Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 15.05.2018
"Vasilica și Papa" nu este un banc
click aici
     Vasilica Viorica Dăncilă ne-a rupt gura la toți, Papa Francisc a pri­mit-o în audiență vineri, în cursul vizitei pe care prim-ministrul a întreprins-o, între 10 și 13 mai, la Vatican, unde au mai fost programate o întâlnire cu cardinalul Pietro Parolin, Secretar de stat al Sanctității Sale, o alta cu Marele Maestru al Ordinului Suveran de Malta, Giacomo Dalla Torre del Tempio di Sanguinetto, precum și cu președintele Comunității Sant'Egidio, Marco Impagliazzo.

     Ne-a rupt gura!

     Guvernul Vaticanului acoperă 1,2 miliarde de catolici din toată lumea, Papa este chiar vârful piramidei și întâlnirea cu el este un trofeu pentru cea mai înaltă etajeră.

     De regulă, enciclopedista Vasilica Viorica Dăncilă concentrează sarcasmul public (nu doar al adversarilor PSD, ci și al cetățenilor fără preferințe politice), incompetența premierului este acompaniată de vidul de personalitate și această sărăcie este într-atât de lucie, încât, ori de câte ori ne reprezintă într-o întâlnire cu cineva, ne podidește rușinea.

     În cazul vizitei la Vatican, ironiile nu sunt potrivite.

     După întâlnirea cu Papa Francisc, Dăncilă s-a fălit că Papa i-a promis că va veni în România anul viitor, dar Vaticanul a infirmat-o cu promptitudine, printr-un comunicat care precizează că, atunci când vizita va fi decisă, ea va fi anunțată concomitent de Papalitate și Președinția României (adică, în nici un caz de premier).

     Klaus Iohannis a zeflemisit-o - "Cred că premierul nu a înțeles discuțiile cu Papa Francisc" - , asta este maximumul de persiflare de care este capabil geniul din Sibiu, președintele silabelor rostite lent, dar subiectul nu reclamă zeflemeaua, căci Vaticanul nu doar că a îndreptat o posibilă neînțelegere, ci a arătat, fără menajamente, că premierul României habar n-are că nu deține rangul să facă astfel de anunțuri și că este nelalocul ei.

     Este o rușine.

     Rușinea este a noastră, nu a lui Dăncilă, această doamnă este atât de goală, încât rămâne impasibilă la orice nouă dezvelire.

     Zice că a vorbit 45 de minute cu Papa, presa italiană a cronometrat doar 24 de minute - faptul că Vasilica minte este ăsta un subiect?!

     Poate că pentru italieni este.

     Pentru noi este doar foarte rău, poate că ea nu minte, poate că ea așa crede.

     Câți dintre noi ar primi-o în audiență pe Dăncilă, ca să converseze cu ea, așa: "Catolicii și ortodocșii se înțeleg în țara ta?", "Daaaaa!" și "Bravo! Ești primul premier femeie din țara ta", Daaaa!", și "Vei putea să-ți duci mandatul până la capăt?", "Categoric, da!"

     Unii dintre noi n-ar face față aces­tui schimb de replici.

     Ar claca.

     Dar argentinianul Jorge Mario Bergoglio este dat dracului, nu degeaba a ajuns Papa.

     Cine expediază acest episod de politică externă românească la pubela penibilului, ratează el însuși să-și dea o explicație la întrebarea "Cum a fost posibilă această extraordinară audiență la Sfântul Scaun?" și să afle un răspuns la întrebarea "La ce a servit vizita la Vatican?"

     Pentru că, dacă ne aplecăm mai cu atenție asupra caliciei de informații pe care Guvernul, totuși, le-a furnizat, descoperim unele urme ale intereselor Vaticanului, care au împins porțile Cetății, să intre travestitul lui Liviu Dragnea.

     MUSCA-N LAPTE

     Pe 12 mai, în cursul unei întâlniri programate, Vasilica Viorica Dăncilă l-a felicitat pe Giacomo Dalla Torre del Tempio di Sanguinetto pentru alegerea, în data de 2 mai, în funcția de Mare Maestru al Ordinului Suveran de Malta.

     Denumirea completă este "Ordinul Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos și de Malta", având sediul în Palazzo Malta, din Roma; unii îl consideră părintele CIA ("Central Intelligence Agency" - serviciul american de intelligence; un număr de șefi ai CIA, inclusiv întemeietorul serviciului, William "Wild Bill" Donovan, se spune că au fost cavaleri de Malta), ba chiar conspiraționiștii atribuie Ordinului controlul tuturor agențiilor de spionaj, în favoarea iezuiților (Papa Francisc este iezuit. Primul iezuit în Scaunul Pontifical).

     Ordinul a fost întemeiat în Ierusalim, în anul 1099, independența fiindu-i recunoscută de papalitate din anul 1113, dar i-a fost periclitată, tocmai acum, în timpul pontificatului lui Francisc, când Papa a intervenit, cerând demisia preceden­tului Mare Maestru, scoțianul Matthew Festing, la 25 ianuarie 2017, astfel că alegerea lui Dalla Torre, cu doar zece zile înainte de vizita lui Dăncilă, pune capăt unei perioade de criză fără precedent , în relațiile dintre Cavaleri și Papalitate.

     "În termenii dreptului internațional, Sfântul Scaun a anexat o altă entitate suverană", a afirmat dr. Edward Condon, expert în dreptul canonic. Surse din Ordinul de Malta au spus că, practic, este "o invazie" care a pus capăt suveranității Ordinului, după 900 de ani.

     Presa internațională nu a stabilit categoric ce se află în spatele declanșării acestei crize:

     1. criza este de natură doctrinară, avându-și originea în rezistența conservatoare a Cavalerilor față de liberalizarea promovată de Papa Francisc în privința homosexualității și a divorțurilor, rezistență care a explodat într-un scandal, în jurul dis­tribuirii de prezervative (catolic considerate intrinsec diavolești), prin rețeaua umanitară internațională a Ordinului;

     2. Ține de rivalitate și lupta pentru putere, între grupuri etnice din interiorul Ordinului;

     3. Este reacție la o posibilă infiltrare a masoneriei, în rândul Cavalerilor;

     4. Criza acoperă, de fapt, un scandal financiar.

     S-ar zice că, în acest context, Vasilica Viorica Dăncilă a căzut ca mus­ca-n lapte, dar...nu, nu este chiar așa...ea a fost aruncată acolo, cu un rost.

     AMORIS LAETITIA - BUCURIA DRAGOSTEI DIVIZEAZĂ

     "Amoris Laetitia" este exortația apostolică privitoare la familie, datată la 19 martie 2016, dar publicată la 8 aprilie 2016, prin care Papa Francisc liberalizează atitudinea Bisericii Catolice față de sex, un text de 200 de pagini, în care se află recomandări neobișnuite:

     - "Trebuie să recunoaștem marea varietate de situații familiale care pot oferi o anumită stabilitate, dar uniunile de facto sau de același sex, de exemplu, nu pot fi pur și simplu asimilate căsătoriei. Nici o uniune temporară sau închisă transmiterii vieții nu poate asigura viitorul societății ".

     - "[...] cei care manifestă o orientare homosexuală pot primi asistența de care au nevoie pentru a înțelege și a îndeplini pe deplin voința lui Dumnezeu în viața lor".

     - "[...] în ceea ce privește propunerile de plasare a uniunilor între persoane homosexuale la același nivel cu căsătoria, nu există absolut niciun motiv pentru a considera că uniunile homosexuale sunt în orice fel similare sau chiar de departe analogice cu planul lui Dumnezeu pentru căsătorie și familie."

     - "Este inacceptabilă ideea că bisericile locale ar trebui să fie supuse presiunii în această chestiune și că organismele internaționale ar trebui să acorde ajutor financiar țărilor sărace în funcție de introducerea unor legi care să stabilească căsătoria între persoane de același sex".

     De parcă nu ar fi fost de ajuns, o notă de subsol a textului preciza că divorțații au dreptul la comuniune (echivalentul împărtășaniei, la ortodocși).

     Papa Francisc a încercat, prin "Amoris Laetitia", să asigure viabilitatea Bisericii Catolice, în acord cu problematica și evoluțiile sociale contemporane, întrucât creștinismul pierde din viteză în Europa, față de Africa, iar catolicis­mul pierde din viteză în fața altor feluri de creștinism (vezi alăturat "Demografia credinței").

     Desigur, religia este validată social.

     O religie disfuncțională social pierde aderenți - în mod evident, creștinismul nu putea fi îmbrățișat de hoardele lui Gingis Han (el era tengrist), deoarece nu este limitat etnic și universalizează compasiunea, asigurând principiile de conviețuire - să nu ucizi, să nu furi, să nu râvnești etc.

     

     

     

     Demografia credinței

     În 2016, la opt luni după publicarea "Amoris Laetitia", în decembrie, erau accesibile (https://factsandtrends.net/2016/12/12/10-key-trends-in-global-christianity-for-2017/) statistici care arătau:

     1. Unele grupuri creștine cresc mai repede decât altele.

     În timp ce protestanții (rata de creștere de1,64%) și catolicii (1,08%) cresc aproape de sau sub rata de creștere a populației de 1,21%, evanghelicii și penticostalii / carismații se dezvoltă mult mai repede.

     Evanghelicii (2,12%) și penticostalii (2,22%) depășesc alte ramuri ale creștinismului. Până în 2050, cele două grupuri combinate (1,67 miliarde) vor depăși numărul catolicilor (1,61 miliarde).

     2. Penticostalii continuă cu creș­terea lor explozivă.

     În 1900, în lume erau mai puțin de un milion de penticos­tali/carismatici. În 2017, aceș­tia vor urca la 669 milioane. Până în 2050, aceștia vor avea un top de miliarde - cel de-al doilea grup creștin, în spatele catolicilor.

     3. Orașele cresc mai repede decât creștinii.

     În 2017, 55% din populația lumii va trăi într-un mediu urban. Mai mult de 4,1 miliarde de oameni vor locui în orașe, iar aproape 1,6 miliarde vor fi creștini. Populația urbană globală este în creștere la o rată de 2,2, în timp ce populația urbană creștină crește ușor mai lent, la 1,6.

     4. Creștinismul nu mai este o religie dominată de Vest.

     În 1900, au existat de două ori mai mulți creștini în Europa, comparativ cu restul lumii. Până în 2017, atât Africa, cât și America Latină vor fi întrecut Europa în numărul de creștini care trăiesc acolo.

     Până în 2050, Africa va găzdui 1,25 miliarde de creștini. În câteva decenii, mai mult de 1 din 8 persoane din lume vor fi creștini africani.

     5. Numai jumătate dintre creștini trăiesc în națiuni dominate de creștini.

     Intrând în secolul al XX-lea, 95% dintre creștini trăiau în țări care erau cel puțin 80% creștine. În secolul 21, porțiunea de creștini care trăiau în națiuni predominant creștine a scăzut la 59%. Procentajul va continua să scadă, însă într-un ritm mult mai lent. În 2017, 53% dintre creștini vor trăi în națiuni puternic creștine.

     6. Varietatea bisericilor a trecut de 5 milioane.

     În 2017, vor exista mai mult de 5,5 milioane de congregații în lume, datorită unei rate de creștere de 2,9%. Bisericile vor ajunge la 7,5 milioane în 2025 și la 9 milioane în 2050, potrivit previziunilor.

     7. Creștinii posedă și dau sume mari de bani.

     Venitul total al creștinilor din întreaga lume va fi egal cu aproape 53 de miliarde de dolari în 2017. În 2017, credincioșii vor dona 900 de miliarde de dolari cauzei creștine. Bisericile însele vor aduce 360 de miliarde de dolari, în timp ce para-bisericile și alte instituții religioase vor colecta 540 miliarde de dolari. Venitul misiunilor internaționale globale va ajunge la 53 miliarde de dolari.

     8. Evanghelizarea va progresa.

     În 1900, mai mult de jumătate din lume nu era evanghelizată. Până în 2000, numărul a scăzut la 30%. În 2017, va scădea și mai mult.

     În 2017, 28,4% din populație nu va fi găsită în Evanghelie. Acest lucru adaugă mai mult de 2 miliarde de oameni care totuși încă nu au auzit despre Isus. În următoarele câteva decenii, numărul de persoane neevanghelizate este de așteptat să rămână în jur de 28% din populația lumii.

     9. Misionarii cresc încet.

     În 2017, vor exista 430.000 de misionari internaționali - de la 420.000 în anul 2000. În timp ce se ridica dramatic de la 62.000 în 1900, rata de creștere (0.54%) este mai mică decât jumătate din rata de creștere a populației în ansamblu (1.21%).

     10. Mai mulți non-creștini vor avea prieteni creștini.

     În timp ce credincioșii locali cresc în număr, mai mulți necreștini vor cunoaște sau vor avea prieteni care sunt creștini. În 1900, doar 5,6% din non-creștini din lume cunoșteau un creștin. Proporția va urca la 18,4% în 2017 și la aproape 20% până în 2050.

     

     

     

     ESTE, OARE, JORGE MARIO BERGOGLIO ERETIC?

     Papa Francisc a fost înscăunat în 2013 și timp de doi ani și ceva a pregătit operațiunea de relansare a Bisericii Catolice, căreia i-a dat startul prin "Amoris Laetitia", oferind clerului catolic răspunsurile adecvate provocărilor timpului.

     Dar, o religie care își modifică ierarhia valorilor, își pierde personalitatea și devine o ciudățenie, pentru că alterează premisele religiei, anume că ea concentrează principiile axiologice ale organizării sociale, asigurându-i continuitate, coerență, inteligibilitate și astfel ridică semne de întrebare cu privire la infailibilitatea Bisericii și caracterul sacru al divinității.

     Ceea ce s-a și întâmplat, după "Amoris Laetitia".

     La sfârșitul anului 2016, un mesaj de pe site-ul arhiepiscopiei de la Viena privind cele Zece Porunci a sugerat cu privire la a Șasea Poruncă (catolica - "Să nu comiți adulter") că lucruri precum masturbarea, pornografia și prostituția erau permise.

     Într-un buletin informativ din toamna anului 2016, Catedrala cardinală a Arhiepiscopiei de la Viena a acceptat un cuplu homosexual cu fiu adoptiv, ca formă alternativă de familie.

     Cardinalul vienez Christophe Schönborn a susținut că la Sinodul pentru familie din 2015, al doilea din cele două sinoduri controversate chemate să deschidă calea pentru "Amoris Laetitia", a fost stabilit că Biserica ar trebui să își schimbe abordarea pentru a găsi "elementele pozitive" în relațiile sexuale care încalcă legea naturală și Biserica.

     Prelații și conferințele episcopale din întreaga lume au preluat interpretări și aplicații divergente ale documentului "Amoris Laetitia".

     Părțile ambigue par, de asemenea, în conflict cu învățătura papală anterioară, ceea ce catolicismul nu permite Papei, care face un jurământ de continuitate a învățăturilor parvenite de la predecesorii săi (dar inconsecvența nu ar fi vreo noutate la Jorge Mario Bergoglio, care, fiind iezuit, jurase să nu dețină funcții bisericești de conducere).

     Catolicii, de la cardinali la teologi, învățații, dar și credincioșii de rând au cerut ca Papa Francisc să clarifice ambiguitățile din "Amoris Laetitia" și să afirme învățătura Bisericii despre căsătorie și sexualitate.

     Documentul continuă să producă divizări, deoarece aceste cereri de clarificare au fost frecvent luate în râs, uneori de către unii dintre cei mai apropiați consilieri ai Papei Francisc.

     Cu o lună în urmă, la 7 aprilie 2018, la Hotelul Church Village din Roma, de lângă Vatican, oponenții documentului "Amoris Laetitia" au organizat o dezbatere sub genericul "Biserica Catolică, unde te duci?", ale cărei concluzii au atras prezența câtorva sute de persoane, care au cerut imperios Papei și cardinalilor "Confirmați-ne credința!"

     Cardinalul american Raymond Burke a spus "Autoritatea Papei nu este magică", adăugând: "Aceasta derivă din ascultarea față de Domnul", moment la care a fost aclamat.

     Burke face parte din grupul celor patru cardinali (doi au murit între timp) care, după ce a apărut "Amoris Laetitia" a trimis cinci întrebări critice lui Francisc, întrebări cunoscute sub numele de dubia, la care Papa nu a răspuns niciodată.

     "După cum demonstrează istoria, este posibil ca un pontif roman care își exercită plinătatea puterii să cadă în erezie sau să nu reușească în prima sa datorie de a păstra unitatea credinței și disciplina Bisericii", a declarat Raymond Burke.

     Papa Francisc, eretic?!

     Cardinalul american a spus: "Orice act al unui Papă, dat fiind că este o ființă umană, dacă este eretic sau păcătos, este în sine nul".

     Raymond Burke a explicat că "Din moment ce papa nu poate face obiectul unui proces judiciar, situația trebuie abordată și remediată pe baza dreptului natural, a evangheliilor și a tradiției canonice, și acesta este un proces în două etape", după care a detaliat: "Mai întâi, cineva corectează eroarea presupusă sau abandonarea datoriei, direct la Pontiful Roman".

     După care a urmat concluzia: "Dacă nu răspunde, atunci se face o corecție publică", a afirmat Burke.

     DAR CINE ESTE CARDINALUL RAYMOND BURKE?

     Surpriză!

     Cardinalul american Raymond Burke, cel mai înverșunat oponent al "Amoris Laetitia", este chiar patronul "Ordinului Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos și de Malta", trimisul Papei să supravegheze rectitudinea credinței exersate de Cavalerii de Malta.

     În prezența și cu acordul Cardinalului Raymond Burke, la 6 decembrie 2016, precedentul Mare Maes­tru Matthew Festing l-a demis pe Albrecht Freiherr von Boeselager, al treilea în ierarhia Cavalerilor, acuzând faptul că Boeselager, timp de 15 ani, a tolerat distribuirea de prezervative prostituatelor din Myanmar, Kenia și Sudan prin rețeaua umanitară internațională a Ordinului Maltez.

     

     

     

     Baronii von Boeselager

     Unele scurgeri de informații acreditează faptul că Papa ar fi fost informat de Marele Maestru Matthew Festing asupra cazului, ba chiar convorbirea dintre cei doi sugerează că Festing ar fi sus­pectat că Ordinul a fost infiltrat de Masonerie.

     Intervenția ulterioară a Secretarului de Stat al Vaticanului , Cardinalul Pietro Parolin, a acreditat informația că Papa Francisc i-a recomandat lui Festing să rezolve cazul, fără demisii (Cardinalul Pietro Parolin, cel cu care Vasilica Viorica Dăncilă s-a întâlnit la un dineu oferit în onoarea sa, în cursul vizitei la Vatican).

     Conform zvonurilor din presă, Parolin este un apropiat al celui demis de Festing, von Boeselager.

     Albrecht Freiherr von Boeselager este un nobil german, frate cu George Freiherr von Boeselager, care face parte din conducerea Băncii Vaticanului, fiind fiii celebrului baron Georg von Boeselager, implicat în atentatul eșuat asupra lui Hitler, din 20 iulie 1944 (operațiunea "Valkiria"), împreună cu fratele său Philipp, care nu a supraviețuit războiului.

     Această rudenie a lui Albrecht cu un bancher al Vaticanului a determinat presa să caute o explicație financiară a scandalului și într-adevăr, au fost găsite comunicări, nu cu fratele său, ci cu un alt membru al conducerii Băncii Vaticanului, în care acela îi împărtășește suspiciuni cu privire la legalitatea fondului financiar care furniza cele mai ridicate fonduri pentru acțiunile umanitare ale Cavalerilor.

     În chestiunea prezervativelor, baronul Albrecht Freiherr von Boeselager a dat declarații contradictorii.

     Pe de altă parte, Papa Francisc a permis folosirea prezervativelor în contextul epidemiei Zika.

     

     

     

     REPRESALIILE, PIERDEREA SUVERANITĂȚII CAVALERILOR DE MALTA

     La 21 decembrie 2016, Papa Francisc a numit o comisie de anchetă formată din cinci membri pentru a clarifica lucrurile, comisie căreia Marele Maestru Matthew Festing i-a declinat competența, pe de o parte, în virtutea independenței și suveranității Ordinului, pe de altă parte, invocând faptul că trei dintre membrii comisiei s-ar fi aflat în conflict de interese (referindu-se, probabil, la conexiuni financiare pe care aceia le-ar fi avut, în caz).

     După o lună, la 25 ianuarie 2017, la cererea Papei, Matthew Festing și-a dat demisia din funcția de Mare Maestru, fiind înlocuit interimar de austriacul Ludwig Hoffmann-Rumerstein .

     La 4 februarie 2017, Papa a numit un delegat pontifical (Arhiepiscopul Giovanni Becciu) pe deasupra lui Raymond Burke, fără să-i retragă titulatura de "patron al Ordinului", dar lipsindu-l de baza puterii sale.

     La 2 mai, Giacomo Dalla Torre del Tempio di Sanguinetto a fost înălțat ca Mare Maestru, marcând finalul acestei operațiuni diplomatice și oarecum militare, de anexare a unui teritoriu spiritual, o victorie pe care Suveranul Pontif a obținut-o asupra suveranității Cavalerilor de Malta, care, evident, nu mai sunt suverani.

     Și, apropo, Albrecht Freiherr von Boeselager fusese repus în funcție de mult.

     În acest context au sosit felicitările Vasilicăi Viorica Dăncilă, adresate, la țanc, lui Giacomo Dalla Torre del Tempio di Sanguinetto.

     DRAGNEA VREA ȘI EL "AMORIS LAETITIA"

     O coincidență face ca, în 25 aprilie 2016, la doar 17 zile după publicarea "Amoris Laetitia", la Vatican, în România să fie anunțat pe Facebook, că inițiativa "Coaliția pentru Familie" a strâns 3 milioane de semnături în favoarea proiectului de lege pentru revizuirea Constituției în sprijinul familiei.

     La finalul lunii noiembrie 2015, în Monitorul Oficial fusese publicat proiectul de lege prin care se propune modificarea actualului art. 48, alin. 1, al legii supreme a statului cu formularea următoare: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor".

     Problema familiei a devenit problema fundamentală pentru președintele PSD, Liviu Dragnea, care consideră că nu este negociabilă ideea că familia este definită de căsătoria între un bărbat și o femeie, iar nu "între soți", cum stipulează Constituția acum (adică, s-ar zice că ar fi permisă căsătoria între parteneri de același sex).

     Pe de altă parte, Liviu Dragnea afirmă, la fel cu textul "Amoris Laetitia", că nu putem ignora drepturile minorităților sexuale, că dezbaterea pe tema reglementării parteneriatului civil este necesară și că reglementarea situației juridice pentru cuplurile de același sex este vitală.

     Președintele PSD și-a declarat intenția să determine organizarea unui Referendum pe tema modificării Constituției, în vederea căruia a anunțat un miting uriaș, de un milion de persoane în București, pe care l-a amânat succesiv (ultima dată de organizare vehiculată era 19 mai).

     Și pentru ca întreaga sa abnegație în aplicarea "Amoris Laetitia" în România să fie mai vizibilă internațional, Dragnea a declarat presei, la 20 aprilie 2018: "Eu am presiuni foarte mari, și nu de acum, din partea socialiștilor europeni, să nu susțin acest referendum. Asta este ceva pentru mine nenegociabil. Este deasupra partidelor politice. Este ceva în care eu cred foarte mult și în care milioane de români cred foarte mult".

     POLITICA EXTERNĂ A LUI DRAGNEA

     Cred că apropiații lui Dragnea știu că nu are nici un fel de crez.

     Cred că gesturile sale în politică, fie ea internă, fie ea, mai nou, externă, sunt calculate de consultanții săi israelieni, cărora le va fi cerut să-l scoată basma curată din necazurile lui cu justiția, iar ei, dimpreună cu Dragnea, nu țin seama că ne cauționează viitorul, ca popor, făcând orice să-și atingă scopul.

     Cred că ideea mutării ambasadei noastre, de la Tel Aviv, la Ierusalim, este un sfat convenabil atât pentru patriotismul consultanților israelieni ai lui Dragnea, cât și pentru sprijinul extern pe care Dragnea îl caută, în condițiile în care este respins de Uniunea Europeană.

     Dar, rezultatul este că ne-am atras ostilitatea acelei părți din lumea arabă care îi urăște pe americani, iar problema israeliano-palestiniană a devenit problema noastră directă, când mai înainte nu o aveam decât ca principiu.

     Cred că vizita Vasilicăi Viorica Dăncilă la Vatican, în condiții de criză pentru Suveranul Pontif, este un gest similar cu vizita în Israel, la Beniamin Netanyahu.

     Cred că, în problema familiei, ne confruntăm cu un subiect catolic, cu o problemă de propășire a catolicis­mului, pe care am importat-o în țara noas­tră, care este majoritar ortodoxă.

     Cred că, în ambele cazuri, Guvernul PSD a importat subiecte politice care ne sunt străine, le-a așezat pe agenda României, așteptând beneficii personale.

     În privința familiei, n-am nimic împotrivă când văd că apare câte un popă ortodox care să cadă-n plasă, doar că aș vrea să cunoască și acest scenariu, ca să se gândească în ce se bagă. 
MAKE
 

 

.