02 iulie 2012
 
Oamenii de știință au inventat multe, dar încă nu au găsit formula pentru o vacanță de vară fără sfârșit. În aceste condiții este clar că tot ce este frumos are și un moment de final. Un mare punct a fost pus de Spania la capătul unui Campionat European foarte interesant, cu destul de multe surprize, atât plăcute cât și neplăcute.
 
Despre finală nu pot fi spuse multe lucruri, Spania a ucis-o la pachet cu Italia. Acuzați că plimbă mingea fără să marcheze, ibericii au profitat de conjunctură și au rezolvat și media golaverajului, umplându-i plasa lui Bufon cu patru gogoși cu gust sălciu de înfrângere grea. Oricât ai căuta în rastelul cu argumente e greu să găsești noduri în papura câștigătorilor și prea multe scuze pentru învinși. Chiar și unsprezece la unsprezece pe tot parcursul celor 90 de minute, deznodământul ar fi fost același, oricât de generoși în efort ar fi fost De Rossi și Pirlo e foarte complicat să reușești să gripezi un motor atât de performant.
 
Cine nu gustă foarte tare această echipă "roja" are o singură variantă, să aștepte ca viața să-și facă treaba și Xavi, Iniesta, Casillas să iasă normal la pensie, iar urmașii lor să fie mai puțin talentați și disciplinați. Imaginile de după fluierul de final demonstrează însă că această super echipă stă foarte bine în ceea ce privește urmașii, o întreagă grădiniță invadând gazonul stadionului din Kiev. Cu trei trofee majore din trei posibile echipa națională a Spaniei a intrat cu siguranță în istoria fotbalului, capitolul care le este dedicat fiind unul roșu, fără legătură cu comunismul, deși este evident că s-a instaurat o mică dictatură fotbalistică. E singura formă de dictatură pe care lumea o poate tolera cu zâmbetul pe buze. 
 
  D.N.