Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 03.09.2018
Visul lui Nelson Mandela s-a transformat într-un coșmar
       "Visul meu este o societate multiculturală, care este diversă și unde fiecare bărbat, femeie sau copil este tratat în mod egal. Visez la o lume în care oameni de toate rasele lucrează împreună în armonie".

       Nelson Mandela

       "Nu suntem Mandela și nu facem lucruri pe care le-ar fi făcut Mandela, ci propriile noastre lucruri, pentru beneficiul copiilor noștri".

       Julius Manema

 
     Nelson Mandela a reușit să țină în frâu, până la decesul său din decembrie 2013, tensiunile rasiale acumulate în Africa de Sud în ultimele decenii.

     Președinte al țării între 1994 și 1999, Mandela amintea mereu că "visul meu este o societate multiculturală, care este diversă și unde fiecare bărbat, femeie sau copil este tratat în mod egal", iar "oamenii de toate rasele lucrează împreună în armonie".

     Acum nu mai poate fi vorba despre armonie, deoarece președinții care l-au urmat, în special Jacob Zuma, și un legislativ dominat de Congresul Național African (ANC), au creat un cadru economic defectuos, marcat de extinderea accelerată a fenomenului corupției.

     Pe fondul unui șomaj care se apropie de 30% și a degradării semnificative a infrastructurii, problemele economice tot mai grave afectează chiar majoritatea care aștepta o nouă lume după căderea regimului de apartheid.

     În aceste condiții, poziția dominantă a ANC s-a erodat semnificativ, iar partidul condus odată de Nelson Mandela se confruntă cu perspectiva unui rezultat dezastruos la alegerile generale de anul viitor.

     Trebuia făcut ceva, iar acest ceva este deposedarea fermierilor albi de pământurile lor. Reprezentanții ANC, inclusiv noul președinte Cyril Ramaphosa, susțin redistribuirea pământurilor prin aplicarea legii, însă Constituția țării tocmai trece printr-un proces de schimbare care va permite confiscarea fără compensare.

     Confiscarea fără compensare a fost promovată tot mai agresiv în ultimii ani de Julius Malema, președintele partidului Luptării pentru Libertate Economică, care a părăsit ANC pentru că partidul nu era suficient de radical.

     "Nu am făcut un apel pentru uciderea albilor, cel puțin până acum. Nu pot să garantez și pentru viitor", a declarat recent Malema, într-un interviu acordat recent publicației TRT World News.

     Din păcate, numeroși fermieri albi au fost uciși încă de la căderea regimului de apartheid, însă autoritățile au întors privirea în altă parte, la fel cum a făcut și cea mai mare parte a presei internaționale.

     "Nu suntem Mandela și nu facem lucruri pe care le-ar fi făcut Mandela, ci propriile noastre lucruri, pentru beneficiul copiilor noștri", a mai declarat Julius Manema pentru TRT World News.

     A fost nevoie de o intervenție a președintelui american pe contul său de Twitter pentru a atrage atenția asupra situației din Africa de Sud. Declarațiile sale au atras imediat acuzații de rasism și de înțelegere greșită a situației, pe fondul primirii unor "informații false".

     Într-un editorial trimis de Financial Times, președintele Ramaphosa a scris că "nu este vorba despre o confiscare a pământurilor și nici despre un asalt împotriva proprietății private", în condițiile în care "ANC s-a exprimat clar că programul de reformă a proprietății asupra pământurilor nu trebuie să submineze investițiile din economie sau să afecteze producția agricolă și securitatea alimentară".

     Autoritățile sud-africane continuă să susțină că uciderea unor fermieri albi a fost efectul nefericit al unor jafuri care nu au mers conform planului, în ciuda unui raport, din 2012, al organizației Genocide Watch, unde se arată că "există o campanie coordonată de genocid împotriva fermierilor albi".

     Problema pământului a fost și continuă să fie deosebit de controversată, în condițiile în care urmașii coloniștilor olandezi susțin că strămoșii lor s-au stabilit pe pământuri neocupate.

     Colonia Cape, în prezent Cape Town, a apărut în 1652, ca urmare a deciziei Companiei Olandeze a Indiilor de Est de a-și înființa un punct de aprovizionare pe rutele sale comerciale.

     În cartea "O istorie a Africii de Sud", Leonard Thompson arată că primele populații din regiune au fost triburile de culegători și păstori San și Khoi, care au ajuns să fie cunoscute sub numele KhoiSan, a căror prezență a fost documentată încă din anul 300 d.C.

     În secolul al XV-lea, triburile Zulu și Xhosa au ocupat teritoriul actual al Africii de Sud și au organizat regate, ale căror relații au fost marcate de numeroase conflicte până la sfârșitul secolului al XIX-lea.

     Din 1994, guvernul format de ANC a trecut la cumpărarea pământurilor de la fermierii albi, pe baza acordului acestora. În prezent, fermierii albi mai dețin circa 72% din terenul agricol, în scădere de la peste 90% inițial.

     Cumpărarea a avut ca scop redistribuirea pământurilor către populația majoritară, însă nu prin transferul direct al proprietății, ci prin arendare, iar o mare parte dintre cei îndreptățiți să primească pământ a ales compensarea bănească.

     Fără titluri de proprietate, care să le permită obținerea unor credite, și fără experiența necesară, fermierii africani s-au confruntat cu probleme mari în perioada de la abolirea apartheidului.

     Este greu de crezut că situația va fi altfel pentru "fermierii" împroprietăriți în urma confiscării în masă a pământurilor, mai ales că există deja numeroși beneficiari ai pământurilor alocate de stat care dau vina pe autorități pentru problemele lor și se plâng de nivelul ridicat al corupției.

     Efectele confiscării pământurilor fără compensare se vor vedea aproape imediat și asupra stabilității sistemului bancar din țară.

     În ultimul raport anual, președintele băncii de stat Land Bank, specializată în creditarea sectorului agricol, arată că se poate înregistra o creștere accelerată a creditelor neperformante, dacă nu este protejat dreptul de creditor al băncii. Costurile pentru guvern sunt estimate la 41 de miliarde de ranzi (2,8 miliarde de dolari).

     O altă bancă, Nedbank, una dintre primele cinci instituții financiare din Africa de Sud, a găsit "soluția". Banca a trimis clienților prin e-mail o notă în care se subliniază că "plățile trebuie făcute, indiferent dacă exproprierea se face cu sau fără compensare", după cum arată o știre de pe site-ul publicației australiene news.com.au.

     Probabil că oficialii Nedbank speră ca autoritățile vor putea să-i oblige pe fermierii albi să-și plătească creditele, mai ales că au fost adoptate și inițiative legislative care cer populației să-și predea armele.

     Cum sprijinul internațional pentru fermierii albi este aproape inexistent, aceștia au decis să se refugieze în alte țări.

     În urmă cu câtva luni, postul public de televiziune Rossiya 1 TV a prezentat un raport referitor la sosirea în Rusia a unor fermieri albi din Africa de Sud, care au dorit să afle condițiile în care pot primi statutul de refugiat.

     Ulterior, pe site-ul postului de televiziune Russia Today s-a arătat că numărul familiilor care doresc să se refugieze în Rusia poate ajunge până la 15.000, în condițiile în care ar putea să beneficieze de un program guvernamental, prin care se acordă drept de folosință pe termen lung pentru terenuri agricole.

     După cum mai scrie RT, în Rusia există circa 43 de milioane de hectare de teren agricol nelucrat, iar autoritățile de la Kremlin au început, în 2014, un program de alocare a terenurilor pentru a fi lucrate.

     Fermierii albi din Africa de Sud au încercat și opțiunea refugiului în Australia, dar autoritățile de la Canberra le-au blocat accesul, în urma acuzațiilor de rasism.

     Evoluția de până acum a luărilor de poziție față de situația din Africa de Sud arată că autoritățile internaționale vor continua să "tacă" cel puțin până la alegerile generale din 2019.

     Cu ocazia vizitei sale recente în Africa de Sus, premierul britanic Theresa May a adoptat un ton diplomatic și a declarat că "Marea Britanie susține o reformă funciară legală și transparentă, realizată în cadrul unui proces democratic".

     După cum scrie The Telegraph, "există puțini fermieri albi care nu sunt de acord cu reforma funciară", însă aceasta nu trebuie realizată prin confiscarea pământurilor, deoarece efectele vor fi devastatoare și pentru țările vecine, care depind de importurile de alimente din Africa de Sud. Comparația cu Zimbabwe apare permanent în dezbatere.

     Conform unei știri de la Reuters, "Fondul Monetar Internațional și-a exprimat susținerea totală pentru programul de reformă funciară din Africa de Sud, atâta timp cât este transparent și bazat pe constituție", astfel încât să poată începe procesul de reducere a inegalităților sociale.

     Între timp, condițiile economice din Africa de Sud se degradează într-un ritm accelerat.

     Publicația online The New Observer (TNO) a prezentat, în februarie 2018, situația dezastruoasă din sistemul energetic al Africii de Sud, pe baza știrilor din presa locală.

     Furnizorul de electricitate se află în pragul colapsului, în condițiile în care administrațiile publice nu își plătesc facturile. Motivul? Populația nu își plătește facturile pentru electricitate, în condițiile în care actualul cadru de distribuție a electricității prevede că municipalității cumpără energia en-gros și apoi o furnizează consumatorilor finali.

     Tot TNO a preluat o știre din ziarul sud-african Ridge Times, conform căreia o mulțime furioasă a incendiat un mall în provincia Limpopo ca formă de protest împotriva șomajului ridicat și a degradării infrastructurii.

     În acest context, creșterea deficitului bugetar și a celui de cont curent "susțin" deprecierea accentuată a monedei naționale.

     Financial Times a scris recent că volumul vânzărilor la nivelul fondurilor de obligațiuni care au investit în Africa de Sud a depășit un nou record, conform datelor de la EPFR Global.

     Explicația oferită este aceea a îngrijorării cu privire la situația de pe piețele emergente, dar și deteriorarea perspectivelor economice, în condițiile în care "încrederea a fost afectată de incertitudinea cu privire la reformarea regimului de proprietate asupra pământului".

     Pe lângă visul său referitor la toate rasele care lucrează în armonie, Nelson Mandela mai spera și la "o Africă ajunsă la pace cu sine".

     Toate visele sale sunt acum "aspirate" într-o spirală a distrugerii în Africa de Sud și nimeni nu știe când și cum se va sfârși coșmarul. 
Călin Rechea
 

 

.