Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 18.06.2018
Vitrina este goală
     Pentru Mattei Dogan (1920-2010), probabil cel mai cunoscut la nivel internațional politolog originar din țara noastră, România interbelică se caracteriza printr-o democrație de vitrină. Înainte de a se așeza în Franța, unde a lucrat șase decenii în domeniul politicii comparate, Mattei Dogan a analizat democrația parlamentară românească interbelică și, în Analiza statis­tică a democrației parlamentare din România, din 1946, a livrat un diag­nostic fără drept de apel: "nu se poate susține că în România, în perioada dintre cele două războaie mondiale a existat un autentic regim democratic". În astfel de circumstanțe istorice, mai degrabă defavorabile, democratizarea reală a României după căderea comunismului se anunța un proces dificil. Am putea spune astăzi, privind retrospectiv evenimentele, că era un obiectiv imposibil. Căci, dacă politic și înaintea Marelui Război și în perioada interbelică democrația fusese mimată, etalând în vitrină așa zisa democrație parlamentară, din punct de vedere societal, atitudinile democratice nu puteau fi la fel de ușor mimate. Aici era nevoie de o schimbare a sistemului de valori, ceea ce nu se poate realiza într-un timp istoric scurt și în codiții economice și sociale vitrege.

     În absența unei democratizări reale, spațiul politic special amenajat pentru "expunerea" democrației poate fi foarte ușor convertit în contrariul său. Din levier al democrației, abuzul de parlamentarism poate alimenta derivele totalitare. Și așa s-a și întâmplat în Romania interbelică, când dictatura lui Carol al II-lea a fost preambulul totalitarismului legionar transformat în dictatura antonesciană și continuat de totalitarismul comunist. După ce trei generații au trăit doar în diferite forme de dictatură, democrația părea, și pare și astăzi, la trei decenii de la căderea co­munismului, stranie.

     Într-un context general, dar și regional, defavorabil democrației, democrația românească nu poate rezista fără sprijinul societății. După criza economică, tendința descrescătoare a democrației românești nu a mai putut fi oprită. În Indexul Democrației pe 2017, realizat de Economist Intelligence Unit, România avea deja cel mai mic scor de după 2006 încoace. De altfel, dacă înainte de 2010 țara noastă se afla la 7,06 din 10 (unde 10 înseamnă democrație integrală iar 1 autoritarism absolut), după acel an se situase pe o tendință descrescătoare, devenind o democrație defectuoasă (flawed democracy) cu tendința de transformare într-un regim hibrid. În indexul celor de la Economist Intelligence Unit, un regim este integral democratic dacă se află între 8 și 10, democrația este defectuoasă între 6 și 8, iar între 4 și 6 deja regimul este unul hibrid. Ori, în 2017, România ajunge la 6,44, după ce în 2014 și 2015 avusese 6,68, în 2016 - 6,62, iar în 2011, 2012 și 2013 - 6,54. Ori, oricât de subiectivă ar fi o astfel de analiză, ea ia în considerare o serie de variabile instituționale și culturale care nu pot fi neglijate. Între ele, situația statului de drept și a drepturilor omului, care este din ce în ce mai precară. De aceea, oricât se vor strădui liderii politici să prezinte străinătății democrația din vitrină, acuzând de devianță "statul paralel", opoziția, pe Soros sau pe președinte, nu vor putea să mai ascundă că, de fapt, vitrina este goală. 
CRISTIAN PÎRVULESCU
 

 

.