VOCIStatul, furat de trei ori prin Fondul Proprietatea

MIHAI IORDACHE
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital #Fondul Proprietatea /

Titlul meu este greşit, căci statul nu a fost furat de trei ori, ci prin trei metode.

Fondul Proprietatea a fost înfiinţat pentru a despăgubi persoanele care au fost păgubite prin Legea de naţionalizare din 11 iunie 1948. Aşa cum a prevăzut iniţial legea, toate întreprinderile private (capitaliste adică) au trecut în proprietatea statului. După câteva luni, printr-o altă lege, s-a interzis despăgubirea şi, mai mult, s-au mai confiscat şi alte bunuri, precum case, terenuri, maşini şi altele. Fondul Proprietatea s-a constituit cu un capital social de peste 14 miliarde de lei, şi după epuizarea acţiunilor, au mai rămas mii de dosare de despăgubire. Cum spuneam, s-au folosit trei metode, prin care statul a fost prejudiciat, în procesul de retrocedare.

Metoda moştenitorilor inventaţi

Pentru această metodă, s-au folosit fie acte false, eliberate de către funcţionari corupţi, fie documente valabile cu mult înainte de 11 iunie 1948, dar care la data restituirilor nu mai reprezentau realitatea, deoarece proprietăţile erau fie vândute, fie donate, fie împărţite între urmaşi de mai multe generaţii, fie recunoscute de judecători corupţi. Am exemplificat în urmă cu câţiva ani, cum un imobil de pe strada Cezar Bolliac din Bucureşti, donaţie a regelui Carol I, în scopul de a fi şcoală pentru fete orfane, unde să înveţe gospodărie şi o meserie lucrativă potrivită femeilor, conform concepţiilor vremii, a fost revendicată şi obţinută de către trei persoane, dintre care fratele fusese diplomat în vremea ministeriatului lui Adrian Năstase la Externe. După ce a pierdut, la câteva instanţe, vecinii spun că, la cererea lui Năstase, ajuns prim-ministru, Agenţia pentru persoane cu handicap, care era proprietara clădirii, a fost sfătuită să nu-şi mai apere interesul în instanţă şi clădirea a fost acordată impostorilor. Mă mir cum nu au cerut şi castelul Peleş sau dreptul de urmaşi la tronul României.

Metoda supraevaluării

Este metoda de care se vorbeşte în cazul Alina Bica, fosta şefă a DIICOT, deşi nu aceasta este titulara sau principala beneficiară. Pentru un teren de 13 hectare în zona Plumbuita, cel mai probabil pe malul estic al lacului, zonă propice numai pentru destinaţie agricolă sau parc, s-a stabilit o valoare, conform dosarului, de 377.282.300 lei, sau 89.426.189 euro, adică 755 euro/mp. Procurorii au stabilit un prejudiciu de 62.548.113 euro. Cu alte cuvinte, terenul ar fi valorat în mod real 26.878.076 euro. Nimic mai fals.

Am fost 12 ani expert tehnic evaluator şi puteam fi şi astăzi dacă doream acest lucru. Conform legii, era suficient să-mi depun dosarul, ca expert în funcţiune şi primeam automat certificatul, insigna şi ştampila de expert cu numărul de identificare. Ulterior, aceasta a devenit o afacere a ANEVAR, dar este mai puţin important. Important este faptul că pentru evaluarea terenurilor s-au stabilit nişte criterii foarte precise încă din anul 1991, prin hotărâre de guvern. Aceste criterii ţin de locaţia terenului (sat, comună, oraş, municipiu sau capitală), de amplasament (centru, periferie sau intermediar). În Bucureşti, sunt stabilite şase zone în funcţie de care se stabilesc şi impozitele. Apoi, foarte important, un alt criteriu sunt dotările tehnico-utilitare, respectiv apă, canalizare, energie termică, gaze, energie electrică, acces la mijloace de transport, drumuri. Să ne fie cu iertare, dar Plumbuita este o zonă care se încadrează la limita inferioară din toate punctele de vedere. În afara unui ipotetic iluminat public, nu dispune de niciuna dintre dotările care l-ar face utilizabil. Or, preţul de aproape 325 euro pe metrul pătrat, acceptat de procurori, nu era posibil nici măcar în vârful bulei imobiliare din anii 2007 - 2008 pentru un astfel de teren. În plus, zona este cunoscută şi prin faptul că pentru a putea fi utilizat la construcţii, terenul trebuie amenajat prin consolidare, mai ales că normele de proiectare stabilesc o rezistenţă la cutremur de 9 grade Richter pentru Bucureşti. Cu alte cuvinte, pentru a putea fi utilizat terenul respectiv impunea cheltuieli imense. Un km de reţea de 20 kv costă cel puţin 1 milion de euro. Apa, gazele, câteva zeci de mii de euro bune, canalizarea câteva sute de mii de euro, la fel drumurile. Cine are terenul trebuie să cheltuiască milioane pentru a-l utiliza pentru altceva decât ca păşune. Desigur, preţurile se stabilesc de piaţă. Ar mai fi un argument. Pentru a fi lotizat terenul, ar trebui să se piardă circa 20 - 25% pentru drumuri şi foarte posibil să se mai cumpere de la alţi proprietari un culoar pentru a realiza drumul de conexare la reţeaua urbană existentă. În aceste condiţii, după părerea mea avizată, cu greu s-ar găsi fraierul să dea mai mult de 20-30 euro/mp, iar un expert stimulat corespunzător de către cei interesaţi, pentru nimic în lume nu şi-ar pune semnătura pe un raport de evaluare mai mare de 50 euro/mp. Am făcut această analiză pe caz, dar supraevaluarea a fost şi este metodă patentată ori de câte ori este vorba de o afacere în care trebuie să plătească statul.

Metoda legală

Aceasta este cea mai parşivă, întrucât de aceasta nu răspunde nimeni. Dacă în cazul primelor două metode de furt utilizate se găsesc şi vinovaţii şi articolele de lege care au fost încălcate, de data asta, conform Constituţiei, nimeni nu poate fi incriminat. Este vorba de acea iniţiativă legislativă, transformată în lege, prin care Parlamentul a decis că cei în drept la despăgubiri prin Fondul Proprietatea să primească acţiuni la preţul mediu al acţiunilor tranzacţionate la bursă într-o perioadă de 60 de zile anterioare alocării. Astfel, după listarea Fondului, despăgubirile s-au făcut sub valoarea nominală de 1 leu/acţiune, astfel că beneficiarii au primit mai multe acţiuni decât cei care au avut dosarele soluţionate înainte de cotarea companiei.

Astfel, acţiunile acordate în plus sunt duse pe apa sâmbetei fără vinovaţi legali.

Totuşi aş aduce un blam moral celor care au făcut propunerea legislativă, care precis erau în cunoştinţă de cauză, iar celor care au votat, pentru naivitate şi prostie. Cu atât mai mult cu cât s-a utilizat un slogan patriotic, anume că acţiunile de 1 leu vor ajunge pe bursă la 1,5 lei şi astfel statul îi va îmbogăţi pe nedrept pe urmaşii celor exproprietăriţi. Până atunci (adică 1,5 lei valoarea acţiunii), statul a fost furat prin lege de aproape 2.000.000.000 lei. Am folosit cifre şi nu litere ca să se vadă cât de mare a fost nemernicia celor care au propus şi prostia celor care au aprobat.

NOTĂ: Domnul Mihai Iordache, colaborator al ziarului "BURSA", este jucător activ pe piaţa valorilor mobiliare. Orice sugestie de investiţie s-ar desprinde din articolele domniei sale trebuie considerată din acest punct de vedere. Întreaga responsabilitate privind continutul articolului revine autorului.

Opinia Cititorului

Acord

Prin trimiterea opiniei ne confirmaţi că aţi citit regulamentul de mai jos şi că vă asumaţi prevederile sale !

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

www.agerpres.rowww.hipo.ro
www.dreptonline.rowww.dreptonline.ro
modele cărţi de vizităInvitaţii de nuntăCărţi de vizită