12 iulie 2014
 
Meciul dintre Astra și Steaua din Supercupa României a fost un fel de 15 septembrie al minunatei vacanțe fotbalistice care a fost, și din fericire încă mai este pentru două zile, Campionatul Mondial. Ghilotina care retază visele și ne azvârle cu nasul în țărâna patriei. Departe de mine gândul să spun că meciul din Supercupă a fost o nenorocire, nicidecum, a fost o dispută așa cum sunt 87,5 % dintre disputele interne: cu faze interesante, momente de somnolență, șuturi în plopi, driblinguri bune urmate de nimic, pase cu exteriorul, scheme neașteptate și construcții înfiorător de previzibile. Ceva ce nu e foarte rău dar în mod sigur nu este nici foarte bine.
 
Spre binele nostru, astăzi, spre miez de noapte, ne putem clăti retina cu finala mică a Mondialului. Chiar dacă sunt destui care spun că acest meci este unul al învinșilor, de această dată victoria contează enorm ... pentru brazilieni. După nenorocirea din semifinale, Scolari și oamenii lui au nevoie de un joc bun care să-i mai spele de zoaiele cu care i-au acoperit nemții. Suporterii au făcut deja primul pas, venind în număr mare la ultimul antrenament al gazdelor, acum e rândul fotbaliștilor să-l facă pe următorul pe lungul drum al reconcilierii. Obișnuiți să piardă finale mari, olandezii par a nu avea nicio problemă cu ratarea finalei mici, tonul fiind dat de antrenorul Louis Van Gaal, care mai că nu s-ar fi prezentat la acest meci de adio. Echipele mari se văd, mai ales, în meciuri cu mize mici! 
 
  Dan Nicolaie