Gala BURSA 2018

VOCIPrietenii crizei: guvernul şi băncile

Radu Sârbu
Ziarul BURSA #Editorial /

Criza financiară internaţională a generat criza economică, ambele având consecinţe majore în economia globală. România nu a scăpat, dar datorită gradului redus de bancarizare se confruntă cu o criză preponderent economică. Toate beteşugurile economiei naţionale, netratate în vremurile bune, de creştere economică, au răbufnit cu o violenţă amplificată de circumstanţele internaţionale. Analizând acţiunile guvernului şi băncilor, protagoniştii acestor timpuri grele şi mai ales rele, vedem că se comportă ca nişte aliaţi şi prieteni ai crizei, mai degrabă decât ca adversari ai ei.

1. Guvernul

Prim-ministruţul nostru raportează: "Guvernul a pus în practică 28 din cele 32 de măsuri anticriză decise la începutul acestui an".

Cu ce rezultate, ne spune minis­trul pentru IMM, comerţ şi mediul de afaceri: "Executivul estimează o scădere economică a României, după două trimestre, în jurul cifrei de 6%; această cifră nu este cea finală, pentru că în această perioadă se fac mai multe calcule."

Aşadar, poate fi şi mai rău şi se pare că chiar va fi, pentru că analiştii sunt unanim de acord că în trimes­trul al treilea vom avea o scădere a PIB spre 10%. Despre trimestrul al patrulea, ca şi despre prima parte a anului viitor, nimeni nu se pronunţă oficial.

Competenţa guvernului este invers proporţională cu puterea sa; puterea-i mare, iar competenţa mică! (Preferam să fie invers!).

Guvernul PDL-PSD are mijloace, dar nu are ştiinţă; are cu ce, dar nu ştie cum să conducă ţara.

De la Ceauşescu încoace, nu am mai avut un guvern susţinut de o majoritate parlamentară mai largă, dar nici cu un nivel de speranţă din partea românilor atât de scăzut.

Din păcate, guvernul Băses­cu/Boc nu ne-a "înşelat" aşteptările: fiind incapabil să combată criza, ori măcar să-i atenueze efectele, s-a împrietenit cu ea (pentru a o "vămui" - după cum reiese din stenograme), aşa că - prin măsurile luate - o alimentează, înnăsprindu-i efectele.

Deşi taxarea companiilor a cres­cut, investiţiile Statului au scăzut cu 25%, cheltuielile cu personalul bugetar au sporit cu 50%, leul a scăzut, iar agenţiile de rating ne depunctează. Nesiguranţa generată de incompetenţa guvernului compromite predictibilitatea mediului de afaceri, deci perspectiva investiţiilor este suplimentar afectată.

Neputincioasă, România nu se lasă nici ajutată, fiind incapabilă să absoarbă fondurile comunitare. Până acum am luat mai puţin de 5% din banii care ne-au fost alocaţi!

În cei doi ani şi jumătate trecuţi de la aderare, am vărsat 3 miliarde de euro la bugetul UE şi am încasat 553 milioane; raportul este de 6 la 1 pentru ei.

Concluzia? Guvernul este incompetent!

2. Băncile

BNR a optat pentru o strategie de diminuare a deficitului extern bazată pe creşterea puternică a dobânzii la lei. Dobânzile au scăzut peste tot, numai în România au crescut. Partea bună este că s-a preîntâmpinat deprecierea monedei naţionale, deci inflaţia a fost ţinută sub control, dar există şi o parte rea: s-a omorât creşterea economică, iar dinamica PIB-ului s-a răsturnat: de la +8%, la -6% în nouă luni, iar Mugur Isăres­cu afirmă că asta nu se numeşte hard landing...

Criza economică ar putea fi mai uşor depăşită dacă întreprinderile ar avea acces la finanţare. Din păcate, nu este cazul. Indiferent de pretextele invocate, realitatea este că băncile nu dau credite agenţilor economici!

Strategia FMI, de tratare separată a fiecărei ţări asistate, prin "izolare", pentru preîntâmpinarea sifonărilor, nu a reuşit decât în mică măsură.

Băncile comerciale îşi văd de interesele lor şi mai ales de ale centralelor lor, din străinătăţuri. Oricât de mari sunt dobânzile în România, tot mai mare s-a dovedit a fi nevoia de lichiditate a băncilor-mamă.

Băncile din România - care au realizat câştiguri substanţiale finanţând creşterea economică şi forţând iresponsabil consumul - nu sunt dispuse sau capabile să asigure devizele necesare pentru plata obligaţiilor scadente.

Guvernul, care nu avea nici o problemă cu plata obligaţiilor curente ale Statului, a intervenit, triplând (!!!) datoria publică a ţării, pentru a asigura băncilor valuta necesară rambursării datoriei private.

Se poate spune că, dacă guvernul Băsescu/Boc a făcut ceva în criza aceasta, a făcut pentru bănci, care - culmea! - sunt aproape toate străine!

Cu toate că Statul şi-a mărit datoria publică din cauza lor, iar Banca Naţională a luat măsuri pentru creşterea lichidităţilor în sistem, deşi întreprinderile gem - când nu ţipă de-a dreptul - după bani, băncile nu acordă credite ! Parcă vor să taie craca pe care stau...

3. Studiu de caz

Cazul unei companii clujene din categoria IMM-urilor ilustrează perfect cele mai sus enunţate. Este vorba despre o întreprindere cu 65 de angajaţi, cu o cifră de afaceri de 3 milioane euro/an, cu profit net de 11-12% în fiecare din cei 7 ani de existenţă, care a reinvestit în propria dezvoltare aproape tot profitul obţinut.

Guvernul: Compania a solicitat şi a obţinut co-finanţarea (din "bani europeni") unei investiţii pentru retehnologizare, în cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE).

În luna octombrie 2008, a încheiat un contract cu guvernul pentru 250.000 euro, fonduri nerambursabile. Atâta doar că suma respectivă a fost alocată în echivalent lei, la cursul de atunci. Astăzi, leii respectivi mai înseamnă doar 213.000 euro. Având în vedere că guvernul primeşte de la Uniunea Europeană euro, o bună întrebare ar fi: ce se întâmplă cu diferenţa de 37.000 euro, pe care nu o mai plăteşte firmei respective? Care firmă, pe lângă cele 50% finanţate iniţial din fonduri proprii, acum trebuie să completeze şi suma pierdută prin diferenţă de curs valutar...

Banca: Aşa cum se ştie, co-finanţarea europeană nu se acordă în avans, ci după realizarea investiţiei. De aceea, clujenii s-au dus la bancă, pentru a obţine un credit, egal cu fondurile nerambursabile. Creditul este solicitat pe o durată de 6-8 luni. Au o istorie fără fisură în relaţia cu banca, au garanţii suficiente şi exis­tă certitudinea încasării fondurilor europene. Totuşi, banca nu le acordă creditul, pentru că "la toamnă şi în iarna anului 2010, economia româ­nească va trece printr-o perioadă îngrozitoare, iar compania are toate şansele să aibă probleme cu cash flow -ul ", deci nu este sigur că va putea rambursa banii.

Banca în speţă este BRD-SG, des­pre care se ştie că este scumpă şi neprietenoasă cu clienţii săi. Dar nu este singura care se manifestă în acest fel, în această perioadă.

Povestea firmei clujene are happy end, deoarece - având dosar bun - a găsit rapid o altă bancă, dispusă să o finanţeze. Alternativa era pierderea co-finanţării europene, ratarea inves­tiţiei şi a retehnologizării, cu consecinţe asupra productivităţii şi rentabilităţii.

În cadrul (POS CCE) au fost aprobate cele mai multe proiecte (832) şi s-a atins cel mai mare grad de absorbţie pentru fondurile structurale şi de coeziune, respectiv 13,14%, în termenii raportului plăţi/alocare financiară de la UE pentru 2007-2009.

În medie, gradul de accesare a fondurilor puse la dispoziţia Româ­niei de către UE este de 4,64%. Între timp, Traian Băsescu, Preşedintele-Director General al guvernului, ne vorbeşte electoral des­pre fondurile europene...

Nota: Contactaţi de redacţia ziarului pentru a-şi spune punctul de vedere, reprezentanţii BRD nu au dorit să facă nicio precizare.

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Deleanu
Apanova - cel mai mare proiect de mediu
Cotnari
Metronet
Proactiv Plus
Everest Catering
Vila Timo
Mozart Spirits
Schlumberger
Legestart
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.rowww.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită