna Merkel şi-a întîrziat din cînd în cînd fruntea ostenită, bîntuită de coşmarurile americane. Aşa s-a născut ambivalenţa schizoidă a Germaniei în raporturile cu Rusia: pe de o parte proiecte privilegiate de cooperare, mai ales în sectorul energetic, pe de altă parte, sancţiuni economice impuse Rusiei; pe de o parte încercarea de a părea fermă în respingerea asalturilor Moscovei asupra Ucrainei de est, pe de altă parte, acceptarea de facto a reintegrării prin forţă a Crimeei, de către Rusia. Pe urmele "slăbiciunilor pasagere" ale Cancelarului Germaniei, politica oficială a Uniunii Europene a înclinat şi ea balanţa, nu de puţine ori ridicol şi forţat, în favoarea Moscovei, stîrnind ici şi colo reacţii critice, predominant în cheie umoristică. Doar la Varşovia subiectul nu a putut fi luat niciodată în glumă, escaladarea tensiunilor polono-bruxelleze solidificînd, în cele din urmă, nucleul dur al unei crizei interne a UE suprapusă peste criza brexitului şi peste cea a erodatei credibilităţi a Franţei, care se agaţă cu disperare, totuşi, de speranţa menţinerii ei în nucleul politic dur al proiectului european, nu ca altă dată, locomotivă politică, ci, mai modest, doar însoţitor de bord al Germaniei.

Din interior, Germania este trădată chiar de către politicienii ei, cei de pe prima scenă. Dacă, într-o anumită măsură, generaţia doamnei Merkel era pregătită pentru reunificare şi pentru extinderea spre est a proiectului european, cu siguranţă ea a fost total luată prin surprindere şi s-a găsit complet nepregătită pentru erodarea masivă a relaţiei trans-atlantice şi transformarea competiţiei cu Statele Unite într-o confruntare fără menajamente. La fel de mare a fost surpriza realizării faptului că, prin extinderea spre est, proiectul Uniunii Europene nu mai poate fi "adaptat" şi "corectat din mers", ci ar trebui radical refondat. O sarcină imposibilă pentru această generaţie de politicieni! În sfîrşit, pentru a pune bomboana pe colivă, a venit brexitul, un proces politic ale cărui consecinţe se vor extinde pe decenii de acum înainte şi puţine dintre acestea vor aduce lucruri pozitive pentru Europa. În sfîrşit, pentru ca haosul să se poată dezvolta în voie, a fost nevoie de monumentala eroare politică a doamnei Merkel care a tratat problema asaltului demografico-social asupra Europei, declanşat de valurile succesive şi din ce în ce mai mari ale emigraţiei din zonele de conflict ale Africii de Nord, Orientului Mijlociu extins şi ale Asiei Mici, cu formula politicianistă "Wir schaffen dass". Menită, imediat, doar să închidă gura opozanţilor săi politici, care au declarat-o incapabilă să iasă din marasmul croşetării diferitelor compromisuri, în care s-a specializat, şi să ia o decizie strategică, eroarea Cancelarului Merkel avea să grăbească procesul degradării rapide a coerenţei politice interne a Germaniei şi să determine, foarte probabil, una dintre cele mai urîte ieşiri din scena politică, pentru Merkel însăşi. Rezultatele ultimelor alegeri generale din Germania au confirmat acest diagnostic, doar că politicienii de vîrf ai marilor partide, în ciuda drasticelor penalităţi electorale încasate, au refuzat să tragă consecinţele, adică, să părăsească scena. Aşa s-a născut actuala coaliţie de guvernare a învinşilor, în care nemulţumirea fiecăruia este, de departe, mai mare decît speranţa unor cîştiguri politice rezultate din ducerea pînă la capăt a celui de al patrulea mandat Merkel. CSU se opune drastic politicilor europene privind gestiunea migraţiei, cu alte cuvinte Cancelarul şi Ministrul său de externe sunt pe poziţii radical diferite, au mesaje şi acţiuni diferite, nu doar pe plan intern, ci şi extern!!! O premieră absolută pentru Germania!!! Evident, Horst Seehofer a fost ameninţat cu demiterea, la care replica a venit mai ceva ca în oborul bucureştean: cine să mă demită, pe mine, un cancelar care este cancelar datorită mie??!!! Mă rog, frecuşuri, demisii care nu sunt demisii, dar sunt retrase peste cîteva ore şi, în cele din urmă, "compromisul", cuvîntul magic al formulei politice Merkel. Care compromis, însă, ar putea fi greu sau deloc acceptat de către SPD. O voce cîrcotaşă, preşedinta fracţiunii parlamentare a verzilor, Katrin Göring-Eckardt, le-a adus aminte celor din conducerea SPD că aşa zisul compromis dintre CDU şi CSU este o soluţie vehiculată în 2015, pusă în vitrină acum ca nouă, dar pe care SPD-ul a declarat-o moartă, cu acte în regulă, încă de atunci! Astăzi, o să ne spună că mortul este viu??? Este vorba despre aşa zisa soluţie a "lagărelor interne" pentru gestiunea emigraţiei, o măsură menită, în fapt, să "renaţionalizeze" politica de control asupra emigraţiei, pe principiul "fiecare face la el acasă ceea ce crede de cuviinţă, pe baza legilor interne, iar nu a normelor şi a convenţiilor generate de politica europeană prin pachetul Dublin II".

"Criza Seehofer" a trecut, dar uriaşele probleme politice ale Germaniei sunt abia la început. Iar acestea nu sunt problemele unui moment sau altul, ale unei crize locale sau alta, ale eşecului unui partid sau altul, sunt problemele care anunţă şi forţează restructurarea completă a Germaniei ca actor politic european şi global. Încotro? şi Pe ce drum? sunt întrebări la care răspunsurile pertinente, solide, nu mai pot fi aşteptate de la generaţia politică Merkel, cu atît mai puţin de la Merkel, un om politic complet şi iremediabil ruinat.

Opinia Cititorului ( 9 )

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

  1. Merkel este generatia Codita?. 

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Generatiile domnului Codita invatau serios...in Romania...tinerii de azi, cu mici exceptii trec ca rata prin apa inscoala di apou devin liderii de azi di de maine

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

      Esti pe langa; ce are sula cu prefectura?

      Generatia lui Merkel a invatat si mai serios. Rezultatele se vad. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Autorul are dreptate în cele două teze majore ale articolului: a) Criza Germaniei (și pe urma acestei criza UE) are drept cauză majoră politica de compromis continuu a lui Merkel: CDU-CSU guvernează împreună cu marele său adversar politic SPD. Ceea ce a anulat identitatea politică a ambelor partide, deja apropiate în politicile economico-sociale de austeritate. Ceea ce a provocat începutul hemoragiei electorale încă dinainte de 2005 (Guvernul Schroder). 3 din cele 4 guverne conduse de Merkel au urmat aceeași rețetă și toate 4 au continuat aceleași principii ale politicilor economice sociale susținute de Markel și echipa ei încă din2002. Menținerea vreme de un deceniu și jumătate a aceluiași proiect politic într-o societate extrem de dinamică este o eroare politică și a generat criza politică actuală a Germaniei. În care partidele "clasice" nu mai pot câștiga alegerile, dar nici nu au ce/cine să fie înlocuite. b) Atacul administrației americane la adresa UE (și mai ales Germania) a amplificate criza UE în general și a Germaniei în particular.

    2. Ideea că această răcire a relațiilor USA-EU (Germania) se datorează aproape în întregime unei schimbări cojuncturale în politica americană (alegerea unui "atu") este prea simplă. Relațiile americano-germane au început să se răcească încă din 2008, când Germania a refuzat să susțină proiectul de bail-out propus de americani pentru ieșirea din criza financiară mondială, inventând procesul de bail-in pe care l-a aplicat cu duritate țărilor PIIGS și după criza (2010) a datoriilor suvernane. În politica externă, relațiile însă au fost afectate încă din 2003,când o mare parte din țările nucleului dur al UE au refuzat intervenția în Irak, în principal datorită intereselor lor energetice.În relația cu NATO, guvernele germane au redus continuu bugetele militare mult sub 2% din PIB. Iar politica oficioasă germană de întărire a relațiilor cu Rusia nu avea cum să placă SUA. Ca și recenta inițiativă germano-franceză de constituire a unei forțe militare europene (un proiect mai vechi, reluat acum).

    3. După 1990, politica germană în Europa a avut două linii directoare - întărirea autorității asupra UE și o creștere a autonomiei în politica externă și pe piețele internaționale (inclusiv SUA) față de SUA. Ceea ce înseamnă mai puțini bani pentru SUA, exact în momentul în care aceștia au cea mai mare nevoie pentru a-și mai reduce deficitul bugetar care tinde să devină nesustenabil.  

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Domnule iti apreciez efortul, dar cred ca ar trebui sa te bagi doar in probleme asupra carora esti informat, pe care le intelegi si pe care gandirea ta le poate cuprinde si controla.

      In Europa, nu Germania a inventat "procesul de bail-in" (cum ii zici tu), ci Marea Britanie. 

      Articolul din "The Economist" care a lansat propunerea operatiunii "bail-in", ca alternativa la "bailout", a fost publicat in ianuarie 2010, deci Germania nu putea propune aceasta alternativa la "bailout"-ul american "inca din 2008" si prin urmare explicatia matale pentru racirea relatiilor americano-germane "inca din 2008" este doar o fantezie semidocta.  

      "Bail-in" nu a fost aplicat in tarile PIIGS, cum afirmi dumneata. 

      Grecia este singura tara din PIIGS in care, pentru salvarea unor banci locale (cu actionariat frantuzesc, italian si/sau german) si a unor filiale ale unor banci straine a fost aplicat si "bail-in", pe linga sustinerea publica si '"bailout". 

      Cipru, unde a fost experimentat "bail-in" in 2013, nu face parte din PIIGS. 

      In schimb "bail-in" a fost operat in Danemarca, Olanda, Slovenia si Marea Britanie, fapte care nu au avut nici o legatura cu "duritatea" pe care, imaginativ, o atribui Germaniei. 

      Istoria alternativa pe care ne-o povestesti, cum ca americanii le-ar fi propus nemtilor tampenia cooperarii pentru depasirea crizei financiare mondiale prin aplicarea "proiectului de bailout" este demna de Poiana lui Iocan.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    Ziua Independenței, cunoscută și ca 4 iulie, este o sărbătoare federală în Statele Unite, care comemorează adoptarea Declarației de independență de pe 4 iulie 1776, în care a fost declarată independența față de Regatul Marii Britanii. Ziua Independenței este deseori asociată cu focuri de artificii, parade și evenimente private care sărbătoresc istoria, guvernul și tradiția Statelor Unite. Ziua Independenței este ziua națională a Statelor Unite ale Americii..din pacate o alta America serbam azi!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Astept un "4 iulie" in care sa se sarbatoreasca Ziua independentei UE față de Regatul Marii Britanii.

      Adica un altfel de Brexit. 

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    proiectul Uniunii Europene nu mai poate fi "adaptat" şi "corectat din mers", ci ar trebui radical refondat. O sarcină imposibilă pentru această generaţie de politicieni!

    Acord

    Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

    1. Citizens of Nowhere: How Europe Can Be Saved from Itself' is a groundbreaking proposal for a future beyond the nation state written by Lorenzo Marsili and Niccolò Milanese. The book tells the story of European Alternatives since its origins, and is at once a narrative of the experience of activism and a manifesto for change, exploring the relation between nationalism, neoliberalism, and borders.

      Acord

      Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.afeer.rowww.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.roALB Romania 2018www.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită