Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 11.01.2013
TUDOR TATU, UNIUNEA MEDIATORILOR BANCARI:
"Cererile pentru mediere bancară au scăzut, anul trecut, cu 93%"
click aici
Tudor Tatu
       Cererile pentru mediere bancară primite și soluționate de Uniunea Mediatorilor Bancari au scăzut, anul trecut, cu pes-te 90%, ne-a declarat Tudor Tatu, președintele Uniunii Mediatorilor Bancari, în cadrul unui interviu. Domnia sa ne-a explicat că la nivelul anului 2011 Uniunea Mediatorilor Bancari a soluționat peste 500 de cereri, în timp ce la nivelul anului 2012 s-a ajuns la un număr de 38 de cereri la nivel național, dintre care mai mult de jumătate au fost soluționate negativ. Numărul mare de cereri pentru mediere înregistrate în 2011 a venit ca urmare a introducerii OUG 50/2010, care a dus la crearea conflictelor dintre bănci și clienți, potrivit lui Tudor Tatu.

       Medierea nu a reușit încă să fie percepută ca o soluție eficientă de soluționare a conflictelor dintre bănci și clienți, ne-a menționat domnia sa. Totuși, mediatorii membri ai Uniunii Mediatorilor Bancari, care au reușit să aducă părțile unei spețe bancare la mediere, au un procent de reușită de circa 25%, considerat a fi unul bun în raport cu specificul disputei, potrivit președintelui Uniunii.

 
     Reporter: Cum se desfășoară, în prezent, practica medierii bancare în România?

     Tudor Tatu: De la înființare, Uniunea Mediatorilor Bancari a depus o activitate permanentă de promovare a medierii în rândul clienților instituțiilor bancare sau nebancare (IFN), cât și în rândul personalului acestora din urmă, folosind diverse canale accesibile informării.

     Cu toate acestea, spețele bancare reprezintă încă un segment de dispute greu accesibil mediatorilor, însă o abordare adaptată rigorilor sistemului financiar-bancar poate asigura într-un viitor nu foarte îndepărtat un răspuns pozitiv.

     În contextul în care disputele client - bancă sunt numeroase, medierea nu a reușit încă să fie percepută ca o soluție eficientă de soluționare a conflictelor de acest gen.

     Mediatorii, membri ai Uniunii Mediatorilor Bancari, care au reușit, însă, să aducă părțile unei spețe bancare la mediere, au un procent de reușită de circa 25%, considerat a fi unul bun în raport cu specificul disputei.

     Spețele bancare au un specific anume, legat în special de faptul că reprezentanții instituțiilor bancare nu pot decide în timpul medierii decât în limita unui mandat pe care l-au primit. Din acest punct de vedere o mediere clasică are șanse mici să funcționeze, iar acest lucru este cauzat de faptul că băncile și-au creat norme interne pentru a stabili un mandat cât mai clar reprezentantului care vine la mediere.

     Este de remarcat faptul că, după anii în care era la modă "creditul cu buletinul" și în care instituțiile de creditare își împărțeau gloria cu creditele în franci elvețieni sau yeni japonezi, a venit perioada decontărilor pentru acestea. Primele etape de recuperare a creanțelor sunt gestionate în cadrul băncii, nu prin intermediul medierii, unele dintre bănci recurg sau intenționează să recurgă la recuperatori de creanțe pentru acest segment. În ceea ce privește recuperarea târzie, mai mult de două treimi dintre bănci, preferă să externalizeze creditele cu probleme în loc să încerce medierea bancară cu clienții. Bancheri caută astfel o cale de a-și "curăța" bilanțul, fiind o practică constantă.

     Așa cum am spus încă de la înființarea Uniunii Mediatorilor Bancari, va veni vremea când schimbările legis-lative vor tăia din aripile băncilor, reducându-le elanul dominator asupra clienților. Din 9 ianuarie 2013 s-a schimbat regula jocului, odată cu intrarea în vigorare a noului Cod de Procedură Civilă. Clienții și băncile vor trebui să treacă mai întâi pe la un mediator bancar. Nu vor mai fi admise cererile de chemare în judecată în cazul în care reclamanții nu dovedesc că au participat la o ședință de mediere.

     Justițiabili, clienți ai băncilor sau instituții de creditare, vor fi obligați să participe la o ședință de informare privind medierea înainte de a ajunge în fața instanței de judecată, indiferent că sunt persoane fizice sau juridice. Neparcurgerea acestei proceduri este sancționată, conform unei ordonanțe de urgență adoptată de Guvern în ședința din 12.12.2012, cu inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

      Reporter: Aveți în vedere înființarea unei instituții oficiale a mediatorilor?

     Tudor Tatu: Pot să spun că da, lăsând la o parte legea care guvernează medierea la ora actuală, prin care orice mediator poate media orice și oriunde și mergând pe principiul "ce legea nu interzice sau nu prevede" poți face.

     Primul pas l-am făcut cu înființarea Uniunii Mediatorilor Bancari pe considerentul că, domeniul medierii litigiilor financiar - bancare este unul mai sensibil în care, pe lângă cunoștințele și abilitățile generale dobândite ca urmare a parcurgerii cursurilor de formare a mediatorilor, persoanele care își desfășoară activitatea în acest domeniu trebuie să aibă cunoștințe atât juridice cât și de procedură bancară, să cunoască schema sistemului bancar, să fie într-o permanentă cunoaștere a produselor bancare, a costurilor produselor, a procedurii de vânzare și recuperare a acestora și a legislației în domeniul bancar.

     Orice activitate, în opinia mea, este productivă atunci când se desfășoară instituționalizat.

     Au fost și sunt voci din rândul mediatorilor și la nivel de Consiliu de mediere care afirmă că în cazul unui litigiu bancar se poate apela la orice mediator autorizat în rezolvarea dis-putei. Greșit! În opinia mea, medierea în domeniul financiar - bancar trebuie să se realizeze instituționalizat și de către mediatori specializați.

      Reporter: Cum decurge colaborarea cu BNR și ARB în ceea ce privește medierea bancară?

     Tudor Tatu: Pot spune că avem o colaborare bună. Atât ARB cât și BNR fac eforturi să introducă medierea în sistemul bancar, dar din păcate s-a constatat că nu există o cultură destul de dezvoltată, atât în rândul clienților, cât și al băncilor să folosească procedura medierii.

     ARB, alături de Uniunea Mediatorilor Bancari, este unul dintre promotorii medierii bancare.

     Cu sprijinul ARB și al IBR (n.r. Institutul Bancar Român) am pregătit două serii de cursanți în ceea ce privește medierea bancară, proveniți atât din rândul membrilor Uniunii Mediatorilor Bancari, cât și din rândul altor mediatori care au dorit să rămână independenți.

     ARB chiar a transmis la nivelul sistemului bancar o scrisoare arătând că ar fi bine să colaboreze cu mediatorii specializați în medierea litigiilor bancare pentru a reduce numărul cazurilor care ajung în justiție, pentru că multe dintre acestea sunt nejustificate.

     În privința colaborării cu BNR este important de menționat că, în luna septembrie 2012, Guvernul României a emis o ordonanță pentru modificarea unor acte normative în domeniul serviciilor de plată, prin care au fost modificate unele articole din OUG 113/2009, Legea 127/2011 și HG 1259/2010. Scopul ordonanței l-a constituit instituirea procedurii medierii, astfel cum este reglementată de Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, ca procedură de soluționare pe cale extrajudiciară a diferendelor în sectorul serviciilor de plată, în consens cu mecanismele implementate la nivel național pe alte sectoare ale serviciilor financiare și eliminarea implicării Băncii Naționale a României în aceas-tă materie.

     Prin urmare, actul normativ a modificat art. 179 din OUG 113/2009 privind serviciile de plată, în sensul înlocuirii atribuțiilor Băncii Naționale a României de soluționare pe cale extrajudiciară a diferendelor dintre utilizatorii serviciilor de plată și prestatorii de servicii de plată cu procedura medierii, cu adaptarea corespunzătoare a altor dispoziții legale care fac trimitere la acesta.

     Ordonanța cuprinde, ca dispoziție cu caracter tranzitoriu, faptul că cererile de soluționare a diferendelor înregistrate la Banca Națională a României, până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, urmează să fie soluționate conform procedurii în vigoare până la această dată, iar după această dată, de către mediatorii specializați în rezolvarea litigiilor bancare.

     Până în prezent nu au fost transmise astfel de cereri, însă pe măsură ce aceste cereri vor fi adresate BNR, din lipsă de informare, BNR le va distribui Uniunii Mediatorilor Bancari spre competenta soluționare, prin procedura medierii.

     Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial, iar de la data publicării a degrevat BNR de sarcina rezolvării sesizărilor.

     Reporter: Care sunt aspectele care le-ați enumera pentru a îmbunătăți instituția medierii bancare?

     Tudor Tatu: În calitate de mediator care cunoaște destul de bine domeniul financiar-bancar aș veni cu formule de mediere care să răspundă particularității acestui gen de spețe, cu noi metode de soluționare.

     Una dintre formule ar fi metoda MED-CON (Mediere - Conciliere) și care poate fi folosită cu succes în aces-te cazuri.

     Această metodă presupune declanșarea procedurii de mediere, iar dacă medierea eșuează se trece la pasul doi, respectiv concilierea.

     O a doua metodă pe care aș introduce-o în lege ar fi, metoda MED- ARB (Mediere-Arbitraj). Dacă medierea eșuează, atunci se continuă cu arbitrajul și nu se trece la instanță, aceasta rămânând ultimul lucru la care să se apele în cazul în care ambele variante au eșuat.

     Un alt aspect ar fi introducerea în lege a medierii evaluative care dă posibilitatea mediatorului să facă o evaluare a litigiului fără a fi necesară prezența părților, folosind datele din scripte și să emită o recomandare care poate fi sau nu respectată de părți, așa cum convin ele.

     Pe lângă aspectele tehnice prezentate, ar fi și implicarea factorilor de decizie din Consiliul de mediere în promovarea medierii în domeniul financiar bancar și nu numai, care până în prezent a lăsat de dorit, membrii Consiliului de mediere axându-se doar pe promovarea propriilor școli de formare și organizarea de cursuri și introducerea în legea medierii a conflictului de interese care să elimine accesul în aceste funcții a unor mediatori care sunt formatori sau administrează școli de formare.

     Reporter: Cum au evoluat, în 2012, cererile pentru medierea bancară?

     Tudor Tatu: Dacă la nivelul anului 2011 membrii Uniunii Mediatorilor Bancari au soluționat peste 500 de cereri, marea lor majoritate fiind soluționate pozitiv, la nivelul anului 2012 s-a constatat o descreștere, ajungându-se la primirea și rezolvarea unui număr de 38 de cereri la nivel național, dintre care mai mult de jumătate au fost soluționate negativ, fie din refuzul prezentării reprezentanților băncii la mediere fie din tardivitate, fie din neconfirmare.

     Reporter: Ce așteptări aveți pentru 2013 privind medierea bancară?

     Tudor Tatu: Sper ca anul 2013 să aducă un plus de valoare instituției medierii, iar justițiabilii, fie că sunt clienți, fie că sunt instituții de creditare, să înțeleagă că este mai benefic pentru ei să folosească procedura medierii în disputele ivite, decât să apeleze la ANPC sau instanța de judecată. Dar, cel mai mult mi-aș dori ca băncile să respecte prevederile legale, să elimine din proprie inițiativă clauzele abuzive care încă mai dăinuiesc în unele contracte de creditare, să renunțe la inventarea a tot felul de comisioane și să fie mai îngăduitoare cu clienții aflați în dificultate de plată datorită pierderii locurilor de muncă prin restructurări, închideri de societăți comerciale, fuziuni etc.

     Reporter: Care sunt conflictele reclamate cel mai des de clienți?

     Tudor Tatu: Cel mai predominant conflict sesizat a fost și cred că rămâ-ne acela al introducerii în cuprinsul contractelor de credit a unor clauze abuzive și a unor comisioane ascunse.

     Ultimele cereri au venit pentru perceperea de comision la încasare, un lucru total nelegal.

     Reporter: Care sunt avantajele procesului de mediere?

     Tudor Tatu: Medierea financiar - bancară o pot denumi ca fiind un mecanism de evitare și diminuare a colapsului financiar și constă într-o înțelegere între debitor și creditor în ceea ce privește modul în care debitorul aflat în dificultate financiară își va plăti datoriile.

     Debitorul trebuie să-și anunțe din timp creditorii cu privire la faptul că are dificultăți și să le ceară șansa de a se redresa, propunându-le un plan concret și coerent de reorganizare în acest sens.

     Creditorii trebuie convinși să accepte planul propus, precum și faptul că și-ar putea primi banii în condiții mai avantajoase în cazul înțelegerii dintre ei, intervenită la finele procedurii de mediere, decât în cazul insolvenței, al falimentului ori al executării silite.

     Numai dacă procedura de mediere eșuează și în cadrul ei nu se ajunge la un compromis, se va trece la insolvență, faliment ori executare silită.

     În vederea declanșării procedurii de mediere, creditorul sau debitorul poate solicita declanșarea procedurii de mediere unui mediator, membru al Uniunii Mediatorilor Bancari care la rândul său cere acordul celeilalte părți.

     Partea solicitată dându-și acordul prin semnarea contractului, mediatorul declanșează procedura de mediere. În cazul în care, partea căreia i s-a cerut acordul nu consimte, medierea se consideră neacceptată.

     Când ambele părți doresc sau își propun să urmeze procedura medierii, creditorul și debitorul de comun acord își aleg unul sau mai mulți mediatori, membrii ai Uniunii Mediatorilor Bancari și în baza acordului scris al acestora, este declanșată procedura medierii

     Onorariul mediatorului va fi stabilit prin negociere cu debitorul și creditorul, avându-se în vedere complexitatea litigiului, timpul acordat, numărul ședințelor, valoarea litigiului etc. și va fi suportat de către părți în mod egal ori cum convin părțile.

     Dacă legea nu prevede altfel, părțile - clienții băncilor sau băncile - pot recurge la mediere înainte sau după declanșarea procedurii de insolvență sau în faza de executare silită, în fața instanțelor competente, convenind să soluționeze pe această cale orice conflicte izvorâte din contractele de credit.

     Dacă pe parcursul medierii, apare o situație de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparțialitatea mediatorului, atunci acesta este obligat să o aducă la cunoștința reprezentantului creditorului și debitorului, care vor decide asupra menținerii sau denunțării contractului de mediere.

     Când creditorul și debitorul au ajuns la o înțelegere, se redactează un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de aceștia în baza căruia, la sediul creditorului se întocmește un act adițional la contractul inițial de împrumut, după caz, a cărei respectare devine obligatorie atât debitorului, cât și creditorului, nemaifiind necesar a fi supus autentificării notarului public sau verificării instanței de judecată, după caz.

      Reporter: Cum arată medierea bancară în țările din uniunea Europeană? Cât de mult se face apel la mediere în țările europene și care sunt rezultatele?

     Tudor Tatu: Uniunea Mediatorilor Bancari are experiența medierii bancare la nivelul Uniunii Europene, întrucât la începutul lunii ianuarie 2011 am început demersurile pentru ca uniunea să devină membru FIN - NET (Financial Dispute Resolution Network) din cadrul Comisiei Europene, alături de cele 56 entități membre care provin din 24 state UE și spațiul economic european, iar în cadrul plenarei din luna martie 2011 care a avut loc la Bruxelles, Uniunea și-a depus oficial candidatura devenind membru candidat.

     Din relaționarea cu ceilalți parteneri și expunerile acestora în cadrul lucrărilor plenarelor am avut ocazia să luăm la cunoștință că la nivelul celorlalte state europene medierea bancară funcționează prin intermediul Ombudsman-ilor bancari înființați prin hotărâri de către guvernele statelor UE, ori de către asociațiile băncilor, însă cu respectarea independenței și a imparțialității.

     În ceea ce privește costurile medierii în statele europene, fie sunt suportate de către stat fie sunt suportate de către bănci prin constituirea unui fond comun gestionat de asociația băncilor.

     La nivel european, Grecia deține locul numărul unu în rezolvarea dis-putelor bancare prin mediere, urmată de Italia, Anglia, Spania și Austria, însă sistemele sunt atât de bine puse la punct încât rezultatul medierii este în marea majoritate a cazurilor unul pozitiv.

     De asemenea, Malta are un sistem de mediere bancară foarte bine pus la punct, realizat prin Malta Financial Services Authority (MFSA) și care are rezolvate un număr considerabil de cereri.

     Reporter: Vă mulțumesc! 
ELENA VOINEA
 
     Onorariul mediatorului va fi stabilit prin negociere cu debitorul și creditorul, avându-se în vederea complexitatea litigiului, timpul acordat, numărul ședințelor, valoarea litigiului etc. și va fi suportat de către părți în mod egal ori cum convin părțile.
     
     La nivelul celorlalte state europene medierea bancară funcționează prin intermediul Ombudsman-ilor bancari. (...) La nivel european, Grecia deține locul numărul unu în rezolvarea disputelor bancare prin mediere. 

 

.