Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 23.05.2018
Tot Pilonul II în 1000 de cuvinte
click aici
     Vine "apocalipsa pensiilor"! Veniții, neaveniții și alte "lighioane" dau pe dinafară în presa scrisă, emisiunile audio și video. La propriu și la figurat. Se exploatează incertitudinea pe care - unii cu bună și interesată știință, guvernanții din prostie crasă! - o întrețin.

     Se vehiculează adevăruri, neadevăruri și, mai ales, jumă­tăți de adevăr și de neadevăr.

     O "mamaie" și-un "tataie" - cu aere de "guru" conservat cu salicilat - vorbesc cu aplomb despre creșterea deficitului de finanțare la "pensii".

     Alții, mai tinerei, vădit prăpăstioși (ca să nu zic, trepanați) decretează "guvernul vrea să confiște în interes propriu Pilonul II!". Mare ți-e grădina, Doamne!

     Despre aserțiunile - mai degrabă obscure - proferate de la vârful piramidei și dinspre diletanții care "țin tira" Contra-puterii (neo-forma sub care s-au adăpostit reprezentanții opoziției), ce să zic? Niște inși acolo și ei! Evident, în căutare de crampoane.

     Sigur că există un deficit la "pensii". Ceea ce nu se spune este că acest deficit n'are nicio legătură, nici cu Pilonul I, nici cu Pilonul II (la asta deficitul în­seamnă pierderi din administrarea defectuoasă a activelor). Are legătură cu pensiile "sinecură", alea "necontributive" care se finanțează din bugetul de stat, adică din produsul fiscal!

     Că este așa, iată situația pe ultimii 5 ani a veniturilor și cheltuielilor Bugetului asigurărilor sociale de stat (milioa­ne lei), date oficiale din Bugetul general consolidat. (vezi tabelul 1)

     Pentru pilonul II, spre a înțelege "cum stă treaba", cred că nu strică să rememorăm cârligele.

     1. Ce este Pilonul II? Este sistemul fondurilor de pensii administrate privat, cunoscut și sub denumirea de pensii private obligatorii, cu contribuții definite.

     În acest sistem de "pensii" (mai corect, sistem de venituri de înlocuire) administrate privat, contribuțiile sunt nominale și devin proprietatea participantului (titularului/asiguratului), imediat ce sunt virate în contul personal al acestuia din cadrul fondului de pensii.

     2. În anul 2008 - an de tristă amintire! - guvernul Tăriceanu adopta ca soluție de operaționalizare a Legii 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat (modificată prin OUG nr. 112/2007) splitarea contribuției salariatului dedicată finanțării pilonului I, respectiv,

     - o tranșă pentru pilonul I (regimul standard de pensii bazat pe capitalizarea de drepturi la un venit de înlocuire) și

     - o tranșă pentru așa-numitul Pilon II (un regim de capitalizare a contribuțiilor sub formă de "unități de fond").

     Cu scârțâieli - așa curge apa pe Dâmbovița! - prin splitare s-au alocat din contribuțiile celor înregimentați "prin efectul legii" cote - calculate ca procentaj din venitul salarial mediu - în creștere, dupa cum urmează (vezi tabelul 2).

     Ca urmare, cele 7 fonduri de pensii active pe piața fondurilor (Aripi, AZT Viitorul tău, BCR, BRD, Metropolitan Life Pensii, NN și Vital) acumulaseră la 31 martie 2018, 42,53 miliarde lei.

     În structura principalelor active, ti­tlurile de stat reprezentau 61%, depozitele bancare 8,3%, iar acțiunile, 20,3%.

     Numărul de participanți (investitori) era de 7,111 milioane persoane.

     Rata medie lunară a participației/titular a fost de aproximativ 100 lei.

     Costul efectiv al administrării anuale (în 2017, aproximativ 2,85%) a reprezentat - grosso modo - circa 244 milioane lei!

     Indiferent de argumentele invocate, activele care constituie patrimoniul acestor fonduri - la valoarea lor de piață - aparțin "inalienabil" participanților care sunt deținătorii patrimoniali ai titlurilor de fond acumulate (art. 44 - Dreptul de proprietate privată din Constituția României). Prin urmare, orice argument privind confiscarea este o alegație ordinară.

     Ar trebui să ne decidem dacă e benefic sau pernicios să se continuie această finanțare prin splitarea contribuției de asigurări sociale pe care o varsă titularul din venitul său salarial!

     La începutul anului, actuala Putere a desființat venitul salarial indirect ca "drept patrimonial" de cofinanțare a rentelor în plată și, convertindu-l într-o obligație patrimonială, a gratulat populația economic activă (salariații) cu o neo-liberalizare a regimului sistemului de pensii contributive. Dintr-o lovitură "de condei", aceată liberalizare obligă salariatul să contribuie cu 25% din venitul său salarial la finanțarea dreptului de a fi îndreptățit la un venit de înlocuire (pentru amănunte, vezi în ediția din 13 noiembrie 2017, eseul meu "Revoluție sau involuție ??").

     Această măsură flagrant politică are părelnic un avantaj, respectiv, crește numarătorul fracției (venitul salarial brut al titularului) prin care se determină numărul de "puncte de pensie" pe care le acumulează titularul asigurat. Din păcate, fiind o măsură universală, și numitorul fracției (venitul salarial mediu brut pe economie) crește! Are însă un mare defect.

     Deși în primă instanță efectul a fost escamotat, creșterea ratei contribuției la CAS cu 138% (de la 10,5% la 25% din venitul salarial brut) va puncționa orice creștere ulterioară de venit, evident în defavoarea puterii de cumpărare achiziționate prin munca de salariat.

     În aceste condiții, splitarea contribuției devine "incontestabil" - chiar dacă calitatea administrării valorii nete a unității de fond este supusă totdeauna unor incertitudini - un avantaj, susține un supliment bine venit în dimensionarea veniturilor de înlocuire ale cohortelor de salariați aflate acum în perioada de viață activă economic.

     Proiectul de lege care ar viza o sus­pendare pentru o perioadă de 6 luni a splitării are o altă semnificație și anume, teama decidenților că produsul cvasi-fiscal (contribuțiile vărsate ca CAS) nu vor putea susține creșterea punctului de pensie anunțată de la 1 iulie!! Vezi în acest sens și proiecția finanțării pilonului II cu doar 3,75 p.p. (din cele 25 !) în loc de 6,0 p.p pentru anul 2018.

     În opinia mea, discuțiile cu privire la veniturile de înlocuire sunt încă departe de adevărul economic. Renunțarea la "punctul de pensie" (un instrument esențialmente politic de ținere în frâu a electoratului ieșit din perioada de viață economic activă), unitarizarea mecanismului de dimensionare a rentelor de retragere la care titularii sunt îndreptățiți "prin lege" (pensiile propriu-zise) cu cel al rentelor finanțate contributiv și rescrierea lor prin sistemul conturilor noționale - cu actualizarea la inflație - sunt singurele care pot da "de capat" aparent insolubilei probleme a veniturilor persoanelor vârstnice. Asta, ca să nu mai vorbim de consolidarea dinamică a ocupării și de investițiile furnizoare de ocupare salariată. 
DANIEL IONESCU
 

 

.