Articol publicat pe site-ul BURSA On Line, ediția din 26.06.2018
Vorbind neîntrebat
     L-a întrebat cineva? Zilele trecute, Klaus Iohannis a apărut la televizor și ne-a anunțat că va candida pentru un nou mandat. Asta în timp ce socialiștii și-au anunțat, clar, intenția de a demola statul de drept pentru a proteja un infractor (Liviu Nicolae Dragnea). Cu greu îmi pot imagina pe cineva mai decuplat de la realitățile statului căreia se presupune că îi este Președinte.

     Desigur, unii dintre suporterii săi au descoperit și aici o subtilitate. "Un plan al lui Klaus Iohannis". Dacă există, el este cu siguranță bine ascuns. În loc să ne explice clar ce se poate face pentru apărarea ordinii de drept, Iohannis se expune acuzațiilor, venite din partea socialiștilor, cum că face jocuri politice.

     Nici PNL, partidul actualului Președinte, nu pare să fi știut nimic despre anunțul acesta. Dovadă că a fost întâmpinat cu o tăcere asurzitoare.

     Publicul, la rândul său, pare confuz. În mod normal, te-ai fi așteptat să fie unele poziționări. Pro sau contra. Însă Iohannis a ales foarte prost momentul. Un fost consilier prezidențial i-a reproșat, corect, că înainte de a câștiga niște alegeri ar trebui să facă ceva în privința "cazului Dragnea". Nu de alta, dar după amputarea totală a prerogativelor prezidențiale, funcția să nu mai valoreze nici cât aceea de controlor la CFR.

     După cum stau lucrurile, eu nu îl voi vota pe candidatul Klaus Iohannis. Indiferent în ce tur, indiferent cine ar fi contra-candidații săi.

     L-am votat în 2014. Și în turul I și în turul II. Cred că atunci a fost decizia corectă. Însă de atunci s-au schimbat multe. Klaus Iohannis a fost ales cu o majoritate absolută. A primit un mandat. Era liber să îl refuze. L-a acceptat. Deci avea o obligație morală și politică să se conformeze acelui mandat.

     Din păcate, încă de când a venit în funcție, noul Președinte a întors, ostentativ, spatele susținătorilor săi. S-a înconjurat, la Cotroceni, de foști PSD-iști. L-a girat pe plagiatorul VV Ponta. A semnat, fără obiecții, legi atroce gen "votul într-un tur" sau "salarii nesimțite". Să mai amintesc că el a numit 3 (trei) Prim-miniștri PSD? Unul mai incompetent decât celălalt.

     Pot să înțeleg când suntem înșelați în așteptările noastre. Însă nu pot accepta să fim trași pe sfoară când există o promisiune solemnă. Este o mare diferență între cele două situații.

     Am fost întrebat, după ce am anunțat că nu îl voi susține pe Klaus Iohannis în nici o situație, ce voi face dacă în turul II va fi Iohannis vs. Dragnea. Boicot. O spun de pe acum.

     Dar nu cumva asta ajută PSD-ul? - am fost întrebat. Nu cumva absența de la vot a adus această grupare la guvernare?

     Absolut deloc. Să fim logici. PSD a ajuns în Parlament pe voturile exprimate de suporterii săi. Nu pe mâna celor care au absentat. "Voturi care nu există" - asta este o contradicție. Prin mecanismul redistribuției a mai primit mandate și de la o parte dintre cei care - naivi - s-au dus la vot. Cum? Simplu. Voturile pentru partide și candidați care nu fac pragul electoral se redistribuie.

     Dacă am un candidat decent din partea Opoziției, am să îl votez. Resping însă politica faptului împlinit. Klaus Iohannis pare să meargă însă pe această variantă. "Dacă nu eu, atunci cine? Doar nu un PSD-ist...". Nu. Dar nici nu voi vota pe cineva care a numit-o pe Dăncilă. Cu toate că Liviu Dragnea era, în acel moment, contestat și în stradă și în propriul partid.

     Mai este ceva. Înainte de orice decizie de acest fel ar fi fost nimerită o discuție cu cei care îți reprezintă electoratul potențial. Și nu mă refer doar la PNL. Pentru a fi ales Președinte îți trebuie mult peste procentele aduse de acest partid.

     Iată de ce susțin o dezbatere în interiorul Opoziției. PNL, USR, PMP și, mai ales, ONG-urile care susțin democrația și statul de drept trebuie să se înțeleagă asupra unui candidat. Unul credibil, care să nu coopereze sub nici o formă cu socialiștii. În momentul în care se anunță un asemenea candidat, va avea și sprijinul meu.

     Revenind la Klaus Iohannis, administrația sa continuă seria gafelor care l-au adus în situația de azi, amenințat cu suspendarea de o coaliție de penali. Un consilier de-al Președintelui și-a dat demisia după o discuție cu un judecător de la CCR care avea mandatul expirat. Dar nu era mai bine ca Președintele să fie competent consiliat și să fi ridicat, chiar public, problema mandatului-mamut al respectivului? În loc să aștepte ca pasivitatea sa să fie exploatată?

     Acesta e stilul, acesta e omul... Nepăsător și interesat doar de combinații cu socialiștii, Klaus Iohannis încearcă acum să se reinventeze ca un luptător împotriva clanului Dragnea. Poate l-aș crede, în ceasul al 12-lea. Dar iată că tot neîntrebat, s-a decis să mai spună ceva. Că îl numește șef la SIE pe un plagiator. Un PSD-ist care a condus, recent, chiar ședința în care au fost masacrate legile Justiției...

     Probabil Klaus Iohannis își imaginează că alegătorii au memorie scurtă. Sau că merge și așa. Orice și-ar imagina, să fie sigur de un lucru. Votul meu nu îl va avea. 
Cătălin Avramescu
 

 

.