Spania este noua campioană mondială! A trecut de Argentina în prelungiri, scor 1-0, după un meci în care fosta campioană nu a şutat la poartă în timpul regulamentar de joc. Aceast meci îşi depune candidatura pentru podiumul celor mai urâte act finale din istoria Cupei Mondiale.

Tensiunea s-a resimţit din toate părţile şi natura nu a făcut excepţie. Cu mai puţin de 24 de ore înainte de fluierul de start al finalei Campionatului Mondial dintre Spania şi Argentina, New York-ul a fost lovit de furtuni puternice şi ploi torenţiale. Nici pe la noi nu a fost mai bine, telefoanele gemând sub avertizări RO-Alert, dar când e rău şi la alţii parcă ne mai liniştim. În vremea codurilor meteo, comparaţia vine aproape firesc. Jocul Spaniei a semănat de-a lungul turneului cu un viscol de februarie: începe liniştit, durează mult şi nu-ţi lasă nicio şansă de scăpare. Te învăluie încet, îţi taie orice ieşire şi, înainte să-ţi dai seama, eşti captiv în mecanismul posesiei sale. Argentina se manifestă diferit. O furtună de vară, violentă şi imprevizibilă. Poate rezolva un meci în zece minute sau poate părea inofensivă până aproape de final. Iar când ai impresia că norii s-au risipit şi pericolul a trecut, cade fulgerul. De cele mai multe ori, fulgerul poartă numele Messi.

Meteorologii au emis coduri pentru vreme, însă iubitorii fotbalului ştiau că adevărata furtună este programată să înceapă odată cu fluierul de start al finalei mondiale. Până să înceapă, s-a cântat din toate poziţiile, în cel mai pur stil al show-urilor americane. În final, au dat drumul şi la fotbal. S-a jucat fix ce ne aşteptam. Moara Spaniei a măcinat la nesfârşit baloane, Argentina a stat la cutie, aşa cum a făcut-o pe tot parcursul mondialului, Messi s-a păstrat pentru final, Yamal a încercat să se remarce. Spania a fost mai pozitivă din punct de vedere ofensiv, dar nimic nu s-a concretizat. Campioana mondială nu a tras niciun şut pe poartă.

La pauză a avut loc un alt show, că aşa vor americanii. Iar pauza s-a lungit, deşi părea că s-a lăţit. Gusturile nu se discută, dar este evident că gazdele nu au gust pentru fotbal şi au nevoie de diverse „sosuri” ca să-l înghită. Cine trebuia să apere jocul, preşedintele FIFA, era ocupat să-i adune scamele de pe sacou preşedintelui SUA. Când banul dictează, nimic nu mai contează.

Fotbalul nu a fost ajutat nici de Argentina, care a continuat şi în repriza a doua să nu joace absolut nimic. Împingeri, trageri, proteste, nervi... şi cam atât. În minutul 90, Argentina nu expediase niciun şut pe poartă şi nu avusese nicio ocazie. De partea cealaltă, Spania a combinat, a avut şi două ocazii, dar fără să umble la tabelă, şi datorită intervenţiilor portarului Martinez. În minutul 93, Fernandez a primit şi cartonaşul roşu (două galbene), iar Argentina urma să joace în prelungiri cu un om mai puţin. Ajutat prea puţin de colegi, Messi nu a avut nicio şansă reală să producă ceva memorabil.

Un fapt remarcabil: în mica pauză dintre timpul regulamentar şi prelungiri nu a cântat nimeni. Singurul plan de joc al Argentinei a fost, încă din start, să ajungă la loviturile de departajare. Foarte puţin pentru o campioană, pentru o finală şi pentru fotbal în general. Ferran Torres a curmat chinul fotbalistic în minutul 106, cu un şut din careu. Acesta a fost minutul în care Argentina s-a gândit că ar trebui să şi atace. De câte ori să meargă şi ulciorul la apă? Mai şi crapă când îţi e lumea mai dragă.

Ştim campioana mondială, Spania. Festinul s-a terminat. Fotbalistic, revenim la ale noastre. Ne pregătim să trecem de la caviar cu şampanie la zeamă de varză cu ghiveci de legume.