28 iunie 2012
 
Spania e gata pentru o nouă finală. Ținuți doar pe caviarul performanțelor în ultimii 5 ani, fanii spanioli privesc această nouă performanță ca pe o normalitate. Xavi și Iniesta au împreună atâtea finale la nivel înalt cât nu are tot fotbalul est european împreună. În aceste condiții cum mai poți să privești cu bunăvoință această echipă? Ce vor ei? Să câștige tot iar restul lumii fotbalistice doar să le servească din postura de parteneri de competiție. Cum și norocul joacă de fiecare dată în tricoul celor puternici, în prima semifinală a Euro 2012 a purtat, mai ales la finalul finalului, tricoul "furiei roșii", o titulatură care mă duce cu gândul la niște Dacii 1300, botezate astfel din motive care încă îmi scapă. Istoria s-a scris și în acest caz din cauza câtorva centimetri, în plus la Alves și în minus la Fabregas. Cât timp s-a jucat fotbal, cele două echipe au fost preocupate să se anuleze ca doi maratoniști preocupați să-și pună piedică unul altuia. Când au apărut loviturile de la unsprezece metri am avut parte și de un strop de fantezie.
 
Cu o semiocazie în semifinală, Portugalia e obligată să își mai treacă în cont o semiperformanță. Ronaldo trebuie să mai aștepte încă doi ani pentru un trofeu în tricoul echipei naționale, poate atunci va fi suficient de bătrân astfel încât să-l intereseze doar fotbalul.
 
Cu siguranță că astăzi vom avea parte și de ceva spectacol. Italia joacă, Germania joacă și foarte mulți speră ca acest meci să ofere viitoarea câștigătoare a Euro. Nu neapărat din simpatie pentru una din combatante ci din dorința de fi evitată monotonia. 
 
  D.N.