Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 26.10.2011
Vocația anonimatului
     Asumarea propriei identități, a gândurilor și defectelor a devenit o povară greu de îndurat. Anonimatul este mult mai comod, mai sigur, mai curajos. Din această perspectivă recensământul chiar este o problemă, mai ales că echipa intoxicatorilor de serviciu a avut grijă să umple atmosfera cu tot felul de zvonuri și întrebări care nu au fost gândite și nici nu vor fi puse. De ce să-mi dau numele, cnp-ul, adresa, numărul soțiilor și al copiilor, numărul de camere de la casă? Toate drepturile mele de anonim sunt călcate în picioare. Cum să-mi asum atâtea lucruri așa brusc? Inexactitatea nu ne deranjează. Ce atâta curiozitate, de ce să fim numărați, suntem destui, ce contează două, trei milioane în plus sau în minus. Chiar și semnele civilizației de secol 21 le dorim la comun, fără să simțim nevoia de a face un pas în față și de a oferi propriul exemplu.

     În jurul fiecărui nume asumat roiesc turme de necunoscuți. Printre puținii care își mai asumă identitatea sunt ziariștii. Nu toți.Tocmai de aceea sunt atât de huliți și hăituiți de la cel mai înalt nivel. În jurul fiecărui ziar sau site s-au creat adevărate comunități de comentatori , care sub umbrela anonimatului sunt neiertătători, dau verdicte, pun la zid, condamnă, jignesc și, de ce nu, blesteamă. Să le ceri să iasă la lumină este o greșeală de neiertat, ca și cum ai invita un vampir la o plimbare prin răzorul de usturoi în mijlocul zilei. Pierzi și traficul, pierzi și comentariile, pentru că anonimul migreză instantaneu către un loc întunecos, de unde să poată trimite săgeți liniștit. Chiar și asumarea unui nume fictiv este o problemă. Cel mai ușor e să fi nimeni. Suni la 112, pentru că vrei să reclami ceva, de multe ori chestiuni serioase, dar imediat atitudinea cetățenească se înmoaie când trebuie să te prezinți și parcă simți nevoia să o lași baltă. De ce să te expui în fața unui vecin sărit de pe fix sau a unui golan care strică liniștea străzii? Cu numele la vedere, în cele mai multe cazuri, politicienii au și ei o dorință: ca averile să le rămână anonime, așa se simt mai în siguranță. O dorință care ar merita să fie respectată, ce ție(alegător) nu-ți place, altuia (ales) nu face.

     Diferența dintre un grup organizat și o gloată este foarte ușor de sesizat. Primii câștigă mereu, gloata pierde constant, la toate nivelurile. 
DAN NICOLAIE
 
     *  NOTĂ
     Cititorii sunt invitați (www.bursa.ro) să participe cu subiecte la această rubrică, gândită pentru recuperarea bunului-simț. 

 

.