25 iunie 2012
 
Lumea se schimbă, aceasta este o constatare evidentă și pentru cineva care și-a petrecut ultimii 20 de ani de viață într-o peșteră. Fotbalul se schimbă și el. O echipă a Italiei atât de ofensivă nu a prea văzut nimeni, spiritul de conservare a fost aruncat la gunoi de antrenorul Pranadelli, care a găsit doi atacanți numai buni de internat la spitalul de nebuni și i-a trimis pe teren să facă tot ce vor. Și fac de toate, șutează, driblează, ratează, se ceartă cu colegii și arbitrii. Că fosta campioană mondială s-a calificat în semifinalele Euro 2012 după loviturile de departajare e o chestiune de noroc englezesc și de geometrie a barelor porții lui Hart, care păreau mult mai mult de trei la acest meci. S-a schimbat și jocul Angliei. Dar s-a schimbat într-un mod ciudat. Să ai pe teren un "plop" precum Carroll și să nu îl iei cu asalt cu centrări, tu care ai inventat centrarea din orice poziție, miroase a sinucidere ratată.
 
A fost un meci nemaipomenit ar spune comentatorul TVR pentru care în prima repriză : Pirlo pasa nemaipomenit, Buffon respingea nemaipomenit, De Rossi șuta nemaipomenit, Balotelli avea execuții nemaipomenite și în general totul era nemaipomenit, de parcă fotbalul tocmai se inventase duminică dimineață.
 
Fără să fi urmărit acest lucru, englezii au făcut din plin jocul Germaniei, obosindu-i teribil pe italieni înaintea semifinalei de joi. Chiar și așa cu azzurrii storși precum portocalele roșii de Sicilia și cu germanii odihniți obraznic de Low, semifinala aceasta este de 1,X, 2 solist, cum ar zice un parior neprefosionist bântuit de simțul umorului atunci când e vorba de banii altora. 
 
  D.N.