Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 26.02.2009
VOCI
Programul anticriză, în criză
      Corespondență din Australia

     Criza economică mondială este subiectul cel mai dezbătut pe toate continentele. Până și talk-show-urile românești au fost forțate să abordeze teme economice care în trecut au fost considerate neinteresante și plicticoase. Am văzut o dezbatere despre criza economică, cu participarea unui fost ministru de finanțe și actualul ministru al economiei. La sfârșitul emisiunii, moderatorul a tras concluzia că s-au discutat probleme interesante.

     Într-adevăr, a fost interesant de urmărit o dezbatere în care noua guvernare acuza vechea guvernare de iresponsabilitatea cu care a făcut pomeni electorale care au lăsat visteria goală, făcând imposibil ca actuala coaliție să poată îndeplini promisiuni electorale și mai iresponsabile.

     În ultimii ani se poate spune că România a fost favorizată de circumstanțe - o economie mondială în expansiune, liberalizarea migrației forței de muncă și intrări importante de capital străin care au indentificat oportunități în domeniul producției și serviciilor, având și o participare activă la procesul de privatizare.

     În aceste condiții, așa-numita "mână invizibilă" a pieței a creat o creștere economică importantă, cu toate că actul de guvernare în domeniul economic nu se poate spune că a avut o contribuție notabilă la consolidarea economiei de piață și a creșterii economice.

     Legislația economică a rămas deficitară. Resursele statului au fost folosite în mod corupt, astfel că distribuția venitului național a fost făcută în mod inechitabil, interesul public jucând un rol secundar interesului personal.

     Astăzi, lucrurile sunt diferite. Condițiile favorabile creșterii economice nu mai sunt prezente. În economia globală oferta este prea mare în toate domeniile. Prea multe mașini, prea multe produse electronice, prea multe datorii private și guvernamentale etc.

     Singurul lucru în deficit sunt banii și locurile de muncă.

     Mai toate guvernele încearcă o redresare prin scoaterea pe piață a sume importante de bani care provin din împrumuturi ori tipărire de bani. În America, guvernul a scos pe piață o sumă echivalentă cu 25% a produsului intern brut.

     În multe țări guvernele sunt acuzate că datoriile publice făcute pentru ieșirea din criză vor crea o povară pentru mai multe generații.

     Sunt mulți economiști care prezic că o asemenea injecție masivă de capital nu poate să aibă decât efectul ca într-un viitor apropiat să trecem de la deflație la inflație galopantă.

     Un lucru este cert. Peisajul economic al viitorului va fi mult diferit de cel care a funcționat până în prezent, însă, spre dezamăgirea domnului Ion Iliescu și a altor tovarăși, sistemul capitalist va continua să fie principala forță a progresului și bunăstării.

     Ce propune guvernul României?

     Un program expansionist chiar cu prețul creșterii deficitului bugetar pentru a menține locurile de muncă, vehiculul preferat fiind investițiile în infrastructură. În teorie, acest tip de investiție este cel mai eficient instrument de relansare economică cu efecte imediate în creșterea cererii de forță de muncă.

     Însă, fără un studiu al pieței muncii te poți trezi, de exemplu, că nu găsești muncitori în construcții și ai un număr mare de șomeri în profesii care nu sunt compatibile cu industria construcțiilor.

     Faptul că guvernul nu are bani și pare înclinat să mărească taxele indirecte care afectează cel mai mult populația cu venituri mici, refuzând să accepte că rata unică este nu numai inechitabilă, în actualul context, va îngreuna și mai mult obiectivele bugetare.

     Primul ministru declară că cel mai important lucru este protecția celor cu venituri mici, paradoxul fiind că în același timp pregătește măriri ale taxelor indirecte (taxe pe locuințe, bunuri de consum etc) care îi lovesc cel mai mult exact pe cei pe care dorește să-i protejeze.

     Dar iată că, zilele trecute, guvernul a aprobat și prima măsură a ieșirii din criză - acordarea bonurilor de vacanță.

     Nu s-a publicat vreun studiu din care să reiasă că industria hotelieră este într-o situație disperată și ar avea nevoie de o injecție de capital. Dimpotrivă, din declarațiile de presă, hotelierii afirmă că nu acceptă acuzația că ar practica prețuri de 5 stele și servicii de o stea atunci când se găsesc suficienți clienți care sunt dispuși să plătească tarifele practicate, neexistând nici un motiv de reducere a prețurilor.

     Deci, se poate argumenta că efectul introducerii bonurilor de vacanță va umfla și mai mult prețurile și buzunarele hotelierilor. Restricțiile aplicate bonurilor de vacanță vor forța beneficiarii să accepte prețuri maxime și beneficii minime.

     Ca subiect de analiză să presupunem totuși că propunerea ar fi avut un merit, adică hotelurile ar avea un grad mare de inutilizare. În acest caz, doamna ministru ar fi putut să negocieze cu industria un discount de la prețul pieței și ar fi trebuit să facă aceste bonuri transferabile, adică bonurile să nu fie nominale și să poată fi tranzacționate pe piața liberă. Poate că unii beneficiari ar considera mai util să plătească TVA pe medicamente (o taxă obscenă pe care guvernul o consideră că ar servi interesul public) ori să-și achite notele de gaze și electricitate decât să plece în concediu .

     În acest fel banii alocați ar fi obligatoriu folosiți de cineva în sprijinul industriei hoteliere, iar beneficiarul ar avea o opțiune să folosească banii în modul în care ar servi cel mai mult interesului personal.

     Facând abstracție de aberanta hotărâre descrisă mai sus trebuie remarcat că propunerile expansioniste ale guvernului sunt în conflict cu politica monetară a Băncii Naționale.

     Se pare că Banca Națională are în continuare ca obiectiv controlul inflației și al deficitului extern. Dobânda continuă să fie menținută la un nivel de două cifre și rezervele statutare ale băncilor nu sunt relaxate de frica repatrierii de capital care ar pune presiune asupra ratei de schimb.

     Adică, guvernul vrea expansiune și Banca Națională vrea să frâneze expansiunea. Probabil că BNR consideră că relansarea trebuie făcută numai pe banii guvernului care, momentan, nu există, politicile monetare fiind menținute în parametri descurajatori pentru consum și investiția privată.

     Dar iată că România este din nou norocoasă. Cu toate că guvernul pare să fie în criză de bani și idei după cum raportează presa, o măsură adoptată de guvernul german, similară cu Programul Rabla din România, a făcut să crească substanțial cererea de mașini Logan.

     Dacă joburile de la Pitești au fost salvate de nemți prin adoptarea Daciei Logan și statul român se poate revanșa adoptând pentru protipendada plătită din bani publici Mercedesuri, BMWuri etc.

     Fair Play !

     Mai există o măsură de relansare economică susținută de PSD și anume "Taxa Felix" - scutirea de taxă a profitului reinvestit.

     Poate este o inițiativă bună, deoarece introducerea acestei măsuri va face ca Guvernul să nu mai colecteze nici un ban de la mediul de afaceri, astfel că nu va mai putea introduce cel puțin pentru funcționarii publici măsuri de tipul bonurilor de vacanță, rămânând ca "mâna invizibilă" și relansarea economiei mondiale să fie cele care să asigure o eventuală relansare economică a României.

     Până atunci, să-i ajute Dumnezeu pe șomeri!

     Păcat că șeful notarilor nu a intrat în Parlament, pentru că și acesta ar fi putut propune niște bonuri notariale pentru ajutorarea Notarilor Publici care, din cauza scăderii tranzacțiilor imobiliare, nu mai pot să genereze veniturile obscene cu care erau obișnuiți prin prețurile monopoliste sub protecția legii. 
Eugen Ionescu
 

 

.